Ecaterina Teodoroiu. "Înainte băieţi, nu vă lăsaţi, sunteţi cu mine!"

Eroina de la Jiu, Jeanne d’Arc a Romaniei, sublocotenentul Ecaterina Teodoroiu a cazut, rapusa de doua gloante in piept, pe 22 august 1917, in batalia de la Varnita si Muncelu. Este prima femeie-ofiter din armata romana care si-a sacrificat viata pe campul de lupta. Avea 23 de ani si se numea, dupa registrul satului in care s-a nascut, la 17 ianuarie 1894, Vadeni (azi cartier al orasului Targu Jiu): Catalina Toderoiu.

Inca din primele momente ale intrarii Romaniei in razboi a plecat din satul sau, impreuna cu fratele ei, Nicolae, pentru a se pune "la dispozitia tarii". A tarii care avea nevoie de sufletul ei si de capacitatea ei de a se implica. A fost, pentru inceput, infirmiera la Spitalul din Targu Jiu – care deservea armata romana ­ facand parte din ceea ce se numea "cohorta de cercetasi «Domnul Tudor»", compusa exclusiv din voluntari. La 15 august 1916, ziua in care Romania a intrat in razboi, cercetasii fusesera asimilati ca serviciu auxiliar al armatei. Cateva saptamani mai tarziu, la auzul mortii fratelui sau, Nicolae, in timpul unui asalt, Catalina cere sa se inroleze ca soldat, in locul lui. I s-a refuzat de mai multe ori cererea pana cand, induplecati de staruintele, curajul si devotamentul ei, comandantii superiori cedeaza si o trimit pe front, sa lupte cu arma in mana. Este prima femeie care a luptat nemijlocit, ca militar inrolat, in linia intai. Prima din armata romana.

Asemuim adeseori efortul si patriotismul ei cu cel al inaintasei sale, frantuzoaica Jeanne d’Arc. Ca si Jeanne, Catalina – Ecaterina, cum i s-a spus mai tarziu, caci numele de botez era prea "fragil" si avea nevoie sa fie botezata cu numele unei martire – a cazut si ea prizoniera la dusman. Dupa ce a parcurs alaturi de camarazii ei traseul frontului, de la Targu Jiu la Danesti, Bratuia, Floresti, Rasina, Pesteana si Tunsi, ea este prinsa de nemti si dusa in lagarul de la Targu Carbunesti. Aici insa curajul ei avea sa iasa din nou la iveala. Pandeste momentul potrivit, ucide santinela de paza si evadeaza. Este reprimita cu urale de soldati, care incepusera sa vada in ea nu o copila, ci o femeie-barbat, barbatoasa, puternica, gata, la o adica, sa le fie si lor sprijin.

Catre sfarsitul anului 1916, Catalina (Ecaterina) Toderoiu (Teodoroiu) este ranita de un obuz la piciorul stang. Se vindeca (prea greu, parca, pentru nevoia ei de a-si sluji patria), iar la inceputul anului urmator revine pe front. Este momentul cand insusi Regele Ferdinand ii confera doua pretioase (si ravnite) distinctii ostasesti: Ordinul "Virtutea cercetaseasca de razboi, in aur" si Ordinul "Virtutea Militara de razboi, clasa a II-a". Din simplu soldat, cum se inrolase in august 1916, un an mai tarziu o vom regasi pe front, in fruntea plutonului pe care il comanda, ca ofiter. Prima femeie-ofiter din armata romana! Domnisoara sublocotenent Ecaterina Teodoroiu!

Armata romana pregatea o miscare ampla, pe linia Varnita-Muncelu, pentru a opri ofensiva armatei germano-austro-ungare. Plutonul Catalinei se afla si el acolo, la datorie. Era 22 august 1917 cand, conducandu-si, imbarbatandu-si oamenii, "domnisoara sublocotenent" se avanta in bataia gloantelor. "Inainte baieti, nu va lasati, sunteti cu mine!", le striga ea necontenit. Iar barbatii aceia care tinusera in mana, cu numai doi ani inainte, coase, topoare si seceri, barbatii aceia care de un an intreg lusera toate fronturile la rand, luptand pentru patria lor, ascultau de indemnurile ofiterului cu trup de codana si inima de viteaz. Doua goante dusmane au lovit-o in piept. In plin! Ecaterina Teodoroiu se prabusea, secerata. Dar cu ultimele ei puteri a ridicat bratul, aratandu-le directia, si le-a strigat indemnul de lupta: "Inainte baieti, nu va lasati, sunteti cu mine! Inainte! Razbunati-ma!". Au fost ultimele cuvinte ale sublocotenentului Ecaterina Teodoroiu. Plutonul ei a razbunat-o.

In acea zi, batalia a fost castigata de armata roman. Fiinta aceea plapanda, care murise eroic, a fost inmormantata pe campul de lupta. Plutonul ei a plecat mai departe, spre alta batalie care se cerea castigata. Tarziu, mult mai tarziu, trupul ei a fost mutat intr-un sanctuar al eroilor. Un monument dedicat "eroinei de la Jiu" a fost ridicat de catre Milita Petrascu si amplasat in mijlocul orasului Targu Jiu. E un sarcofag – mai degraba un cenotaf – cu un basorelief care reprezinta povestea ei eroica.