x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Triodul, Duminica Ortodoxiei şi cinstirea sfintelor icoane

1
Autor: Luminiţa Ciobanu 21 Mar 2013 - 00:03
Triodul, Duminica Ortodoxiei şi cinstirea sfintelor icoane


Ne aflăm în prima săptămână a Sfântului şi Marelui Post, perioadă deosebit de importantă pentru întreaga creştinătate, interval care ne dă posibilitatea de a urca şi noi Golgota pocăinţei, pentru a fi vrednici să primim lumina sfântă a Învierii Mântuitorului Iisus Hristos. Postul Mare are propria carte liturgică, Triodul, iar fiecare săptămână din Patruzecime are propriul tipic. Triodul “cuprinde imne şi texte biblice pentru fiecare zi a Postului, începând cu duminica Vameşului şi a Fariseului şi sfârşind cu vecernia Marii şi Sfintei Sâmbete. Imnele Triodului au fost compuse, în cea mai mare parte, după dispariţia catehumenatului (adică botezul adulţilor şi necesitatea pregătirii candidaţilor pentru acesta). De aceea, accentul lor nu cade pe Botez, ci pe pocăinţă. Din păcate însă, puţini oameni mai ştiu şi mai înţeleg frumuseţea unică şi profunzimea acestei imnografii a Postului. (...) Câtă lume nu acceptă ideea că Postul Mare este perioada în care ceva, care poate fi bun în sine, este interzis, de parcă Lui Dumnezeu I-ar face plăcere să ne tortureze! Pentru autorii imnelor din timpul Postului, oricum, Postul reprezintă tocmai contrariul; este întoarcerea la viaţa «normală», la acea «stare de post» pe care Adam şi Eva au distrus-o, introducând astfel suferinţa şi moartea în lume. De aceea, Postul este salutat ca o primăvară duhovnicească, un timp al bucuriei şi al luminii”, arată Alexander Schmemann în volumul “Postul Mare”.

Duminica întâi din Post este a Ortodoxiei. A fost proclamată la 11 martie 843 şi reprezintă, după cum sublinia M. Şesan, încununarea efortului Sinoadelor Ecumenice de limpezire a exprimărilor dreptei credinţe şi de condamnare a tuturor învăţăturilor ereziarhilor şi iconoclaştilor din primele opt secole. De altfel, restabilirea cultului Sfintelor Icoane a fost cea mai mare minune a ortodoxiei. PS Calinic Botoşăneanul, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Iaşilor, vorbeşte în cartea “Triodul – Golgota pocăinţei” despre apariţia ereticilor iconoscaşti şi prigonirea Sfintelor Icoane: “În primele veacuri creştine, Sfintele Icoane – fie ale Mântuitorului, fie ale Maicii Domnului, fie ale Sfinţilor Apostoli – erau pictate, cinstite şi mărturisite. Era un spaţiu haric de întâlnire cu Dumnezeu şi cu Sfinţii Săi. Îndoiala a început odată cu apariţia ereziilor sau a învăţăturilor de credinţă greşite, izvodite de cei care nu puteau înţelege umanitatea şi nici Dumnezeirea Lui Iisus Hristos, exagerând sau diminuând afirmarea uneia dintre cele două firi (arienii, macedonienii, maniheii). Pe fondul acestor nepriceperi, schismaticii şi cei de o rătăcire cu ei au atacat cultul Sfintelor Icoane, dezmembrând şi creând dispute între Bisericile din Răsărit aproape trei sute de ani. Apărătorii Sfintelor Icoane au fundamentat cinstirea lor şi temeinicia iconografiei creştine pe faptul Întrupării Cuvântului: icoanele, la fel ca şi Scriptura, sunt expresii ale inexprimabilului.”

Primele icoane, care-L reprezentau de Mântuitorul – Păstorul cel Bun – au apărut încă din vremea în care creştinii, de teama persecuţiilor la care erau supuşi în acele perioade, oficiau Sfânta Liturghie în catacombe. Icoanele sunt adevărate ferestre către Dumnezeu şi către  Sfinţii Săi, redând “ o realitate istorică, o realitate verificabilă din punct de vedere istoric, aşa cum este Întruparea Domnului, Răstignirea, Moartea şi Învierea Sa, Naşterea Sa din Sfânta Fecioară, viaţa de sfinţenie a celor care au crezut în El şi L-au mărturisit, uneori chiar cu preţul vieţii. Idolul – cum spune Maxim Mărturisitorul- este rodul închipuirii şi al imaginaţiei; idolii redau nu o lume reală, ci una virtuală. Nici Dumnezeu nu a fost împotriva icoanelor; ba chiar i-a poruncit lui Moise: « Să faci doi heruvimi de aur (...) Între cei doi heruvimi Mă voi descoperi ţie şi-ţi voi grăi de toate, câte am poruncit prin tine fiilor lui Israel» (Ieşirea 25, 18-22). (...) Având corespondent în realitatea verificabilă şi nu în imaginaţia unora, (icoanele) sunt, atunci când vrea Dumnezeu, făcătoare de minuni sau izvorâtoare de mir, pe când idolii sunt alcătuiri fictive, inexistente.”, accentuează  PS Calinic Botoşăneanul în lucrarea amintită.

Duminică, 24 martie, în Capitală are loc procesiunea “Icoana – Fereastră spre Dumnezeu”. După Sfânta Liturghie, la Biserica Icoanei, Str. Icoanei, nr 12, sector 2, preoţii şi creştinii evlavioşi vor participa la o ceremonie religioasă specială, începând cu orele 13:30, în cadrul căreia vor fi sfinţite icoanele purtate de către credincioşi.



Serviciul de email marketing furnizat de