Joi 5 octombrie 2006

"De haram a venit, de haram s-a dus"

Balanta (23 septembrie - 22 octombrie)

Sf. Mucenita Haritina; Sf. Mucenita Memelta

Sf. Placid si insotitorii sai mucenici; Alois Scrosoppi, proroc

Sf. Haritina, mucenita

Crestinii o pomenesc astazi pe Sfanta Mucenita Haritina. Sfanta Haritina a trait in timpul imparatului Diocletian si a lui Dometie. Ramasa orfana de mica, Haritina a fost luata ca slujnica in casa lui Claudie, o persoana buna si intelegatoare. In camaruta ei chema pe cei care nu il cunoscusera pana atunci pe Dumnezeu si le vorbea despre cum trebuie sa vietuiasca un crestin. Afland Dometie ca este crestina, i-a scris celui care o avea in grija sa o trimita la dansul pentru cercetare. Claudie insa nu a acceptat sa o dea pe mana ostasilor. A fost prinsa in cele din urma si supusa la chinuri groaznice, pana si-a gasit sfarsitul.

In Romania

1455 - Sultanul Mehmed al II-lea adreseaza domnului Moldovei Petru Aron un ultimatum prin care ii cere ca in termen de trei luni sa-i plateasca un tribut de 2.000 de galbeni;

1918 - Declaratia de independenta a Transilvaniei, adoptata de Comitetul Executiv al Partidului National Roman din Transilvania in sedinta din 29 septembrie de la Oradea, este citita in Parlamentul ungar de la Budapesta de dr. Alexandru Vaida-Voevod;

1940 - Instituirea "comisarilor de romanizare", inzestrati cu depline puteri, pe langa intreprinderile evreiesti si straine. Afacerile la care ei s-au dedat determina guvernul sa desfiinteze institutia (18 ianuarie 1941), inlocuind-o cu un organ central - Comisia Centrala din Ministerul Economiei Nationale.

In lume

1582 - Datorita implementarii calendarului Gregorian, ziua de 5 octombrie nu exista in acest an in Italia, Polonia, Portugalia si Spania;

1864 - Orasul indian Calcutta este aproape in totalitate distrus de un ciclon.

1712 - Francesco Guardi, pictor (m. 1793);

1902 - Zaharia Stancu, poet (m. 1974).

Astazi se implinesc 176 de ani de la moartea memorialistului Dinicu Golescu. S-a nascut la Golesti, judetul Arges. Vlastar al uneia dintre vechile familii boieresti din Tara Romaneasca, a studiat la Academia greceasca din Bucuresti. A fost ispravnic, vel aga, hatman, iar din 1821, mare logofat al Tarii de Jos. A initiat printre altii, la Brasov, in 1822, o societate literara care depasea sfera intereselor culturale. Ca prim pas in reforma morala mai generala pe care o urmarea, a intemeiat la mosia din Golesti o scoala-internat cu doua cursuri, "ghimnasticesc" si "filosoficesc", alcatuind pentru uzul scolarilor un manual de etica "Adunari de pilde bisericesti si filosofesti, de intamplari vrednice de mirare, de bune gandiri si bune neravuri, de fapte istoricesti si anecdote". A fost printre intemeietorii Societatii literare din 1827, la Bucuresti, si a subventionat aparitia primei gazete in limba romana editata in strainatate, "Familia Lipschii" (1827). A obtinut autorizatia pentru aparitia, in 1829, a Curierului romanesc al lui Heliade. In 1823 pleaca in trei voiaje in Europa Centrala si Apuseana, in legatura cu care scrie "Insemnare a calatoriilor mele, Constantin Radovici din Golesti, facuta in anul 1824, 1825, 1826". A murit in 1830, curmand sirul multor initiative valoroase menite sa contribuie la progresul Tarii Romanesti.

Inghetatul raurilor pe timp de iarna, insusire climatica a latitudinii geografice la care se afla Romania, a fost adesea folosit de-a lungul istoriei pentru transporturile locale. Trecerea raurilor pe podurile de gheata aveau insa riscuri imense, intrucat oamenii se duceau pe copca cu sanie cu tot. Rare ocazii de moarte puteau fi inspaimantatoare ca inecul. Celor inghititi de apa le era rapita viata, dar si ceremonialul de inmormantare. Nimic nu ramanea de pus dupa datina in sicriu: trupul neinsufletit, pumnul de tarina, vesmintele. Pe Dunare curgeau sloiuri de gheata inca din luna lui noiembrie, iar iarna se prindea intre maluri un veritabil pod de gheata. Pe un astfel de pod, construit cu iuteala de natura, au trecut in Balcani, spre Turcia, ostile lui Mihai Viteazul. Voievodul roman a folosit o practica straveche a localnicilor care utilizau Dunarea, in lungul si in latul sau, ca o lesnicioasa cale de transport. Ostirile straine din zona mediteraneana care au intreprins expeditii la nord de Dunare le-au organizat numai pe timp de vara, evitand iernile geroase pentru care erau necesare o adaptare prealabila si o tehnica specifica de lupta. Asa au procedat: regele persan Darius I in razboiul cu scitii, Alexandru Macedon, imparatul Traian, imparatii bizantini si, de cele mai multe ori, sultanii Imperiului Otoman. Una si aceeasi fata a naturii a fost obstacol pentru unii, conditii prielnice pentru altii. (Profesor Ion Ghinoiu)