Practici străvechi dezlegate de Ziua Crucii

Praznic mare a fost in Calendarul Bisericii Ortodoxe la 14 septembrie, Inaltarea Sfintei Cruci, iar in Calendarul Popular al Romanilor, zi de hotar intre vara si iarna, Ziua Crucii sau Ziua Sarpelui. Este una dintre cele mai importante repere pentru oamenii satelor, zi in care se crede ca toate insectele, reptilele, florile si buruienile intra in pamant, la adapost de vremea rea, care, de acum inainte, poate veni oricand. Din cele mai vechi timpuri, atat la marile praguri din viata omului, cat si la pragurile dintre anotimpuri, sunt invocate spiritele mosilor de neam. Astfel, trecerea este pusa sub semnul protectiei si intelepciunii lor. Acest cult al stramosilor a ajuns pana in zilele noastre, fiind foarte bine reprezentat si in calendarul popular prin cele aproape douazeci de zile inchinate lor, printre care si Mosii de Ziua Crucii.

De Ziua Crucii, in toate zonele de la noi se posteste si se fac pomeni. Se crede ca cerurile se deschid si sufletele mortilor vin acasa pentru a primi ofrande bogate in alimente si bautura. Cele care indeplinesc ritualul sunt femeile. Acestea, dupa slujba de la biserica, impart pentru sufletele mosilor ulcele noi, pline cu apa curata sau miere, pe care le impodobesc cu fir rosu si le acopera cu un colacel. Intotdeauna dau si o lumanare de ceara. Vreme inainte, in unele sate se duceau la biserica si pomi, care – dupa ce erau sfintiti – se daruiau impreuna cu pomana pentru mosi. Pom, poama, pomana… Pomul cunoasterii, dat de pomana de Ziua Sarpelui. Sau pomul din lemnul caruia a fost facuta Crucea pe care a fost rastignit Mantuitorul.

Batranii spun ca cei care au postit "de la cruce pana la cruce", adica cele 14 zile de la Santionul de Toamna pana la Ziua Crucii, au dezlegare la dulce doar dupa ce vad primele stele stralucind pe cer in noaptea sarbatorii. Acest post nu apare in calendarul ortodox, "nu e legat la carte", insa se crede ca e singurul care iti poate aduce iertarea daca ai facut pacate grele. O alta restrictie pe care oamenii o au in vedere este interdictia de a consuma alimente ce au incifrat semnul crucii: usturoi, nuci, pepeni, prune, mere… In unele locuri se tine post negru toata ziua.

Un alt obicei atestat in satele noastre este acela de a duce flori de toamna la biserica de Ziua Crucii. Se crede ca busuiocul cules si sfintit atunci capata valente magice, apotropaice si, drept urmare, se pune in apa pasarilor, pentru a le apara de boli, in scaldatoarea fetelor, pentru a le face parul frumos, la stresinile caselor, pentru a le feri de trasnet. Tot de Ziua Crucii, femeile culeg menta creata, calapar, lemnul Domnului, craite si maierean, apoi le agata la icoane, iar cand se usuca le folosesc de leac si la descantece.

Ca in orice prag de nou anotimp, de Ziua Crucii se fac previziuni meteorologice: plecarea cocorilor inainte de aceasta zi vesteste bruma inainte de vreme, iar tunetele dupa aceasta data sunt semn de toamna lunga. In hotarele satului, Ziua Crucii reprezinta momentul in care incepe culesul strugurilor, sarbatoarea numindu-se in unele zone "Carstovul Viilor". Este momentul in care oamenii fac rugaciuni la vita-de-vie si la pivnita unde urmeaza sa depoziteze vinul, iar strugurii de pe ultimul butuc din vie ii lasa ofranda lui Dumnezeu si pasarilor cerului.

In vechime, Crucea era reprezentarea Centrului din care pleaca cele patru directii, punctul de convergenta dintre sus-jos, dreapta-stanga, imagine a omului cu bratele desfacute, a soarelui, a cosmosului, a copacului lumii, scara a fiintei muritoare spre cer. Crucile drumurilor, rascrucile, erau asociate cu intalnirea drumurilor celor vii cu ale mortilor, locuri incerte si periculoase. Simbol primar, prezent in toate civilizatiile, crucea apare sub diverse forme, fiecare purtand un mesaj simbolic. In heraldica intalnim crucea Ierusalimului, crucea celtica, crucea cu crini, crucea din Cusco, crucea trilobata sau sagitata, si exemplele pot continua. La noi, o data cu crestinismul, crucea devine cea mai puternica arma a omului: "Cruce in casa,/ Cruce in masa,/ Cruce in tuspatru cornuri de casa./ Cruce in cer, cruce in pamant/ Si intr’al meu asternut sfant./ Langa salaselul meu,/ Sede singur Dumnezeu/ Cu trei ingeri langa mine:/ Unul ma adoarme bine,/ Unul din somn ma trezeste, Altul vesnic ma pazeste/ Si de rele ma pazeste".