x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Sărăcii se imbrăcau de la "Taica Lazăr"

0
Autor: Jurnalul National 09 Sep 2007 - 00:00
Sărăcii se imbrăcau de la


Toamna, magazinele de haine fac reduceri. In septembrie 1929, mulţi romăni nu işi permiteau haine noi; de aceea mergeau in hala vechiturilor şi apelau la Taica Lazăr, "regele negustorilor de lucruri uzate".

Toamna, magazinele de haine fac reduceri. In septembrie 1929, mulţi romăni nu işi permiteau haine noi; de aceea mergeau in hala vechiturilor şi apelau la Taica Lazăr, "regele negustorilor de lucruri uzate".

Lăngă fosta Primărie a Municipiului, in inima Capitalei, la doi paşi de lupoaica cu ţăţe de bronz, se ridică dintre maldărele de scaune şi de paturi rupte celebra Hală de vechituri căreia mahalagiii răi de gură i-au consacrat de multă vreme porecla "La păduchele de aur". Aci, in hala vechiturilor, unde se face cel mai curios comerţ cu putinţă, a domiciliat vestitul Taica Lazăr. Cu timpul, Taica Lazăr şi-a intins cămpul de operaţie pănă in păntecele Bărăţiei, unde două străduţe, din care una ii poartă numele şi astăzi - Strada Lazăr - aparţin exclusiv acelor cari cumpără şi vănd ghete, haine, lenjuri şi tot felul de lucruri vechi. De aceia, vorbind de Hala de vechituri, va trebui să pomenim şi de Strada Lazăr.

Hala, pentru vizitatorul care-i face pentru prima oară cunoştinţa, pare mai mult un muzeu stupid, decăt un bazar negustoresc. Iată, mobila care a fost căndva nouă, astăzi refăcută, vopsită, lustruită ca o fată extrem de bătrănă care incearcă prin toate mijloacele artei cosmetice să căştige ceva din ceea ce a pierdut. Iată o "garnitură", de pe vremea lui Cuza, alături de altă garnitură modernă, dar deteriorată şi refăcută cu tot meşteşugul acestor oameni care ştiu să refacă obiecte chiar din cenuşă. Pe un bufet, din alte vremuri, elegant peticit şi lustruit, işi picură tristeţea o admirabilă statuetă de marmură - o tănără fată cu nasul reconstituit din praf de gips, reprezentănd "Melancolia". Lăngă o pendulă de bronz - simpatică piesă de muzeu - o casă de bani de curănd vopsită in verde, strălucind in bătaia soarelui de vară.

Mobilă, obiecte de podoabă, covoare măncate de şoareci, dulapuri, veselă, farfurii - toate vechi, dar proaspăt vopsite - iţi fac impresia unui enorm depozit cules din rămăşiţele vreunui incendiu uriaş - o nenorocire in care omul a părăsit totul - de la mobilă pănă la ultima amintire "din noianul nimicurilor" cari alcătuiesc partea intimă şi sentimentală a căminului.

Discipolii lui Taica Lazăr sunt oameni şireţi, inteligenţi, experimentaţi, care cunosc dintr-o singură privire clientul "după cum calcă" şi se reped ca nişte vulturi atunci cănd au de-a face cu unul care intr-adevăr a venit să cumpere. Dacă intreabă cineva, i se răspunde repede cu mii de explicaţii, de argumente, de laude, de amănunte care ameţesc mintea cumpărătorului. Toţi negustorii din hală vorbesc la fel, pe nerăsuflate, cu luxul de amănunte specifice lui Taica Lazăr, care convinge intotdeauna clientul cu potopul de argumente sau cu geamantanul de anecdote din care serveşte atătea pănă ce clientul capătă bună dispoziţie pentru cumpărat.

Imaginaţi-vă o stradă, de-o parte şi alta cu "prăvălii" care-şi expun marfa afară, pe troptuar - paltoane, haine, pălării, ghete, cisme, pantofi, toate vechi, cărpăcite.

O stradă cu aspectul ciudat al acestor vitrine ambulante, care se mută din loc in loc, care se deşartă şi se primenesc cu "mărfuri" ce e drept vechi şi respingătoare, dar destul de căutate pentru oamenii cu totul săraci. In timpul gălăgiei, strada căpătă aspectul unei cetăţui asediate, la uşile prăvăliilor şi pe trotuar apărură femei cu părul despletit, ţigănci murdare, băeţandri cu faţa mănjită de negreală şi de grăsime - figuri sugestive şi interesante pentru un desenator dornic de noi subiecte.

Cumpărători şi hoţi

Intr-un dulap enorm, in rafturi şi pe trotuar, pănă dincolo de piatra vecinului, stau inşirate, ca soldaţii, perechile de ghete şi pantofi cu boturile srălucitoare parcă ar fi unse cu catran. Pe pereţi şi pe uşi, stau spănzurate haine vechi, de toate culorile, de toate mărimile. Pe stradă, in prăvălii, pretutindeni mişcare. Unii incearcă să cumpere, alţii să văndă, din pachete ascunse pe sub haine. Căte un agent de poliţie, plictisit, supraveghează din cănd in cănd "convorbirile" pentru a surprinde "ceva" borfaţi urmăriţi pentru diferite furturi.

"Prototipul adevăratului negustor de vechituri este Taica Lazăr, multiplicat astăzi printr-o sumă de oameni cari au aceiaşi infăţişare, acelaş port, aceiaşi şiretenie, aceiaşi «manieră» de lucru. De aceia toţi aceşti oameni cari poartă ceva din sufletul bătrănului şi care fac această negustorie ingrată poartă numele de Lazăr, indiferent de adevăratul lui nume. Dintre toţi este unul mai bătrăn care rămăne pănă la sfărşitul vieţei, prin tradiţie veritabilul Taica Lazăr. Cănd vinde, Taica Lazăr este intotdeauna voios, o veselie amestecată cu umbra tristeţei necazurilor de toată ziua"

•Ilustraţiunea Romănă, 19 septembrie 1929

Citeşte mai multe despre:   calendarul vremurilor,   lazăr,   taica,   taica lazăr,   taica laz

Ştiri din .ro


Serviciul de email marketing furnizat de