Todorusele – ziua zânelor Rusalii

Am intrat în cea de-a a patra săptămână de după Paşti, timp hotar de mare însemnătate în Calendarul Popular, cunoscut sub numele de Săptămâna Rusaliilor. Cea mai importantă zi este astăzi, când Sântoaderii -patroni ai primăverii- le investesc pe zânele Rusalii cu puterea de a guverna vara. Drept mulţumire, Rusaliile le dăruiesc acestora bucheţele de flori culese de ele în zorii zilei, în care pun o plantă magică numită dumbravnic sau todoruse. De la numele acestei plante, ziua de astăzi se numeşte Todorusele sau Todorusale.

Cum sărbătoarea cade întotdeauna la jumătatea dintre Paşti şi Rusalii, i se mai spune Buciumul Rusaliilor şi Strat de Rusalii, ultima denumire fiind un împrumut din bulgară, unde “strieda” înseamnă “mijloc”. Şi pentru că astăzi zânele Rusalii se veselesc împreună cu fraţii lor, Sântoaderii, ziua lor se cere respectată prin nelucru. Bătrânii spun că cine merge la câmp sau lucrează pe lângă casă este ridicat în vârtejuri de pe pământ şi "smintit" de boala Rusaliilor, grindina se abate peste sat, apa se revarsă peste ogoare, pomii se usucă şi casele iau foc. 

Pelinul magic
Despre Rusalii se povesteşte că sunt fiicele lui Rusalim Împărat, moarte fecioare. Se crede că după ce părăsesc mormintele în Joia Mare pentru a petrece Paştile cu cei vii, zânele nu mai vor să se întoarcă în lumea lor şi bântuie satele şi pădurile asemenea Ielelor. Femeile se tem de zânele Rusalii şi, pentru a le face să plece, le aduc ofrande, împărţind de pomană în ajunul sărbătorilor patronate de ele: Todorusele, Duminica Rusaliilor, prima zi din postul Sfântului Petru. La rândul lor, bărbaţii intră în jocul magic şi apotropaic al Căluşarilor. 
Începând de astăzi şi până de Rusalii, ţăranii poartă pelin la brâu, usturoi în sân, înfig un craniu de cal în stâlpul porţii şi nu le mai pronunţă numele, de frică să nu le cheme. Le spun Dânsele, Ielele, Măiestrele, Frumoasele, Domniţele, Muşatele, Fetele Câmpului sau Împărătesele Văzduhului. Se povesteşte că fiecare zână ar avea un nume de femeie, dar pe acestea numai vrăjitoarele le cunosc. Seducătoare, zburdalnice, tinere şi frumoase, asemănătoare Nimfelor, Naiadelor şi Dryadelor, Rusaliile dansează în horă iar locul însemnat de ele rămâne pârjolit. Sălaşul lor poate fi în văzduh, pe mal de apă, în peşterile munţilor sau în scorburile copacilor. Apar uneori întrupate în tinere fete cu veşminte străvezii, purtând coroniţe de flori şi părul despletit, făpturi iluzorii ce vrăjesc oamenii prin cântecele şi dansurile lor. Ele nu au viaţă individuală, umblă întotdeauna în ceată, sporind pericolul unei posibile întâlniri.

Jocul căluşarilor
Dacă din nebăgare de seamă calci pe locul unde au dansat Rusaliile, înnebuneşti, dacă din întâmplare le auzi cântecul, amuţeşti iar dacă bei apă din izvoarele lor, pedepsele sunt atât de grele încât numai jocul căluşarilor le mai poate dezlega. Boala pricinuită de zânele Rusalii e nepământeană şi aproape fără de leac, un fel de stare de transă căreia ţăranii îi zic "luat de Rusalii". Într-o stare asemănătoare intră şi ceata Căluşarilor în timpul jocului magic şi vindecător. Ceata feciorilor Căluşari se constituie astăzi, la mijlocul perioadei dintre Paşti şi Rusalii, în miercurea numită Todorusele, pentru a apăra hotarele satelor de forţele demoniace ale frumoaselor noastre zâne.