Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Biserica Ortodoxă îl prăznuieşte, an de an, la 26 octombrie, pe Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, izvorâtorul de mir. La 27 octombrie, creştin ortodocşii îl sărbătoresc pe Preacuviosul Părinte Dimitrie Basarabov, ale cărui sfinte moaşte se păstrează la Catedrala Patriarhală. Sinaxarul ne spune că Sfântul Mare Mucenic Dimitrie a trăit în vremea împăraţilor Diocleţian şi Maximian (284-305), fiind de loc din Tesalonic. S-a născut într-o familie de dreptcredincioşi, părinţii săi botezându-l întru Hristos într-o cămară ascunsă, în care tatăl său – voievodul Tesalonicului- obişnuia să se roage, ferit de prigonitorii vremii. Sfântul Dimitrie “creştea cu anii şi cu înţelepciunea, mergând cu fapte bune ca pe o scară, din putere în putere, şi era în el darul lui Dumnezeu care îl lumina şi îl făcea înţelept. După ce a ajuns la vârsta cea desăvârşită, părinţii lui s-au dus din vremelnica viaţă, lăsându-l pe Sfântul Dimitrie moştenitor nu numai al averilor, ci şi al faptelor lor cele bune. Auzind atunci împăratul Maximilian despre moartea voievodului Tesalonicului, a chemat la dânsul pe fiul acestuia, pe Sfântul Dimitrie şi, văzându-i înţelepciunea şi vitejia în război, l-a făcut antipat şi i-a încredinţat lui Tesalonicul, zicându-i: «Păzeşte patria ta şi s-o cureţi de necuraţii creştini, ucigându-i pe toţi cei care cheamă numele lui Iisus Hristos Cel răstignit». Sfântul Dimitrie, luând de la împărat dregătoria, a mers la Solun, unde a fost primit cu mare cinste de cetăţeni şi îndată a început a mărturisi înaintea tuturor numele lui Iisus Hristos, pe care îl preamărea, precum şi a învăţa pe toţi credinţa. El a devenit pentru tesaloniceni un alt Apostol Pavel, aducându-i pe ei la cunoştinţa adevăratului Dumnezeu şi dezrădăcinând închinarea la idoli.” (Vieţile Sfinţilor). Fără să stea pe gânduri, împăratul Maximilian a poruncit ca Sfântul Dimitrie să fie întemniţat. Dar Sfântul a primit întunecoasa închisoare ca pe o cameră luminoasă, cântând şi slăvind pe Dumnezeu. Rugăciunile sale erau atât de puternice şi credinţa atât de mare încât în numele Lui Hristos a săvârşit multe minuni. Sinaxarul ne spune că împăratul se lăuda cu un anume Lie, temut în întreaga cetate pentru forţa pe care o avea, încât nimeni nu îndrăznea să se lupte cu el. “Un oarecare tânar creştin, anume Nestor, mergând la Sfântul Dimitrie unde se afla în temniţă, îi zise: «Robule al lui Dumnezeu, vreau să mă lupt cu Lie; roagă-te pentru mine». Iar Sfântul, însemnându-l la frunte cu semnul crucii, îi zise: «Şi pe Lie vei birui şi pentru Hristos vei mărturisi». Deci, luând Nestor îndrăzneală din cuvintele acestea, merse de se luptă cu Lie şi-i puse semeţia lui jos, omorându-l. De care lucru împăratul ruşinându-se, s-a mâhnit şi s-a mâniat. Şi, fiindcă s-a aflat că Sfântul Dimitrie a îndemnat la aceasta pe Nestor, a trimis ostaşi şi le-a poruncit să-l străpungă cu suliţele pe Sfântul, în temniţă”. Sfântul Dimitrie a primit cununa muceniciei în timp ce se afla la rugăciune, iar din porunca împăratului i s-a tăiat capul şi Sfântului Nestor. Pe locul mormântului Sfântului Mucenic Dimitrie a fost zidită o mică biserică, aşezământ dărâmat peste ani pentru a se clădi altul, mai mare. La temelie au fost găsite sfintele moaşte din care izvora mir tămăduitor, leac tuturor celor care s-au rugat şi se roagă cu credinţă.
Cuviosul Părinte Dimitrie Basarabov, patronul Bucureştilor
Despre Cuviosul Părinte Dimitrie cel Nou – Basarabov, ocrotitorul Bucureştilor – ale cărui sfinte moaşte se păstrează în Catedrala Patriarhală, se ştie că a trăit în vremea dreptcredincioşilor împăraţi româno-bulgari şi era din satul Basarabov, aşezat pe marginea apei Lomului. “La început a fost păstor de vite în satul lui, apoi (...) a ieşit din satul Basarabov şi s-a sălăşluit mai întîi într-o peşteră din apropierea acestui sat, iar apoi s-a făcut monah(...). El şi-a cunoscut şi vremea ieşirii sufletului din trup când, intrând în mijlocul a două pietre, şi-a dat prealuminatul său suflet în mâna Lui Dumnezeu.
După multă vreme, apa Lomului a venit mare încât a luat şi lemnele şi pietrele dimprejurul ei şi au căzut în apă şi cele două pietre, care erau în apropierea peşterii, împreună cu moaştele sfântului, şi multă vreme au rămas acolo. Vrând Dumnezeu să-l descopere, s-a arătat îngerul Domnului în vis unei copile, fiica unui om drept-credincios, copilă care pătimea de duh necurat, şi i-a zis: «Dacă părinţii tăi mă vor scoate din apă - şi i-a arătat locul - eu te voi tămădui pe tine». Sculându-se dimineaţă copila, a spus părinţilor săi visul pe care l-a avut. Adunându-se mulţi oameni şi preoţi, s-au dus toţi împreună la locul cel arătat de copilă, unde de multe ori se arăta o lumină şi cei care o vedeau socoteau că acolo este ascunsă o comoară de bani. Căutând cu tot dinadinsul, au aflat în apă sfintele moaşte ale Cuviosului Dimitrie” (Vieţile Sfinţilor).
Moaştele Sfântului Cuvios Dimitrie au stat multă vreme în satul Basarabov, săvârşind numeroase minuni şi vindecări. Între anii 1769 şi 1774, după cum ne spune Sinaxarul, generalul Petru Salticov a trecut Dunărea şi a pornit război împotriva Rusciucului. Trecând prin satul Basarabov, generalul a luat sfintele moaşte şi intenţiona să le ducă în Rusia. Generalul Hagi Dimitrie însă, l-a rugat să nu înstrăineze sfintele moaşte, ci să le lase la Bucureşti, unde au rămas ca odor de preţ în Catedrala Patriarhală.
