Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Ilustraţiunea Romănă, iunie 1929
N. Kiriţescu scria in 1929 in Ilustraţiunea Romănă un articol despre fetele nevoite să muncească pentru a se intreţine pe ele insele, dar şi familia.
N. Kiriţescu scria in 1929 in Ilustraţiunea Romănă un articol despre fetele nevoite să muncească pentru a se intreţine pe ele insele, dar şi familia.
"Midineta este un «article de Paris». Există in marile magazine, in micile prăvălioare, in chioşcurile aşezate pe trotuare, in cutiile vănzătorilor ambulanţi un fel de marfă, căreia nu i se poate preciza specialitatea, făcută din fantezie, bun gust, artă, inventivitateâ¦
Articole care nu sunt nici pentru bucătărie, nici pentru imbrăcăminte, nici pentru hrană, nici pentru vreo meserie oarecare. Curioase, bufone, elegante, te amuză, te seduc, te pasionează. Sunt aşa-zise «articles de Paris».
Te duci să cumperi un săpun sau o batistă intrâun mare magazin. Eşi afară cu braţul plin de păpuşi, coliere, oglinjoare, flori, căţeluşi, egrete, bijuterii etc. Intri să cumperi o pereche de ciorapi. Ai eşit cu pacheţelul pe un deget, iar de celălalt deget atărnă un urs, ce dansează la căpătăiul unui gumelastic. Ai măncat o prăjitură şi ai in buzunar pe Lindbergh cu ochii albaştri de mărgele. Articolul de Paris infrumuseţează, infloreşte latura mercantilă a vieţii de toate zilele, picură poezie in galantarele etichetate, este Argus hoinărind pe bulevard, este şansoneta banului.
Midineta este articol de Paris. Midi - ceea ce in franceză inseamnă ora prănzului - a botezat ceata de fete ce inundă atelierele şi bulevardele. Muguri de parizience, midinetele sunt albine şi flori. Ele roesc in stupii modei, in atelierele marilor croitori sau ale modistelor şi sburdă pe bulevarde, in grădinile publice: Luxembourg, Tuilleries sau Bois de Boulogne. De dimineaţă, dela ora 7 pornesc de acasă şi vin la atelier pe străzile cele mai directe. In atelier sunt duse in faţa stofelor scumpe, a mătăsurilor orbitoare, ţesăturilor grele de aur, broderiilor fine, paradisurilor, diademelor de strasuri. Degetele trandafirii urzesc feeria galantă a toaletelor (â¦) Timpul trece greu şi monoton. Deodată sună ora douăsprezece. Lucrătoarea a devenit midinetă. Şorţul de lucru cu platoşa lui de ace sboară, răsul şi refrenul la modă izbucnesc din gătlejurile-colivii, părul işi găseşte sburdălnicia, răscolit de degetele experte, gătul se desgoleşte pănă la marginea picantă a sănului, ciorapii se intind pe picioarele nervoase, şoldurile se arcuesc in legănarea lor favorită - reminiscenţă de tango - , roşul insăngerează buzele şi in căteva secunde invazia trotuarelor e completă.
Prin uşile de serviciu ese şuvoiul de midinete. Pe trotuare le aşteaptă fraţii, prieteniiâ¦, trecătorii⦠Toţi primesc in faţă roua parfumată a primăverei cu fete. Una căte una se agaţă de braţul ce o aşteaptă, sau cele care nu sunt aşteptate se anină una de alta şi pornesc in ghirlande vii pe trotuare. Dacă intămplarea te face să treci pe acolo in acele momente, te simţi măngăiat de răsete familiare, invitat de ochi fără şiretenie, eşti interpelat cu glume şi de cele mai multe ori te asociezi acelei frenezii din mers.
Ai crede că de acum incepe seria petrecerilor tumultuoase şi costisitoare. Eroare! Midineta dispreţueşte automobilul, urăşte autobuzul, ridiculizează tramvaiul. Adoră metro-ul.
Vezi cum staţiile subterane de metro din Place de lâOpéra inghit seriile de midinete, care dispar in gaura metro-ului, intocmai ca nişte bomboane intrâo cutie de copil.
Intrâo clipă gara mută este invadată de stolul voios, vagoanele luate cu asalt. Metro-ul te duce apoi in Place de la Concorde, Place Pigalle, Porte St. Martinâ¦
Cănd ai eşit din regatul subteran, ai intrat in cartierele bulevardelor exterioare, Eden-ul adevăraţilor parizieni.
In drum midineta răde, impărtăşeşte oricui graţia şi armonia fiinţei ei. Ai crede că o face din cochetărie. O face numai din bucurie de viaţă, din dorinţa duioasă de a-ţi svărli o bucurie fugară. Frugalitatea şi veselia sunt atributele ei in lupta pentru viaţă.
Apus de soare
"Munca reincepe şi durează pănă in apropierea serii. Atunci midineta ese discret, visătoare. Merge cu paşi repezi spre o ţintă bine definită. E seară şi acasă e aşteptată de părinţii bătrăni. Dacă amurgul toarnă prea multă poezie, midineta face un mic ocol prin Luxembourg. Acolo, sub platanii incununaţi de lumina roşie a apusului de soare se plimbă cu paşi nesiguri un tănăr. E student sau mic funcţionar. Tănărul ii ese inainte şi perechea se topeşte in tăcere, pe aleea istorică. Muncitoare, cuminte, midineta este un articol de Paris"N. Kiriţescu, Ilustraţiunea Romănă, iunie 1929
"Deşi săracă şi cunoscănd valoarea banului muncit, midineta işi sacrifică economiile pentru ciorapii de mătase. Parizianca in general este măndră de picioarele ei. Midineta le adoră, pe drept cuvănt. Aceste picioare, care parcurg zilnic kilometri dealungul trotuarelor sau pe malurile Senei, la atelier, acasă, la Bois sau in zile de sărbătoare pănă in satele indepărtate din marginea Parisului, care se agită cu neastămpăr pe scări, coridoare şi in săli enorme, păstrează intacte nervozitatea şi frăgezimea mersului, picanteria formei şi seducţia cea tulburătoare"
N. Kiriţescu, Ilustraţiunea Romănă, iunie 1929
Marioara Ventura
Publicistică:1914-1918 / Tudor Arghezi
Joci intr-o piesă⦠Actorul supără pe scriitor şi scriitorul rămăne de faţă in interpret, ca să-l plăngi. Chiar bine jucată, o piesă e mai bună in ceea ce n-a putut să fie realizat. Scena e un haos, in golul ei cuvăntul insuşi, fără preţ, ia corp. Cuvăntul o trece ca o pasăre străină. Scene intregi trec astfel călătoare pe lăngă actori: piesa e una, personajul ei e alta. Un rol este pentru un singur om, ca in afară de teatru. Ca să fie toate piesele cu putinţă, numărul actorilor ar trebui să fie căt lumea, un catolicism. Marioara Ventura răstoarnă această improvizaţie de lege, pe care o imputernicim cu viaţă tocmai ca să o poată răsturna Ventura. (â¦) Pe scenă e singură Ventura, o bucată delicată de femeie, care eclipsează pe tatăl. Actorul trebuie să fie in datina lui bastardul multiplu al tuturor indivizilor care au născut o piesă in căteva acte, plină de odrasle de-ale lor. Căt suntem de acord cu o grămadă de oameni prevăzuţi cu o pană, ca să aplăudăm talentul ciudat de intărtochiu şi vast al Venturii! Ne pomenim formulănd elogii cu o convingere pretenţioasă şi căzănd in meseria trivială de a lăuda o persoană vie şi in mod public la felicitări, ovaţii, bucheteâ¦
Scurt sau lung
Noutatea zilei este tot coafura, lupta incepută acum cătva timp contra părului scurt. Artiştii-coafori şi elegantele noastre, care-şi dau seama căt de hotărătoare este coafura in frumuseţea siluetei femenine, sâau impărţit in două tabere: una care alimentează cu noi argumente şi demonstraţii ofensiva contra părului scurt; alta, care se menţine pe poziţie, luptănd cu indărjire impotriva părului lung. Lupta este interesantă pentru că luptătorii sunt⦠elegante de cea mai pură şi mai fină esenţă; doamne şi domnişoare care dau tonul modei şi care se intrec prin tot ceea ce gustul şi rafinamentul eleganţei poate inova. Drăgălaşele noastre cititoare vor putea judeca singure dacă artistele care dispută această chestiune au sau nu dreptate.
