Ceata de Feciori – confreria sacră a colindătorilor

Ceata de Feciori sau Ceata Junilor reprezinta cea mai veche forma de organizare a colindatorilor. Se aduna de Sfantul Nicolae, cand se stabileste gazda, se alege vataful, se impart celelalte "roluri" (crasmar, colcer, taciunar etc.) si se transmit regulile stricte de functionare. Apoi, Ceata de Feciori aduce doi brazi falnici la porta gazdei pentru a marca locul in care, incepand din acel moment si pana la Santion, va functiona cea mai importanta autoritate din comunitate. Obligatia principala a Feciori­lor este sa tocmeasca muzicantii insotitori ai Cetei, sa colinde toate casele in Ajunul Craciunului si sa organizeze jocul in sat in perioada Sarbatorilor, asigurand in comunitate o stare de veselie, euforie si fast pana dupa Boboteaza, cand Ceata se sparge.

Colindatul incepe noaptea, timp al initierii ceremoniale, iar mersul Cetei insotita de muzicanti pe ulitele satului, intr-un adevarat parcurs ma­gic, situeaza comunitatea sub cu­prin­derea unui cerc sacru, cu pu­ternice valente apotropaice. Tot in cerc se aseaza colindatorii in jurul mesei cu darurile ritualice (devenita in acel moment altar) si, cu bratele petrecute pe dupa umeri, il colinda pe cel mai tanar din casa, introducandu-i numele in textul augural. Apoi il ridica la grinda. Dupa numeroasele studiile de teren facute in perioada 1932-1938 in Tara Fagarasului, Traian Herseni arata ca in mentalitatea taraneasca arhaica, simpla amintire a numelui in colinde era considerata de sateni un fel de vraja, de incantatie, menita sa se infaptuiasca. Iar majoritatea colindelor de fata si de baiat au texte de dragoste, cu puternice elemente ancestrale legate de ceremonialul casatoriei: "Sa creasca Vasile mare/ Soare!/ Sa-l vad vrasta de voinic/ Soare!/ Pe bun cal incalecandu-l,/ Soare!/ Calecandu-l si frangandu-l/ Soare!/ Cum frang junii fetele,/ Soare!/ fii le iau inelele..." (Colinda de baiat)

Intrand in Ceata, Feciorii sunt initiati, fiind initiati imprumuta sacralitate in perioada confreriei si astfel, prin repetarea la fiecare casa – de cele mai multe ori mecanic – a unui text straniu, cu refrene uneori neinteligibile, implinesc ritualul. Prin reiterarea colindei de zeci sau poate de sute de ori intr-o noapte, feciorii activeaza forta magica a cuvantului, devenind protectori supremi ai comunitatii, aducatori de noroc si belsug. Cu toate ca o data cu venirea crestinismului unele colinde au asi­milat si elemente religioase, indeosebi legate de Nasterea Mantuitorului, majoritatea textelor sunt stravechi, adevarate relicve ale ritualurilor solare de sorginte precrestina. Asa se explica faptul ca atmosfera din Ceata este ludica, excesiva, tumultuoasa, amintind de veselia Saturnaliilor sau chiar de acel "desfrau sacru" al Sarbatorilor dionisiace. In aceasta perioada, strabunii nostri credeau ca Zeul-An intra in agonie si moare iar pentru a renaste se cereau infaptuite numeroase ritualuri. Astfel, in casele in care sunt fete de maritat si tinere neveste, desfasurarea jocului imediat dupa colindat este obligatorie, femeia – ca simbol al fertilitatii – fiind asociata dintotdeauna cu riturile de reinviere simbolica. Iar divinitatea celebrata in vechime in aceasta perioada a anului nu era nemuritoare prin viata fara de moarte ci prin moarte si renastere ciclica.

Citește pe Antena3.ro

Ce este glosofobia, frica de care suferă trei din patru persoane. Poate duce chiar la simptome fizice