x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Povestea zilelor săptămânii: Sfânta Joi, protectoarea holdelor

0
Autor: Iulia Gorneanu 23 Noi 2011 - 21:00
Povestea zilelor săptămânii: Sfânta Joi, protectoarea holdelor


"Oamenii pe cari i-a facut Dumnezeu au inceput a face la copii si tot faceau in toata ziua cate unul; asa a vrut Dumnezeu ca sa faca zilele. In ziua intai a facut pe Duminica, fata; apoi pe Luni, barbat; pe Marti, barbat; pe Miercurea, femeie; pe Joi, barbat, apoi pe Vinerea, femeie, precum si pe Sambata, ca sa aiba oamenii sfinti zile." Aceasta e una dintre povestile zilelor saptamanii, consemnata de folclorista Elena Niculita-Voronca inainte de primul razboi mondial, cand a incercat sa aseze, "in ordine mitologica", datinile si credintele poporului roman. Taranul de atunci, puternic ancorat in credinte, superstitii, legende si povesti de tot felul, avea raspunsuri la toate intrebarile lumii. S-au scris nenumarate studii despre existenta unei filozofii populare transmise prin generatii, despre paradigma timpului taranului roman si chiar despre existenta unui "timp etnologic", specific satului romanesc. Dar toate acestea raman doar simple repere bibliografice abstracte atata timp cat povestile vechi si adevarate ale romanilor sunt tot mai putin auzite iar noi, pe zi ce trece, ne indepartam tot mai mult de ceea ce este cu adevarat al nostru.

Despre ziua de joi, romanii au avut multe de povestit… Pentru ca purta numele lui Jupiter, zeul roman al cerului si al trasnetelor, taranii au pus ziua sub protectia Sfintei Joi, aparatoarea recoltelor de ploile cele rele si au inceput sa-si boteze vitele cu numele de Joiana, pentru a le feri de fulger. Intre Pasti si Rusalii femeile tineau "joile oprite", adica nu munceau noua joi ca sa-si fereasca recoltele de furtuna, grindina si incendii. Unii spuneau despre Sfanta Joi ca ar fi o fecioara frumoasa si neprihanita, altii ca ar fi o femeie batrana si binevoitoare, asemenea surorilor sale Sfanta Miercuri, Sfanta Vineri si Sfanta Duminica, insa in toate povestile aceasta apare drept protectoare a holdelor si a dragostei.

Asa cum am vazut, in unele locuri se credea ca "Joi e barbat" si probabil de aceea se zice ca din ouale puse sub closca in aceasta zi a saptamanii "vor iesi numai cucosei". Oamenii mai spun ca joia e a Sfantului Neculai si ca poarta noroc celor care se nasc in aceasta zi. E una dintre zilele bune, prielnice iubirii, in care e bine "sa speli icoana Maicii Domnului cu busuioc, apoi sa te speli cu apa aceea si s-o arunci pe flori, pentru dragoste". Este ziua in care fetele isi spala parul inainte de rasaritul Soarelui pentru a fi frumoase si iubite. "Joi ii bine intotdeauna sa te lai, sa te piepteni, pentru dragoste; sa scuturi, sa grijesti in casa, ca toti te iubesc; aceea zi ii a dragostei." (Elena Niculita-Voronca)

Joia e considerata zi benefica pentru inceperea unui lucru nou, favorabila logodnelor si chiar nuntilor. Din aceasta cauza unii etnologi au avansat ipoteza ca in vechime aceasta zi era considerata si respectata ca sarbatoare a saptamanii. Astazi, a doua zi de joi din Postul Craciunului, calendarul popular il sarbatoreste pe Climata Vantul, divinita­te meteorologica raspunzatoare de vanturile periculoase. In satele din Bucovina se obisnuia sa se puna in apa o crenguta de visin si, in functie de cum inflorea pana in ziua de Craciun, se citea soarta si norocul in anul ce urma sa vina.

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de