In Calendarul Popular, zilele ce urmeaza stau sub semnul Rusaliilor, al acestor zane capricioase, carora oamenii nu le rostesc numele pentru a nu le invoca. Le spun Dansele, Ielele, Zanele, Sfintele, Soimanele, Maiestrele, Frumoasele, Domnitele, Musatele, Fetele Campului sau Imparatesele Vazduhului si polinomia poate continua la nesfarsit. Astazi e "Miercurea Baltatelor' si face pereche buna cu ziua de vineri, tot a Baltatelor.
Ambele se tin de frica Ielelor, miercuri, fiind interzis lucrul campului in prima parte a zilei, iar vineri, in cea de-a doua parte. Intre ele e "Joia Manioasa', numita si "Buciumul Rusaliilor', zi in care se spune ca Ielele isi "buciuma sfarsitul ispravilor lor'. Urmeaza "Sambata Pietrii', "Rusitorii' sau "Rusitoarele', cand se crede ca se intorc mortii in morminte si se impart pomeni pentru sufletul lor, inainte de rasaritul soarelui. Cu toate ca ziua este consacrata pomenirii mortilor, se tine - ca de altfel aproape toate zilele acestei saptamani - si pentru ca recoltele sa nu fie distruse de grindina si fulgere.
Descrise fie ca niste fete tinere, frumoase si provocatoare care iau mintile oamenilor, fie ca niste babe urate si nemiloase care se razbuna pe muritori in cele mai ingrozitoare moduri, Rusaliile sunt invocate si alungate prin descantece, la fel de diferite precum paradoxalele lor infatisari. Cand sunt chemate, sunt rugate sa vina cu cele mai alese cuvinte: "Voi Zanelor bune,/ Maiestre, Frumoase,/ Puternice, Miloase, / Vitezelor, Iubitelor,/ Va rog fierbinte/ Cu dulci cuvinte/ Sa-l ajutati pe (…)/ Sa fie sanatos,/ Si de voi dragastos/ Si tot ce face/ Sa nu fie de prisos,/ Sa-l lasati curat,/ Ca voi luminat/ Si binecuvantat'. In schimb, in descantecul de exorcizare, apelativele se schimba intr-un mod radical: "Nemilostivelor,/ Relelor,/ Apucatelor,/ Zanatecelor,/ Batranelor,/ Uratelor,/ Raschiratelor,/ Tafnoaselor,/ Scarboaselor,/ Ce v-a facut/ de nu v-a placut?/ De ce l-ati pocit si nenorocit?/ Pe omul iubit?/ (…) Dati-i inapoi,/ Tot ce i-ati luat,/ Glasul,/ Barbatia/ Si mandria,/ C-am sa va bat,/ Cu vergeaua de alun inodurat,/ In padure,/ In camp inflorit/ Si-am sa va toc,/ Cu melitorul,/ Cu toporul,/ Cu securea,/ Pana ati pieri,/ Si zane n-ati mai fi./ Fir-ati voi sa fiti,/ De fete batrane,/ Urate si spane,/ De zane spurcate,/ De babe-ntarcate,/ De destrabalate'. (Romulus Vulcanescu –Mitologie romana).
Se crede ca doar vrajitoarele cunosc adevaratele nume ale zanelor. Totusi, etnologii "au identificat' patru dintre ele (consemnate si de R. Vulcanescu), si anume Doina, Hora, Avrameasa si Crestineasa. "Doina este o zeita melancolica, ce locuieste mai mult printre munti si vai si are darul sa inmoaie pietrele si sa miste copacii din loc cu vocea ei dulce. Conceputa eminamente ca zana a cantecului liric, (…) Doina indeplineste o functiune cathartica. Cea de a doua soimana, "Hora', este o zana a dansului magico-mitic al Soarelui. Ea exprima sentimentul profund de adorare a sfantului Soare (...) "Avrameasa' si " Crestineasa' desi considerate a fi doua "eroine ceresti de lumina', sunt de fapt doua zane cu trasaturi magico-mitice si insusiri magico-medicale.
Sunt totodata infatisate ca zane ale descantecului cantat si ale sacrificiului'. Si, pentru ca ultimele doua zane poarta numele unor plante de leac, sa nu uitam ca de saptamana viitoare putem culege plante tamaduitoare, ceea se pana acum era strict interzis, deoarece se crede ca acestea erau "piscate de Rusalii', deci fara nici o proprietate magica sau de vindecare.