x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Calendar Lâna sau... "minunea albă"

Lâna sau... "minunea albă"

23 Aug 2009   •   00:00
Lâna sau... "minunea albă"
Ilustraţiunea Română, august 1938
În cadrul planului de patru ani prin care Germania tinde să-şi reorganizeze economia naţională pe baze autarhice, realizarea unor anumite produse industriale sintetice constituie poate aspectul cel mai interesant pentru ştiinţă.

După cauciucul artificial "Buna", care rivalizează, şi, după unii, chiar întrece cauciucul natural, marile uzine chimice germane au ajuns acum să fabrice "lâna din celuloză" şi "lână din sticlă"...

În timpul războiului abisinian - şi sub presiunea sancţiunilor economice - italienii au reuşit să pună la punct un interesant produs textil: lâna din lapte. Neputând importa în număr suficient oi, supuşii Ducelui au scos din lapte - respectiv din caseină - firele care împletite aveau să le slujească drept vestminte. Astăzi, industria lânei a luat un avânt formidabil în Italia şi tinde să dobândească o importanţă echivalentă aproape cu aceea a mătăsei artificiale.

Se ştie că mătasea artificială e obţinută din celuloză. Faptul a determinat pe germani să caute ca din acelaş material prim, destul de abundent în ţara lor, să realizeze un nou produs textil: lâna. Lâna din celuloză are o înfăţişare extrem de agreabilă, de un alb imaculat, ceeace îndreptăţeşte numele de "minunea albă" ce i s'a dat.

Iată cum se obţine noua substanţă textilă, care de fapt nu e un produs artificial, ci mai mult un produs de transformare. Elementul prim îl furnizează tot natura, numai că operaţia de a toarce firele o execută omul. Lemnul tăiat şi sfărâmat în bucăţele mici este supus la o mare presiune şi tratat cu o leşie caldă de sulfit. Se descompune astfel într'o pastă moale, din care se extrag toate substanţele răşinoase şi lemnoase propriu-zise. Ceeace rămâne nu mai e lemn. Dacă lăsăm acum să se scurgă leşia, care târăşte după ea toate elementele nedorite, obţinem o celuloză curată, într'o emulsiune fină. Udată cu apă sub presiune, devine un fel de pastă albă ca zăpada. În această fază totul e pregătit pentru lâna de celuloză. E suficient s'o luăm cu anumite ingrediente chimice şi să o menţinem la o temperatură convenabilă, pentru ca astfel să o putem conserva o vreme destul de lungă. Din acest preparat vâscos se pot toarce firele, presându'le printr'un aparat prevăzut cu tuburi de platină, având secţiunea unui degetar. Fiecare din aceste degetare are la suprafaţa sa vreo 2.000 de găuri microscopice prin care ies firele. Miile de fire rezultate sunt presate în acelaş timp şi se so­li­difică într'o baie chimică. În urmă, sunt spălate, tăia­te, curăţate şi totul e gata. O lână strălucitoare ca zăpada!

×
Subiecte în articol: calendarul vremurilor