Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
S-a născut la Piatra Neamț, Maria Dana Crivetz, unic copil al magistratului Mircea Crivetz, moștenitor al unei familii boierești din Moldova.
Și-a dorit să studieze arhitectura și, la terminarea liceului, a dat examen la Institutul de arhitectură din București, obținînd nota zece atît la desen cît și la matematică. A căzut însă din cauza originii sociale “nesănătoase”. Era începutul anilor cincizeci. Justiția poetică a făcut ca, șaizeci de ani mai tîrziu, nepoata care îi poartă numele, Dana Maria Beligan, să devină arhitect, în Australia.
Cunoscătoare a patru limbi străine, Maria Dana Crivetz a urmat cursurile Facultății de filologie a Universității din București, unde s-a bucurat de îndrumarea unor profesori precum George Călinescu, Tudor Vianu, Ana Cartianu, Leon Levițchi; și de colegi precum Nicolae Labiș, Fănuș Neagu, Nicolae Velea. S-a specializat în limba și literatura engleză.
În 1952 s-a căsătorit cu Radu Beligan, tatăl unicei lor fiice, Anamaria Beligan, născută în 1958.
A lucrat la redacția Radio internațional, fiind colegă și bună prietenă cu Catinca Ralea și scriind, în același timp, cronici de teatru apărute în mari cotidiene și reviste, cu precădere în Revista Teatru, unde a și lucrat ca redactor în perioada 1964-1968. A publicat numeroase reportaje și interviuri cu scriitori, regizori, actori de talie internațională, precum: Graham Greene, Arthur Miller, Edward Albee, Peter Brook, Ian Kott, Paul Scofield, Jean Vilar, etc.
În 1966 a devenit membru al Uniunii scriitorilor și membru al Asociației ziariștilor din România.
În 1965 s-a despărțit de Radu Beligan – cu care a rămas însă prietenă tot restul vieții, și cu care împarte două nepoate - și s-a căsătorit cu dramaturgul Horia Lovinescu.
Pe lîngă activitatea de redactor și de critic literar, a tradus din limbile engleză și franceză numeroase volume de teatru și de beletristică, printre care: Beckett, de Jean Anouilh; Rădăcini, de Arnold Wesker; Un strugure în soare, de Lorraine Hansbury; Semnul din fereastra lui Sidney Brustein; de Lorraine Hansbury; Adio Charlie, de George Axelrod; și: Eu, robotul, de Isaac Asimov (Editura Tineretului); Întoarcerea băștinașului, de Thomas Hardy (Editura Univers); Memento mori, de Muriel Spark (Editura Univers); Adam Bede, de George Eliot (Editura Univers); Visul lui Bruno, de Iris Murdoch (Editura Univers); Camino Real de Tennessee Williams, (Editura Univers); Jelania greierilor captivi, de Brian Glanville (Editura Univers).
În perioada 1968-1971 a lucrat ca redactor principal la revista Magazin Istoric alături de Cristian Popișteanu și de Nicolae Minei. Între 1971-1981, a fost consilier cultural al Bibliotecii americane din București, organizînd nenumărate expoziții, spectacole, festivale de film și alte evenimente culturale.
În noiembrie 1982, la îndemnul soțului ei și al familiei, a părăsit România ceaușistă, împreună cu Anamaria. După șapte luni petrecute în lagărul de refugiați de la Göttingen, în Germania, mama și fiica au emigrat la Melbourne, în Australia.
Imediat după sosirea pe noul continent și pînă la vîrsta pensionării, Maria Dana Lovinescu a lucrat pentru Departamentul australian al imigrației, îndrumînd sute de nou veniți din România și din alte țări. A lucrat, de asemenea, ca interpret și traducător pentru guvernul australian, iar în 1989, în timpul vizitei lui Nicolae Ceaușescu în Australia, a fost interpreta Primului Ministru Bob Hawke, în ciuda opoziției vehemente a delegației române. A tradus din limba engleză toate cărțile fiicei sale, Anamaria, apărute la editurile Limes, Curtea Veche, Polirom, Litera.
A fost un foarte îndrăgit membru al comunității române din Australia, comunitate pe care a iubit-o și a reprezentat-o cu grație și eleganță. Printre multiplele sale activități comunitare se numără organizarea, în iunie 2012, la Melbourne, a expoziției de artă populară românească Dressing Up for The Feast of Life (“Sărbătoarea vieții”) , în colaborare cu Ambasada Română din Canberra.
Cei care au cunoscut-o spun că era o femeie foarte inteligentă, “nepermis” de frumoasă, cu un ascuțit simț al umorului, de o discretă generozitate și incontestabilă delicatețe. Dar mai cu seamă o mare doamnă, un adevărat aristocrat.
Aflînd despre trecerea ei, Radu Beligan a declarat: “În urmă cu șase decenii am cunoscut cea mai frumoasă fată din lume de care m-am îndrăgostit iremediabil și care mi-a dăruit un copil minunat și cei mai frumoși ani din viața mea. N-am crezut niciodată că, dintre noi, ea va pleca prima spre Olimp și asta, în șaizeci de ani, e singura tristețe pe care mi-a pricinuit-o. Astăzi, noi am pierdut un înger, Cerul a cîștigat altul, dar sînt sigur că de acolo de sus, Dănuța ne va veghea cu bunătatea și înțelepciunea pe care ni le-a dăruit cît a fost printre noi”.
