Vineri, 4 aprilie 208

• Este a 26-a zi a Postului Paştilor, au mai rămas 22 de zile • Este ziua 95 a anului • Au mai rămas 271 de zile

• Este a 26-a zi a Postului Paştilor, au mai rămas 22 de zile

• Este ziua 95 a anului

• Au mai rămas 271 de zile

Soarele:

Răsare la 6:51

Apune la 19:47

Luna:

Răsare la 5:48

Apune la 17:56

Lună nouă:

6 aprilie

Primul pătrar(Luna în creştere):

12 aprilie

Lună plină:

20 aprilie

Ultimul pătrar(Luna în descreştere):

28 aprilie

Sărbătoare creştină

Cuviosul Iosif se trăgea din Epar­hia Siciliei. Pentru viaţa pă­rinţilor lui, cea plăcută lui Dumne­zeu, aceştia au fost dăruiţi cu un asemenea rod, care, mai pe urmă, a împodobit Biserica cu cântări şi canoane. A mers cu familia sa la Peloponez şi de acolo la Tesalonic, unde s-a călugărit şi a intrat în ne­voinţele duhovniceşti. După aceea, în timpul împăratului Teo­fil, s-a ridicat viforul prigonirii de icoane asupra Bisericii. Atunci, Cuviosul Iosif a fost izgonit în Herson, unde a petrecut în legături şi chinuri pâ­nă la moartea împăra­tului Teo­fil.

Calendar creştin-ortodox

Cuvioşii: Iosif, scriitorul de cântări, Gheorghe de la Maleon Zosima şi Platon

Calendar romano-catolic

Sf. Isidor, episcop, învăţător

Calendar greco-catolic

Sf. Teodul şi Agatop, mucenici; Cuv. Gheorghe din Malea şi Iosif Imnograful, călugări

Calendar de post

24 L Cuviosul Zaharia; Sfântul Mucenic Luca; Sf. Artemon

25 M = Buna Vestire (Dezlegare la peşte)

26 M = Soborul Arh.

Gavriil; Sf. Mc. Montanus preotul şi soţia sa, Maxima

27 J Sf. Mc. Matroana din Tesalonic; Sf. Proroc Anania

28 V Cuv. Ilarion cel Nou şi Ştefan, făcătorul de minuni; Sfinţii Mucenici Filit şi Lidia

29 S Cuv. Mc. Marcu, epis­copul Aretuselor; Sf. Chiril

diaconul (Pomenirea morţi­lor)

30 D Cuv. Ioan Scărarul; Sf. Proroc Ioad; Sf. Evula – mama Sf. Pantelimon

31 L  Sf. Sfinţit Mc. Ipatie, episcopul Gangrei; Sf. Aca­chie şi Veniamin diaconul

1 M Cuv. Maria Egipteanca; Cuv. Macarie Mărturisitorul

2 M Cuv. Tit, făcătorul de minuni; Sf. Mucenici Amfian şi Edesie

3 J Cuv. Nichita Mărturisitorul; Sf. Mucenic Elpidifor

4 V Cuvioşii: Iosif, scriitorul de cântări, Gheorghe de la Ma­leon

5 S  Sfinţii Mucenici: Claudie, Diodor, Nichifor, Serapion, Teodul şi Agatopod. Denie (Pomenirea morţilor)

6 D Sf. Mucenic Irineu, Episcop de Sirmium; Sf. Eutihie, Patriarhul Constantinopolului. Denie

Proverbul zilei:

“A fi unghie şi carne cu cineva”

“Proverbele Românilor”, Iuliu A. Zanne/Ed. Scara

Credinţe populare, tradiţii, semne

Clopotul din aramă este o personificare a cărei limbă metalică imită glasul divinităţii, mângâie şi cheamă credincioşii la închină­ciune, alungă şi îndepărtează duhurile malefice ale naturii. Clopotul este simbol al divinită­ţilor solare indo-europene (Epoca Bronzului, Epoca Fierului) şi creştine. Măştile de Crăciun şi Anul Nou (Capra, Brezaia, Turca etc.) şi căluşarii la Rusalii cu glasul clopoţeilor legaţi la brâu, la picior sau de coarne alungă şi purifică spaţiul. Pentru a se feri de Iele, Căluşarii îşi leagă clopoţei la picior. Pe de altă parte, crescătorii de animale leagă vitelor tălăngi, clopote sau clopoţei la gât pentru a alunga vrăjitoarele care le fură mana laptelui pe timp de noapte. Precum toaca de lemn, clopotul a fost preluat de biserica creştină de la societăţile precreştine, Epoca Bronzului şi Epoca Fierului. Cu ajutorul său, slujitorii cultului creştin anunţă ajunul sărbătorilor importante, slujbele religioase şi principalele momente liturgice. Ţăranii continuă să anunţe prin bătaia clopotului moartea oamenilor, să cheme ploaia pe timp de secetă, să alunge furtunile şi norii amenin­ţători de grindină etc. Pentru a nu se confunda anunţul unei morţi cu cel al unei sărbători, clopotul pentru mort se trage de aţă, o tehnică specială prin care se obţine un sunet specific momentului.

În sa­tele unde biserica are mai multe clopote există posibilitatea anun­ţării vârstei aproximative a mortului.

• Profesor Ion Ghinoiu