Intrarea în Biserică a Maicii Domnului

Icoană din colecţia părintelui Costel Burlacu

Creştin ortodocşii sărbătoresc, an de an, la 21 noiembrie, Intrarea în Biserică a Maicii Domnului, mare praznic împărătesc, în amintirea zilei în care, Sfinţii şi Drepţii Părinţi, Ioachim şi Ana, au condus-o pe Preasfânta Fecioară Maria la templu, precum făgăduiseră Domnului. “După ce s-au sfătuit cu rudeniile lor ­ spunea părintele arhimandrit Cleopa într-una din predicile la această mărită sărbătoare ­, Sfinţii Părinţi Ioachim şi Ana au adunat multe copile nevinovate şi curate, de o vârstă cu dânsa şi mai mari din Nazaret, ca să petreacă pe această copilă sfântă până la Ierusalim, cu făclii aprinse în mâini, cu cântări şi cu psalmi. Şi au pornit din Nazaret spre Templul din Ierusalim, cale de peste 150 km, mergând trei zile în şir. Şi era o minune mare şi prealăudată acea dumnezeiască adunare alcătuită din rudele Preasfintei Fecioare Maria. Pe cale cântau mai cu seamă psalmii lui David şi cele ce se potriveau cu această mare taină şi ducere a Maicii Domnului în Sfânta Sfintelor, zicând aşa: «Ascultă fiică şi vezi şi pleacă urechea ta şi uită poporul tău şi casa părintelui tău» (Psalm 44, 12)”. Sărbătoarea, după cum ne spune şi Sinaxarul, s-a făcut într-un chip minunat, şi a fost cuprinsă în Postul Crăciunului, înaintea Sărbătorii Bucuriei, când Cuvântul Lui Dumnezeu, Unul Născut, S-a pogorât din ceruri, S-a întrupat din Maria Fecioara şi în noaptea de Crăciun S-a făcut Om. Tot Sinaxarul se vorbeşte şi despre minunea prin care a fost născută Sfânta Fecioară de către Sfânta Ana, în vremea bătrâneţii şi despre făgăduinţa făcută de Drepţii Părinţi Lui Dumnezeu: “Praznicul Intrării s-a început din pricina aceasta: Ana, cea pururea pomenită, fiindcă mai toată viaţa a petrecut-o stearpă fără să nască prunc, ruga împreună cu bărbatul său, Ioachim, pe Stăpânul firii, ca să le dăruiască lor prunc şi, făgăduindu-se că, dacă vor câştiga dorirea, îndată vor afierosi Lui Dumnezeu pe pruncul cel născut. Şi aşa a născut pe ceea ce s-a făcut pricina mântuirii neamului omenesc, pe împăcătoarea şi împrietenitoarea lui Dumnezeu cu oamenii, pe pricina înnoirii de a doua oară a lui Adam cel căzut şi a sculării şi a îndumnezeirii lui, pe Preasfânta Stăpână de Dumnezeu Născătoare Maria” (“Vieţile Sfinţilor de peste tot anul”).

La vârsta de trei ani, Sfinţii şi Drepţii Părinţi Ioachim şi Ana au dus-o la Templu, unde a fost întâmpinată de preotul Zaharia. “Şi plinindu-şi făgăduinţa, au afierosit pe fiica lor Lui Dumnezeu celui ce le-a dăruit-o; şi au dat-o pe ea preoţilor şi mai ales lui Zaharia, arhiereului celui de atunci. Acesta luând-o pe ea, a adus-o în cele mai dinăuntru ale Templului, unde numai singur arhiereul o dată pe an intra. Şi aceasta a făcut-o după voinţa Lui Dumnezeu Celui ce după puţin avea a Se naşte dintr-însa spre îndreptarea şi mântuirea lumii”, mai aflăm din “Vieţile Sfinţilor de peste tot anul”.

Sfânta Fecioară Maria a rămas la Templu doisprezece ani, “cu rară cuviinţă, hrănită cu hrană cerească de către Arhanghelul Gavriil”. Cum a trăit la Templu 12 ani Sfânta Fecioară Maria? Explica părintele arhimandrit Cleopa: “Templul lui Solomon, care fusese refăcut de Zorobabel, avea în jurul lui 90 de camere, cum arată vechiul istoric iudeu Iosif Flavius. Treizeci de camere, în partea de jos, erau destinate văduvelor care îşi duceau văduvia în curăţenie, în post şi rugăciune şi erau pururea în templu. (...) Deasupra acestor camere erau alte treizeci de camere în care locuiau nazoreii, un fel de călugări ai Legii Vechi, care trăiau necăsătoriţi, asemenea călugărilor de astăzi. Deasupra acestor camere, la etajul al doilea, erau alte treizeci de camere unde petreceau fecioarele templului. Toţi credincioşii care voiau să păstreze fetele lor curate până la măritat le aduceau la templul lui Solomon şi le dădeau sub îngrijirea preoţilor şi arhiereilor, să petreacă în rugăciuni şi cântări, cosând veşminte şi broderii şi spălând şi curăţind templul. Într-una din aceste camere destinate fecioarelor a adus Proorocul Zaharia pe Preacurata Fecioară Maria şi a dat-o în mâna fecioarelor celor mai în vârstă. Fiind foarte luminată de Duhul Sfânt aici a învăţat Fecioara Maria toată Scriptura, precum şi lucrul de mână. (...) Şi era iubită de toţi pentru înţelepciunea ei”. După 12 ani, Născătoarea de Dumnezeu a fost încredinţată lui Iosif, “ca acela să-i fie păzitor şi martor al fecioriei ei şi ca să slujească, atât la naşterea ei cea mai presus de fire, cât şi la fuga ei cea în Egipt şi la întoarcerea cea de acolo în pământul lui Israel”.