x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Credinţe mărunte din noaptea de Ajun

0
Autor: Luminita Ciobanu 21 Dec 2011 - 21:00
Credinţe mărunte din noaptea de Ajun


Se apropie, iata, de final si Postul Craciunului, si urmeaza multe zile de bucurie mai ales pentru copii, care tanjesc dupa colindat, dupa mersul cu Steaua, cu Irozii, cu Capra, cu Plugusorul si Sorcova. Iar cum de Craciun rudele se viziteaza negresit, femeile au grija ca pana la marele praznic al Nasterii Domnului sa aiba casele si curtile ingrijite. Pregatesc apoi pentru Ajun turtele sau pelincelele – pelincutele Domnului – din faina 'cernuta cu sata deasa', dar si colacii sau covrigii, 'rotunzi ca Soarele si ca Luna'.

Romanii au pastrat tot felul de practici legate de sfarsitul de an, in care se fac calendare meteorologice, si cei mai multi au grija sa-si recupereze obiectele imprumutate peste an 'pentru ca sfintele sarbatori sa le gaseasca si pe dansele acasa'.

In seara de Ajun intalnim tot felul de credinte marunte, legate in mod sprecial de prosperitate, de roade, de belsug si noroc. Se spune ca aceia care ce se cearta in aceasta perioada vor avea parte de cearta tot anul care vine. Femeile dau de mancare gainilor dintr-un ciur, ca pasarile lor sa faca multe oua. Un obicei consemnat de profesorul Ion Ghinoiu in lucrarea 'Comoara satelor' este cel al arderii incepand din Ajunul Craciunului a unui lemn, numit Butuc, taciunele ramas fiind pastrat apoi drept leac pentru fel de fel de boli. Se pare ca acest obicei al incinerarii unei bucati de trunchi dintr-un stejar taiat din padure, coboara in negura vremurilor, pana la geto-daci.

'Impodobirea pomului de Craciun a fost suprapusa peste obiceiul autohton al incinerarii cadavrului fitomorf, Butucul de Craciun. Arborele taiat din padure, substitut al trupului neinsufletit al zeului Craciun care renastea printr-un rit funerar de incinerare la sarbatorile solstitiului de iarna, sinonim cu Boadnicu si butuc de Craciun, era numit de meglenoromani – Closca', arata etnologul Ion Ghinoiu.

Ceremonialul cuprindea mai multe scene rituale. Dupa ce aducea acasa buturuga, capul familiei lua lemnul – Closca – in brate, iar copiii tineau in mana cate o crean­ga, numita puii Clostii. Din ritual nu lipsea nici femeia, care punea pe o tipsie un blid cu mancare de post si fructe si o turta in care a avut grija sa aseze un banut de argint si cu totii mergeau afara, langa parul de care erau legati caii la treieratul graului, loc in care multumeau Clostii (Butucului): 'Dumnezeule, Dumnezeule, vin sa cinam cu belsug, cu noroc, cu sanatate, si cu tot ce ai dat'. Barbatul striga apoi precum isi striga closca puii, iar copiii raspundeau asemenea unor pui de gaina. Cu totii intrau in casa si ardeau putin Butucul, avand grija ca lemnul sa fie mistuit in intregime abia in ziua de Boboteaza cand imprastiau cenusa la radacina pomilor fructiferi, pentru a avea roade bogate. In seara de Ajun insa, cu totii gustau putin vin, mancau cate un catel de usturoi, spre a fi sanatosi anul care vine si imparteau turta, con­si­derandu-se ca persoana care gasea banutul de argint va fi norocoasa in noul an. Din turta se puneau deoparte si bucati pentru vite, spre a fi sanatoase daca gusta din ea.

Se mai spune ca in noaptea premergatoare Craciunului, cerurile se deschid si se aud glasuri ingeresti, pe care le percep doar cei buni si drepti. 'Atunci se aude o toaca de sus, iar cocosii incep sa cante' (Datini si credinte romanesti din comuna Dragomirna). Se mai zice de asemenea ca 'orisicine vede cerurile deschise, daca cere trei lucruri, i se indeplinesc'. (Tudor Pamfile, 'Sarbatorile la romani')

Citeşte mai multe despre:   calendarul romanilor

Serviciul de email marketing furnizat de