Credinciosii crestin-ortodocsi si greco-catolici praznuiesc duminica Intrarea Domnului in Ierusalim (Floriile) iar credinciosii romano-catolici sarbatoresc Invierea Domnului.
Aceasta zi, duminica Floriilor, este numita si a Stalparilor fiindca Mantuitorul Iisus Hristos a fost intampinat la Ierusalim cu stalpari de finic in maini. Astazi, credinciosii duc la biserica ramuri de salcie, care sunt sfintite in timpul slujbei. Este o zi a bucuriei in care se inalta imnuri religioase, ca si in acea zi sfanta, cand i-au cantat Domnului “Osana Fiul lui David; binecuvantat este Cel ce vine intru numele Domnului! Osana intru cei de sus!' (Matei 21,9).
Vorbind despre Intrarea Domnului in Ierusalim, intr-una din predicile tinute la acest praznic imparatesc, parintele arhimandrit Celopa spunea: “Astazi vine Hristos in Ierusalim, ca Imparat al cerului si al pamantului. Dar nu vine pe scaune de serafimi, nici purtat pe aripi de heruvimi, nici inconjurat de cete ingeresti, cantand din trambite, cum va veni la Judecata de apoi, ci vine smerit si calare pe un manz de asin. Nu vine imbracat in hlamida imparateasca de purpura, nici cu coroana de aur pe cap, nici pazit de osti pamantesti, ci vine bland, ca un Mantuitor, inconjurat de 12 ucenici galileeni si de o mare multime de credinciosi: batrani, tineri, femei si mame cu copii in brate. (…) Intra Hristos astazi cu slava in Ierusalim, ca un Imparat, ca sa imparateasca in veci peste ingeri si oameni. Vine sa arate lumii ca El singur este adevaratul Imparat si Mantuitor. Vine Hristos in Ierusalim sa Se dea de bunavoie in mainile carturarilor si fariseilor plini de zavistie si rautate, care cautau sa-L omoare. Vine Mantuitorul spre patima de bunavoie, ca sa fie vandut de ai Sai in mainile dregatorilor, sa fie rastignit pe cruce si sa moara pentru mantuirea noastra, iar a treia zi sa invieze'.
Domnul Iisus Hristos a intrat in Ierusalim pe manzul asinei, implinindu-se ceea ce spusese proroocul Zaharia: “Bucura-te foarte, fiica Sionului, veseleste-te fiica Ierusalimului, caci, iata, Imparatul tau vine la tine, drept si biruitor, smerit si calare pe asin, pe manzul asinei' (Zaharia, 9,9).
Multimea care L-a intampinat cu credinta pe Mantuitorul auzise de preaslavita minune facuta de Domnul Iisus Hristos in Betania, cu invierea lui Lazar cel mort de patru zile si, neputand explica acest lucru care era mai presus de orice intelegere, a crezut cu adevarat ca El este Mesia, Mantuitorul lumii. Insa patimi grele stapaneau mintile si inimile fariseilor si carturarilor – ura si zavistia: “Ce facem, pentru ca Omul Acesta face multe minuni? Daca-L lasam asa, toti vor crede in El si vor veni romanii si ne vor lua tara si neamul (Ioan 11, 47-48). Si s-au sfatuit arhiereii si carturarii ca si pe Lazar sa-l omoare, caci din cauza lui multi dintre iudei mergeau si credeau in Iisus' (Ioan 12, 10-11).
Duminica se incheie Patruzecimea, perioada in care credinciosii au postit, neuitand de rugaciune, curatenie si de fapte bune. Luni incepe Saptamana Mare, in care postul trebuie sa fie si mai riguros, intru cinstirea mantuitoarelor patimi ale Domnului Iisus Hristos.
Lazarel si Flora
Ce-i Raiul pe ist pamant?/Raiul este primavara/cand inverzesc toti campii/ si infloresc copacii…/
Mentalul popular romanesc pastreaza relictual imaginea raiului, ca proiectie a unei gradini inflorite si inmiresmate, a carei amintire se reactualizeaza in fiecare an, in fiecare primavara. De aceea, este firesc ca Duminica Floriilor sa fie asteptata ca o adevarata minune, canoanele mitologice ale marilor civilizatii bazandu-se tocmai pe posibilitatea de a repeta timpul primordial in zilele de sarbatoare. Dintotdeauna plantele au avut un rol fundamental in marcarea ritmului cosmic, fiind considerate orologiile vegetale ale anului. Duminica aceasta este ziua tuturor florilor iar inflorirea lor e lucrarea tainicei iubiri dintre apa (consacrat simbol feminin) si foc (principiu masculin reprezentat de razele soarelui). Sarbatoarea, astazi eminamente crestina, poarta cu sine amintirea vechilor festivitati romane dedicate zeitei Flora, cea care aducea primavara si daruia oamenilor toate semintele florilor, nectarul si mierea. Flora, zeita sabina a infloririi, era venerata ca si Flora Mater (mama a primaverii, a nasterii noului ciclu vegetal) iar sarbatoarea ei, Floralia, tinea sase zile, din 28 aprilie pana pe 6 mai. 'La Floralia oamenii se incununau si-si infrumusetau usile cu flori, si la mancare se imprastiau flori pe masa, si femeile se imbracau pestrit'. (At. M. Marienescu)
Nu intamplator, duminica Floriilor vine imediat dupa Sambata lui Lazar, sarbatoare religioasa grefata si ea pe incantatiile unei stravechi ceremonii de renastere a naturii, prin moartea si invierea unui zeu autohton al vegetatiei. Lazarel/Lazarica este evocat printr-un dans ritual executat de copii sau printr-o ceata formata din fetite-colindatoare care aduc in curtile oamenilor un fel de spectacol alegoric al mortii, privita ca nunta. Tot ele (intocmai ca in prag de an nou cand umbla cu Sorcova) ating gazdele cu ramurile verzi de salcie pentru ca acestea sa fie infloritoare, tinere si viguroase. Obiceiul este atestat astazi in sudul tarii precum si in comunitatile de aromani farseroti de la noi, precum si din Albania, Bulgaria si Grecia.
Floriile si salcia
Biserica ortodoxa praznuieste Intrarea Mantuitorului in Ierusalim, unde a fost intampinat cu flori si ramuri de finic. In amintirea acestui moment, credinciosii duc la biserica ramuri de salcie spre a fi sfintite, transferandu-li-se astfel proprietati apotropaice, de propitiere si purificare, valabile pe durata intregului an. Substitut fitomorf al zeitei Flora si totodata al ramurilor verzi cu care a fost primit Iisus la in Ierusalim, salcia devine unul dintre principalele elemente vegetale investite cu sacralitate. Dupa sfintirea ramurilor de salcie, oamenii le pun in casa la icoana Maicii Domnului si in 'locurile-prag' din gospodarie spre a le folosi in caz de furtuna, pentru vindecarea anumitor boli, pentru sporul semanaturilor si al stupilor. Salcia e buna de leac, e buna de dragoste, de sperietura, de traznet, de cutremur. Mugurii de salcie, matisorii, se pun in scalda, sub perna, in hrana, in pamant, in foc. Se pun pe morminte pentru tihna mortilor. Din ramurile de salcie se fac coronite si salbe (din nou avem de-a face cu gesturi ritualice precrestine), cercul fiind un binecunoscut simbol solar.
Nu trebuie sa uitam ca sarbatoarea Floriilor aduce si numeroase interdictii: nu-i bine sa-ti speli parul pentru ca vei albi inainte de vreme, nu trebuie sa faci curat si nici sa lucrezi, nu ai voie sa plantezi sau sa semeni deoarece vor rasari doar flori si nimic nu va face fruct, nu ai voie sa mananci urzici pentru ca astazi au inflorit si fac nunta, Nunta Urzicilor … Iar daca se intampla sa culegi flori in aceasta atat de speciala zi, trebuie sa le ceri iertare, pentru ca si ele au sufletul lor.