Poveste şi semne la început de decembrie

"Zeii pepamant si din lumea de jos s-au venerat indeosebi in decembrie, cand campurile au fost iar semanate, si agronomul si-a pus speranta in Saturn si Ops si cand toate au fost ascunse la Consus, in sanul pamantului" (Anastasie Marian Marienescu – "Cultul pagan si crestin. Sar­ba­to­rile si datinile romane vechi", 1884)

Taranii spun ca imediat dupa Santandrei ziua incepe sa creasca "cat bo­bul de mei", pentru ca inca din pri­mele zile ale lui decembrie soarele "lup­teaza cu noaptea". Decembrie este luna a zecea din calendarul ro­man, cu inceput de an la 1 martie, iar nu­mele ii vine din latinescul decem (zece). In calendarul popular al ro­manilor i se spune "Indrea", "Un­drea" sau "Andrea", denumiri care, potrivit lingvistului Marius Sala, au la origine numele Sfantului Andrei, fiind intalnite si in alte limbi precum slovena, maghiara si albaneza.

Lunii decembrie i se mai spune si Neios, pentru ninsorile de poveste aduse de Craiasa Zapezilor atunci cand, preschimbata in fulgi de nea, coboara pe pamant sa-si caute iubi­tul printre mestecenii albi. In mitologia geto-dacilor, aceasta poarta numele de Aurelia – Eftepir si este patroana anotimpului alb.

Legenda povesteste ca, in vremuri de demult, traia o fata frumoasa pe care o chema Aurelia-Eftepir si ca, inainte de nunta, vrajitoarele cele rele i-au preschimbat mirele intr-un copac tanar, cu trunchiul alb. Fata l-a asteptat ani in sir imbracata in mireasa si a plans, si a tot plans, pana ce cositele i-au devenit dalbe ca neaua. Atunci, zanele bune, indu­io­sa­te de suferinta ei, au facut-o nemuritoare, daruind-o cu aripi. Unii spun ca ar fi Alba ca Zapada, altii ca ar fi chiar Craiasa Zapezilor, ca locuieste deasupra norilor intr-un palat de clestar, din care coboara in fiecare iarna pe pamant sa-si caute iubitul prin padurile de mesteacan. Se povesteste ca la ea vin tinerii morti inainte de nunta, pentru ca in curtea palatului se afla o biserica mare, de gheata, unde acestia isi gasesc linistea si pacea. In noaptea de Sanandrei, cu totii incep un bal care tine pana la inceputul primaverii, de Dragobete, iar in timpul dansului, din aripile lor cad fulgii de nea.
Povestea lui Eftepir a fost data uitarii, la fel si semnele ce se arata in aceasta luna. Pe acestea din urma, etnologul Antoaneta Olteanu in "Ca­lendarele poporului roman" ne ajuta sa ni le amintim:

"● Daca inceputul lui decembrie va fi geros, tot asa va fi zece saptamani.
● Daca in decembrie e ger bun, atunci va fi vara secetoasa si cal­du­roa­sa, iar daca in luna aceasta va fi vremea domoala, vara va fi ploioasa.
● Cand cainii latra la luna, urmeaza ger mare.
● Gerul si neaua din decembrie vestesc grau mult.n Indrea geros aduce an manos.
● Craciun negru, Pasti albe.
● De va fi Craciun ploios, vor fi Pastile friguroase.
● Mos Craciun zapados prevesteste an manos.
● Cand porcii de ingrasat mananca bine, va fi timp senin.
● De se arata multe gaste salbatice si iepurii se apropie de sat, va fi iarna grea.
● Spalarea cu prima neaua se cre­de ca face fetele frumoase si dra­gastoase.
● Daca va ninge in Indrea, va ploua mult in Ciresar, de nu poti sapa cucuruzul de moale, iar de va fi ger in Indrea si vreme buna, atunci in Ciresar va fi seceta mare, de nu poti sapa cucuruzul de tare ce e locul".