Este ziua 52 a anului
Au mai ramas 313 zile
PROVERBUL ZILEI
|
"Vom bea cat om putea s-om plati cand vom avea"
- omul sarac isi ineaca amarul in bautura. >"Proverbele Romanilor", Iuliu A. Zanne, vol. I, Editura Scara, Asociatia Romana pentru Cultura si Ortodoxie, Bucuresti |
|
|
Citește pe Antena3.ro
CALENDAR CRESTIN-ORTODOX
|
|
CALENDAR ROMANO-CATOLIC
|
|
CALENDAR GRECO-CATOLIC
|
|
SARBATOARE CRESTINA
|
Celebrat astazi de crestinii ortodocsi, Cuviosul Timotei a intrat in viata monahala de la o varsta frageda. Inaintarea in varsta a fost pentru el sursa unor incercari si tentatii continue. A reusit sa le depaseasca cu ajutorul rugaciunilor, al postului si al savarsirii unor fapte bune, in folosul sarmanilor. Din scrierile vremii a ramas marturie ca si-a petrecut viata in feciorie, facand din trupul sau templu al Duhului Sfant. Isi alesese drept camin o pestera tocmai pentru a tine la distanta ispitele. Dumnezeu l-a binecuvantat, daruindu-i darul tamaduirii de boli si cel al alungarii demonilor din oameni. Petrecandu-si astfel fiecare zi a vietii sale, si-a dat sfarsitul la o varsta inaintata.
|
S-A INTAMPLAT AZI
|
In Romania
In lume
|
NASCUTI LA 21 februarie
|
|
CLICK ISTORIC
|
Astazi se implinesc 200 de ani de la nasterea teologului, lingvistului, istoricului si pedagogului Timotei Cipariu. Nascut in Panade, judetul Alba, va urma studiile gimnaziale, filozofice si cele teologice la Blaj, oras pe care nu l-a parasit niciodata. A fost unul dintre adeptii latinismului si ortografiei etimologice. Pe plan politic, s-a numarat printre militantii pentru drepturile poporului roman din Transilvania, fiind unul dintre cei 10 secretari ai Adunarii Nationale de la Blaj din 1848. A fost unul dintre pionierii ziaristicii romanesti din Transilvania prin periodicele infiintate si conduse de el: "Organul Luminarii", primul ziar romanesc cu litere latine, "Invatatorul Poporului", "Arhivu pentru filologie si istorie", prima revista romaneasca de filologie, colaborator la "Foaia pentru minte, inima si literatura" din Brasov cu studii, eseuri, versuri si traduceri, membru fondator si presedinte (1877-1887) al ASTREI.
|
Credinte populare, traditii, semne
| |
Oala are gura, buza, gat, burta, toarta, manusa, mana, picior; cand e bine arsa are glas frumos, cand e ciobita suna ragusit; fecioara este asemuita cu oala noua, neinceputa, fata gresita cu oala dogita, iar femeia batrana cu harbul si oala hodorogita. In peste 140 de proverbe si zicatori romanesti referitoare la vasele de lut, oala este termen polivalent de comparatie. "Suna a oala!", pentru omul grav bolnav, sinonim cu zicala e pe duca, adica trage sa moara; "S-a facut oale si ulcioare", pentru omul mort de multa vreme, transformat in pamant din care se fac oalele si ulcioarele; "A mancat din oala", pentru fata care si-a pierdut fecioria; "In oala acoperita, nimeni nu stie ce fierbe!" - pentru persoanele ascunse si fatarnice; "Nici o bucata pricopsita nu sunt, dar nici fi-te ce oala ma incape!", adica nu sunt mare lucru, dar nici atat de neispravit pe cat ma credeti; "Pamantul pana nu-l calci, oale din el nu faci!" - pentru copilul nepedepsit cand greseste. (Profesor Ion Ghinoiu) |