Da' ce, ne jucam de-a hartiile?

Sunt Eva J. Vand mobila in Pipera. Platesc impozit pe salariu, platesc impozit pe casa, platesc impozit ca mi-am vandut casa, platesc… cu toate ca urasc sa platesc impozit… dar platesc.

Sunt odihnita dupa pauza de sarbatori. Azi e o zi frumoasa, cu soare, si-mi propun in sfarsit sa traversez Bucurestiul pana la finante (DGFP) ca sa depun actele in vederea schimbarii memoriei la casa de marcat. Am o lista cu toate actele necesare, imi fac copii si le asez intr-un plic de plastic. Iau si cele originale pentru orice eventualitate, ca nu cumva sa fiu nevoita sa fac doua drumuri. Iau toate actele legate de casa de marcat si le pun separat.

Spre norocul meu, drumul e destul de liber. Ajung pe strada Dianei si ma invart cam zece minute pe strazile laturalnice in speranta sa gasesc un loc sa parchez pe marginea unui trotuar. Imi iau inima-n dinti si parchez in fata unei porti pe care scrie "parcarea interzisa". Las un billet cu numarul meu de telefon pe parbriz si alerg spre poarta finantelor.

Bat la usa unde trebuia sa intru (pe dreapta la parter), nu-mi raspunde nimeni. Intru. Doamna cu buze groase de la geam e ocupata cu o persoana, iar doamna cu ochelari si rujata cu maro vorbeste la telefon. Ma opresc in dreptul ei sperand ca e o convorbire pe terminate. Dar, fiind o convorbire personala, nu poate fi scurta, iar un "client" sau nu; "un contribuabil"care asteapta nu poate fi un motiv de-a intrerupe convorbirea.

Dupa vreo 30 de secunde imi face semn cu mana sa-i dau ceva. Am inteles imediat ca vrea sa-i dau actele pe care le am in mana. Ii soptesc ca astept sa termine. Ea schiteaza un gest si mai hotarat, ba mai mult, exclama: "dati-mi!", continuandu-si convorbirea. Ma gandesc ca nu e bine sa ma opun si i le dau. Le scoate din "chilotelul" de plastic si le rasfira pe masa. Alege cateva si bifeaza apasat in unele locuri pe acte. Dupa cateva minute... "te pup, papapapapa..." termina convorbirea.

Intre timp se elibereaza si colega cu buze groase de la geam si vine la masa doamnei mele privind curioasa.
D-na mea: "Ce-s astea? Asta-i un alt dosar! Mi-ati adus niste hartii care nu-mi trebuie!"
Eu: "Mai bine ca-s in plus decat sa lipseasca."
D-na: "Da' ce, ne jucam de-a hartiile? Cererea asta nu e buna! (e o cerere tip) Trebuie alta! Si va lipseste o hartie in original"

Nu inteleg ce hartie (vorbeste cam repede). Scot plicul cu actele de rezerva si-i arat fiecare in parte. La un moment dat, smulge un act din teancul meu.

D-na: "Asta-mi trebuie, dar in original."
Eu: "Este originalul, uitati, scrisul e negru si semnatura si numarul de inregistrare sunt cu albastru. Am si copie, uitati ca toata e neagra, se vede diferenta."
Colega cu buze groase: "Lasati-ma, doamna, cate se fac in ziua de azi!"
Eu: "Nu fiti absurda, ce vreti sa insinuati?"
Colega cu buze groase: (catre cealalta, zambind) "S-a enervat!"
Se pare ca accepta actul, il pune langa celelalte pe care le sortase déjà.
D-na: "N-aveti copie de pe buletin."
Eu: "Am, trebuie sa fie pe masa."
D-na: "Nu-i doamna, n-aveti!" (cu satisfactie)
Incep sa-i fac "ordine pe masa". E plina de actele mele.
Eu: "Poftiti, copia de pe buletin."
D-na: "Da, dar n-aveti cerere!"
Eu: "Cum trebuie sa arate cererea? Este o cerere tip, sau scrisa de mana?"
D-na: " de mana."
Eu: "Dati-mi, va rog, o coala , am si stampila la mine si pot s-o scriu pe loc."
Imi intinde doua coli administrative.
Eu: "Ce trebuie sa scriu in cerere (daca cea pe care am adus-o nu e buna)
D-na: "Cerere. Subsemnata..., cer schimbarea casei de marcat de pe B-dul Ghencea pe Sos. Pipera."
Eu: "dar eu nu vreau sa schimb casa de marcat, ci doar memoria ei."
D-na: "eu n-am zis s-o schimbati cu alta, eu am zis altceva, daca n-ati inteles..."

Zambesc, ca nu ma pot abtine, oricum mie nu mi se pare corecta exprimarea d.p.d.v. gramatical. Dar, treaca mearga, nu-mi da nimeni nota, scriu cum vrea ea. Scot pixul si ma pun in picioare langa coltul unei mese neocupate de nimeni si incep sa scriu cererea.
Colega cu buze groase: "Iesiti afara, doamna! Aici sunt camere de luat vederi si n-aveti voie sa stati aici! Aveti afara masa si scaun."

Ascultatoare, ies afara. Scriu "cerere catre..." si las liber, o voi intreba catre cine s-o adresez. In rest, stiu sa scriu, semnez, pun stampila, intru si i-o pun pe masa.
Eu: " cerere catre cine? Ce scriu?"
D-na: "cerere si gata. Punct."
Eu: "Nu e correct. Orice cerere se adreseaza cuiva. Nu pot sa scriu o cerere catre nimeni."
Indruga niste litere foarte repede, nu inteleg nimic. Dar, noroc ca stiu unde ma aflu si scriu initilele DGFP. Oricum, sunt sigura ca nu citeste.
Eu: " Poftiti, e gata!"
D-na: "numai una? Da' de ce v-am dat doua hartii? Trebuie doua cereri."

Imi vine sa zambesc, eu credeam ca una este de rezerva daca o gresesc. Ies afara, o scriu, intru, i-o dau, le stampileaza pe amandoua, le da numar de ordine. Imi intinde una dintre cereri.
D-na: "Veniti joi de la 9 incolo."
Eu: "de la 9 la cat?"
D-na: "Vedeti pe usa! Scrie programul."
Eu: "Buna ziua."

Ies, ma uit pe usa. E plina de anunturi lipite. Gasesc si orarul. E simplu, zilnic acelasi program: 8,30 - 13 si 14 - 16. Daca tot mi-a facut trimitere la programul de pe usa, ce-ar fi sa vin joi, nu de la 9 incolo, ci la 8,30 ca atunci incepe programul cu publicul. I-as aduce ziarul sa citeasca articolul pana la ora "9 incolo" si i-as duce ziarul si directorului ei. Macar sa priveasca in oglinda in timp ce-si soarbe cafeaua doamna mea cu ochelari si rujata cu maro.

Sunt Eva J. Vand mobila in Pipera. Platesc impozit pe salariu, platesc impozit pe casa, platesc impozit ca mi-am vandut casa, platesc... cu toate ca urasc sa platesc impozit... dar platesc.