"Mă gândesc că sunt fericit; şi mă mai gândesc că am şi pentru ce"

Unul dintre cei mai importanti critici literari din generatia tanara, conferentiar universitar la Catedra de Istoria Literaturii Romane a Universitatii din Bucuresti, consilier editorial la Editura Polirom si cronicar literar la revista Observator cultural, Daniel Cristea-Enache implineste astazi 38 de ani. Jurnalul National ii ureaza “La multi ani!'

“Cum traiesc aceste vremuri? Asa cum le traim cu totii. Diferenta specifica e ca eu sunt, structural, un optimist. Vad mereu jumatatea plina a paharului; iar daca nu jumatatea plina, atunci sfertul plin, iar daca nici sfertul plin, atunci cele cateva picaturi din pahar. Vidul exista, dar nu pentru mine...

Inceputul “carierei' mele? L-am evocat de mai multe ori. Sansa mea a fost sa intalnesc niste oameni (Valeriu Cristea, Eugen Simion, Calin Caliman, Nicolae Breban, C. Stanescu, Cristian Tudor Popescu) care au avut incredere intr-un tanar de douazeci de ani.

Ce nu se stie inca despre mine? Este ceva ce inca nu se stie? Acum, dupa ce am publicat la Polirom (cu prefata lui Radu Cosasu si cu prezentarea lui Ovidiu Simonca), voi merge sa obtin un brevet: criticul suta la suta transparent. Ar mai trebui totusi ceva, ceva foarte bine ascuns, care sa-mi dea ocazia sa fac pe interesantul, pe criticul enigmatic…

Ce inseamna sa fii om de cultura, in Romania de azi? A spus-o perfect regretatul Octavian Paler. Sa fim multumiti – spunea Paler cu profunzimea lui – cata vreme, in Romania, diferenta dintre cultura si subcultura inca se observa.

Cum as fi ajuns cine sunt azi, daca nu m-as fi nascut roman? Daca nu m-as fi nascut roman, ci, sa zicem, paraguayan, atunci, la implinirea varstei de 38 de ani, o jurnalista eminenta de la “Gazeta Paraguayului' mi-ar fi luat un interviu aniversar, punadu-mi intrebari dificile, printre care si urmatoarea: “Cum ati fi ajuns cine sunteti astazi, daca nu v-ati fi nascut paraguayan?'.

Topul celor mai mari impliniri personale si profesionale? Pe locul unu, familia. Pe locul doi, prietenii. Pe locul trei, scrisul meu. Topul dezamagirilor? Well, ca sa fii dezamagit, trebuie mai intai sa fii amagit. Nu prea mi s-a intamplat…

Un gand la 38 de ani? Nu vreau sa-i enervez pe oamenii inacriti – dar ma gandesc ca sunt fericit; si ma mai gandesc ca am si pentru ce.'