Zilele Morţilor la romani, Săptămâna Nebunilor la români

In Calendarul Popular al romanilor i se spune Saptamana Alba iar taranii iau aminte la toate interdictiile aduse de ea pentru ca ii ajuta sa "intre cu sufletul curat in post". Face trecerea la perioada Postului Mare si este pusa sub semnul culorii albe. Albul este culoarea predestinata marcarii riturilor de trecere: nastere-nunta-moarte. Exista si un alb al apusului, un alb mat al mortii care absoarbe fiinta si o poarta in lumea lunara a noptii, precum si un alb al zorilor pe cerul inca lipsit de culori, un alb ce urca de la mat spre stralucitor, suspendat intre absenta si prezenta, intre Luna si Soare.

Calendarul roman a consacrat mortii si pomenirii mortilor o perioada insemnata, cuprinsa intre 12 si 21 fe­bruarie. Sunt "Dias Parentales", in care fiecare familie aducea rugaciuni si ofrande mortilor pentru asezarea si linistirea sufletului. Sarbatoarea se numea Parentalia, iar despre sufletele celor raposati (Manes) se credea ca locuiesc in lumea de jos si ca sunt nemuritoare, asemenea sufletelor "Mosilor" din calendarul popular al romanilor. Cele mai vechi dintre cele nouasprezece zile ale Mosilor de peste an nu au nici o legatura cu calendarul religios, ci mai degraba cu pragurile anotimpurilor: Mosii de primavara, Mosii de vara, Mosii de toamna, Mosii de iarna. In aceste perioade se credea ca cerurile sunt deschise, ca sufletele mortilor vin acasa, iar pentru a se intoarce de unde au plecat, li se aduceau ofrande ritua­lice bogate in alimente si bautura. Pana la sfarsitul seco­lului al XIX-lea obiceiul a fost atestat atat in mediul rural, cat si urban, in zilele de Mosi consemnandu-se adevarate petreceri in aer liber, cu lautari si buna dispozitie. Astfel, Mosii de iarna – sarbatoriti de romani anul acesta pe 18 februarie – continua cultul arhaic al stramosilor tote­mici, intalnit in mitologia a numeroase popoare (la in­dieni – Pitarah, la nord caucazieni – Narti, la polonezi – Dziady, la bielorusi si ucraineni – Dedy, iar la romani – Manes, considerati si genii protectoare ale familiei). Mosii sunt cei care fac legatura intre cer si pamant, sunt inteleptii mantuitori ai neamului, pentru care astazi impartim pomeni si facem parastase.

La romani, cele noua zile inchinate mortilor, Dias Parentales, pregatesc marea sarbatoare, Feralia, din 21 fe­bruarie. Asadar, astazi, romanii duceau la morminte daruri, alimente si bauturi rituale, vase, lampi si cununi de flori. Aprindeau faclii si aduceau sacrificii zeilor din lumea de jos, Mani, in timp ce toate celelalte temple erau inchise. "Mancarile se puneau pe mormant (…), pe urma se zicea o rugaciune pioasa pentru sufletele repauzatilor. Sufletele pofteau ca sa fie jelite si lacrimate, si se bucurau daca muierile storceau picaturi de lapte din tata. Intr-un an, fiind razboi, familiile au uitat de Dies Parentales si de Feralia, si atunci cei vii au inceput a muri cu gramada, iar sufletele celor morti veneau noaptea din morminte cu turma in cetate si pe drumuri, si se plangeau…" (Atanasie Marian Marienescu – "Sarbatorile si datinile romane vechi", 1884).

Sa ne intoarcem la Calendarul popular al romanilor, la Martea Alba, zi in care femeile aveau grija sa manance branza, aliment ce le va face postul mai usor si se fereau sa-si spele parul, pentru a nu albi inainte de vreme. Suntem intr-o saptamana de trecere spre o perioada de interdictii, interval de timp magic in care mai pot avea loc excese de comportament ce amintesc de acel "desfrau sacru" al sarbatorilor antichitatii greco-romane, legate de moarte si renastere. I se mai spune si Saptamana Ne­bunilor deoarece, chiar daca sunt permise casatoriile celor "intarziati", in mentalul taranesc numai nebunii, prostii si uratii satului lasa nunta pana in pragul Postului Mare. Este o saptamana care patroneaza o lume intoarsa pe dos, in care fiecare zi poarta un nume, aduce o interdictie sau, dimpotriva, o ingaduinta.