Cavalerii unor atentate teroriste

ILUSTRAŢIUNEA ROMĂNĂ, 12 OCTOMBRIE, 1938
"Ultimele atentate teroriste cari au înspăi-mântat Parisul, bombele cari au explodat în diverse clădiri ale Capitalei, producând mari pagube şi câteva victime omeneşti, au produs o puternică reacţiune a opiniei publice franceze, împotriva celor ce vor să-i strice liniştea. Franţa trece acum printr’o grea criză economică şi politică, din pricina căreia spiritele sunt încordate, gesturile necugetate şi pasiunile mai violente decât în vremuri normale. Cu toate acestea – după cum a declarat şi d. Chautemps, preşedintele de consiliu – teroarea şi atentatele nu au fost niciodată în spiritul poporului francez.

ILUSTRAŢIUNEA ROMĂNĂ, 12 OCTOMBRIE, 1938
"Ultimele atentate teroriste cari au înspăi-mântat Parisul, bombele cari au explodat în diverse clădiri ale Capitalei, producând mari pagube şi câteva victime omeneşti, au produs o puternică reacţiune a opiniei publice franceze, împotriva celor ce vor să-i strice liniştea. Franţa trece acum printr’o grea criză economică şi politică, din pricina căreia spiritele sunt încordate, gesturile necugetate şi pasiunile mai violente decât în vremuri normale. Cu toate acestea – după cum a declarat şi d. Chautemps, preşedintele de consiliu – teroarea şi atentatele nu au fost niciodată în spiritul poporului francez.

Cercetările poliţiei au dus la senzaţionale descoperiri în legătură cu aceste atentate teroriste. S’a descoperit astfel o organizaţie cuprinzând aproape 5000 de membri recrutaţi din elemente extremiste. Această organizaţie teroristă, numită a "cagularzilor" deoarece membrii ei se întruneau, cu capul acoperit de cagula medievală, îşi avea centrala la Nissa, iar grupul cel mai numeros de membri se afla în regiunea Nantes.

Organizată după toate metodele societăţilor secrete de din vechime, cu toate riturile şi sistemele vechilor grupări anarhiste, asociaţia cagularzilor îşi are împrăştiaţi membrii în toate oraşele Franţei.

E foarte greu de descoperit urma tuturor celor cari participă la această organizaţie de teroare, deoarece în clasicul sistem al anarhiştilor, membrii nu se cunosc între ei.

Siguranţa franceză fusese sesizată încă din Decembrie 1936 de activitatea cagularzilor. Aşteptase însă se se ivească prilejul ca să facă o captură mai importantă. Cele două atentate au precipitat mersul anchetei.

Percheziţiile au fost imediat înteţite, iar inspectorii de siguranţă continuă să aresteze în fiecare zi pe membrii influenţi ai organizaţiei teroriste.

La câţiva dintre conducători s’au găsit puşti, mitraliere, sute de cartuşe, revolvere automate, baionete şi bombe. Deasemeni s-au descoperit numeroase cantităţi de acid picric şi ulei de recină, care se întrebuinţează la fabricarea explozibililor. Poliţia din Nissa a întreprins cercetări după instrucţiunile primite din Paris. S’a procedat la o percheziţie minuţioasă la domiciliul a patru personalităţi din Nissa. La locuinţa d-rului Mario Faraut, ginerele prefectului şi directorul unui mare cotidian de dimineaţă, s’a făcut o percheziţie foarte fructuoasă. Poliţia păstrează deocamdată un secret absolut în ce priveşte provenienţa actelor descoperite în locuinţa d-rului Faraut, care lipseşte actualmente din Nissa.

Între altele, se afirmă că a fost găsit un carnet de fişe cu indicaţii senzaţionale, cari vor duce probabil la descoperirea întregei organizaţii.

Doctorul Faraut a fost un bun prieten al lui Augustin Juif, un alt şef cagulard, care fu ucis în împrejurări misterioase, imediat după atentatele din Paris.

Faraut şi Juif întemeiaseră o organizaţie secretă, care urma să se numească "Cavalerii săbiei" ori "Legiunea Neagră".

Membrii acestei organizaţii se întâlneau, îmbrăcaţi în uniformă. Programul lor aparent consta în a stârni agitaţii şi încăierări între militanţi şi adversarii politici. Aceasta era însă o aparenţă, în realitate, acţiunea lor consistă în a recruta oameni "gata la orice" agenţi care la rândul lor să facă parte dintr’o altă organizaţie mai importantă, al cărei scop era traficul cu arme. Interesant e că membrii acestei organizaţii nu făceau o anumită politică, fiind recrutaţi din diverse partide, unde erau elementele cele mai extreme. Oamenii decişi la orice, pentru care nu contează o viaţă omenească făceau parte din organizaţia cagularzilor.

Cagularzii voiau să semene spaima în Paris. În planurile găsite la conducătorii teroriştilor, se vede în amănunţime că urmau să săvârşească noi atentate la Expoziţia internaţională, la Bursa Muncii din Marsilia, la locuinţele generalilor, membri ai consiliului apărării naţionale. De altfel, zilele trecute, generalul Pretelat a găsit în pivniţa locuinţei sale o bombă, care din fericire nu a făcut explozie. Experţii laboratorului municipal, cari au demontat maşina infernală au ajuns la concluzia că era la fel construită ca şi cele cari au distrus cele două organizaţii patronale.

Trecem prin vremuri tulburi, cari produc reacţiuni violente şi neaşteptate. Să sperăm însă că Franţa va putea trece peste această criză cu cauze şi efecte multiple, rămânând acceaş naţiune mare, loială şi muncitoare."

Ingenuitatea crimei!

"M-am gândit, adeseori, observând repulsia mea faţă de violenţă, dacă eu sunt cumva o fiinţă fericită, scăpată prin cine ştie ce întâmplare de acest blestem... Mi-am dat seama că oroarea mea faţă de violenţă vine poate mai curând din motive estetice, şi mai puţin din candoare. Violenţa mi se pare nu numai înfricoşătoare, ci şi stupidă... Şi nu numai stupidă, ci şi utopică. Nici o problemă nu se poate rezolva prin crimă...Au fost firi exaltate şi iresponsabile care au vorbit "ingenuitatea crimei". Ei socoteau că violenţa e un drum spre cunoaştere... Violenţa nu are nici un scrupul în oarba ei pornire..."