Cântări electorale

Unde se mai cântă în zilele noastre? Şi, mai ales, pentru cine? Pe la nunţi, botezuri, înmormântări şi campanii electorale, că-s cele mai profitabile pentru toată lumea, nu? În contemporana explozie de manele şi manelizare pe care trebuie s-o suportăm zilnic, mulţi artişti se scuză în faţa publicului sictirit de compromisurile lor explicând că în vreme de criză trebuie să trăiască şi ei cumva. Deci, dacă-i campanie sau petrecere privată, tot cântare se numeşte şi toată lumea ar trebui să fie mulţumită. Doar unii mai ţin încă la artă şi nu vor s-o trimită "la produs".

"Publicul meu nu e surd. Ştiţi că eu nu merg să «cânt» la campaniile electorale. Nici de acum înainte nu mă veţi vedea la genul ăsta de pomană cuvenită milogilor, chiar dacă aş mai pierde încă o dată 200.000 de euro, ca în alegerile generale trecute. Promit! Scena NU este pentru tipul ăsta de curvăsărie. Nici pe la spectacole tip «Ridzi» n-o să mă vedeţi! Nu vreau să le am pe conştiinţă, aşa cum le au Holograf, Voltaj şi alţii (iar ăştia numai săraci nu sunt, deci nu «nevoia» îi mână în luptă, ci calicia şi lipsa de onoare), destinele frânte ale marilor noştri sportivi! Cu banii «câştigaţi cinstit», dar fără morală şi etică de colegii ăştia ai mei se puteau alina câteva dintre suferinţele celor care au înălţat cu cinste şi demnitate drapelul României pe cel mai înalt catarg, la foarte multe şi importante competiţii sportive internaţionale", spune Florin Chilian.

El este unul dintre puţinii care se dau în lături de la cântări pe bani electorali, într-o Românie cu foarte puţini organizatori de evenimente fără culoare politică, unde artiştii trebuie să se umilească pentru a fi băgaţi în seamă, iar tinerele talente - nu doar din muzică, ci din toate artele - mai au mult şi bine de aşteptat la o coadă formată în faţa rampei încă de pe vremea împuşcatului. Despre şanse la promovare nu poate fi vorba. Singura excepţie din ultimii ani rămâne Costel Busuioc, pe care ni l-au arătat cu degetul spaniolii, iar noi l-am preluat ca pe un bun al altora, aşa cum facem de obicei.

CIRCURI NAŢIONALE
Alt prilej de scos boboru'n lume, la chermeză, dacă nu e meci, rămâne Ziua României. Ne fălim în grup că suntem români la-ntâi decembrie şi primim concerte moca de la autorităţile locale, centrale sau de ce latură or fi ele. Tot cântări electorale se numesc şi tot culoare politică au. Pe la primării se găsesc întotdeauna fonduri pentru organizarea de evenimente cu diverse ocazii precum zilele oraşului, zilele judeţului, alte zile administrative şi mai ales Ziua României, când vrem, nu vrem, cântăcioşii de toate felurile ne vor da moca... Şi, dacă-i moca, nu mai contează ce reprezintă sau cum se prezintă, pentru că... vorba românului: "Calu' de dar nu se caută la dinţi!". Decât artă fără rost, mai bine puţin şi prost...

Numai o trupă ca Phoenix s-ar fi aruncat în "luptă" împotriva curentului şi de data asta, aşa cum o tot face de vreo 40 de ani încoace, să-ndrăznească să cânte pe bani la Sala Palatului în aceeaşi zi de 1 Decembrie 2009, când toate celelalte concerte sunt moca. "Am pregătit ceva cu totul special pentru Ziua României. Tânăra generaţie este debusolată. Concertul nostru de la 1 Decembrie are o legătură cu 20 de ani de la Revoluţie, dar altfel decât se crede. Cei care n-au înţeles nici măcar partea bună a capitalismului sunt românii. Ce se întâmplă astăzi nu e de mirare. Şi pe mine au vrut să mă facă parlamentar. Azi eram coleg cu Gigi Becali, îţi dai seama... Au vrut să mă facă să candidez şi la Preşedinţie. Este o lipsă de seriozitate extraordinară în momentul de faţă. Nici nu ştiu dacă vom avea public, pentru că în toate pieţele va fi bâlci pe gratis pentru marele popor român şi cine să dea 80 de lei la 1 Decembrie la Sala Palatului?", spune Nicu Covaci, liderul formaţiei Phoenix.

În timp ce Phoenix cântă un fel de "etno" pe care l-a inventat cu 40 de ani în urmă şi l-a perfecţionat de-a lungul timpului, aducând de Ziua României Rapsodia în la Major a lui George Enescu lângă "Cei ce ne-au dat nume" - primul lor album care le-a consacrat genul pur românesc -, concertele moca se desfăşoară în continuare în toate pieţele României, plătite din bani publici pentru vajnicul bobor şi al ţării viitor, cu o altă versiune a genului "etno", aşa cum a degenerat el până în zilele noastre. "Acest gen «etno» noi l-am inventat acum 40 de ani. «Cei ce ne-au dat nume» a fost prima încercare de a sintetiza folclorul românesc. Sigur că la ora asta nu mai sunăm ca atunci. Am avut norocul să pun mâna pe nişte antologii de folclor din arhiva Electrecordului, m-am încuiat în casă, eu cu Ioji (Josef Kappl - fost membru al trupei - n.r.) şi plângeam. Aveam frisoane. Şi aşa s-a născut albumul «Cei ce ne-au dat nume». Acum sintetizăm «Rapsodia în La Major» a lui George Enescu pe «Cei ce ne-au dat nume». Încercăm această sinteză, pe care am făcut-o cât se poate de organică, astfel încât să nu deranjeze. Putem crea o structură mai masivă şi mai monumentală decât ce s-a încercat până acum. Dar riscăm să nu vină nimeni, când în faţa Sălii Palatului se oferă gratis... poate manele şi alte porcării", mai spune Covaci.

Artiştii să stea la coadă...
În timp ce unii şi-au trimis arta la produs, pe scenele electorale sau la festivalurile de sarmale, iar alţii renunţă la cântare pentru a nu face compromisuri, alte talente ni se pierd fără nici o şansă de lansare. Unul dintre evenimentele la care se mai întâmplă ceva este Folk You!, festivalul organizat de Jurnalul Naţional, care le permite şi necunoscuţilor să urce pe scenă şi să-şi demonstreze valoarea. Se mai întâmplă câte ceva la Casa de Cultură a Studenţilor din Bucureşti (CCSB) "Grigore Preoteasa", unde se organizează evenimente pentru promovarea talentelor pe care nu le cunoaştem. "Naţionala de rock" de la Preoteasa şi-a chemat chitariştii pe scenă, la demonstraţii "de forţă" la 21 noiembrie. Pentru talentaţi s-a inventat concursul de chitară cu premii, dar nu este singurul eveniment de la CCSB - alias Preoteasa/ Silver Church -, la care mai pot spune ceva şi talentele noastre încă nedescoperite de spanioli în concursul televizat la care a participat şi Costel Busuioc. "Noi încercăm să-i ajutăm în primul rând pe studenţii talentaţi care nu au şanse de a se lansa în altă parte. De aici au plecat multe nume mari, mulţi dintre artiştii cunoscuţi astăzi, iar asta s-ar putea întâmpla şi de-acum înainte", spune Andra Radu, director general CCSB, care inventează evenimente pentru a descoperi şi a promova tinere talente. Cei care nu au şanse să se lanseze nici măcar la "bătrâna" Preoteasa încearcă să se descurce pe cont propriu, pe unde se mai poate cânta astăzi altceva decât vreo manea cosmetizată după gusturile vânzătorilor de făcătură artistică. "Mă descurc cu mici concerte în cluburi şi baruri. Pe unele dintre ele chiar eu le organizez, căzând de acord cu localurile respective. Mi-aş dori să organizez şi în oraşul meu concerte, la Câmpina, la Casa de Cultură. Sau să colaborez cu unele Case de Cultură unde am putea organiza mici concerte cu interpreţi, cantautori mai vechi şi mai noi. Există chiar o idee în sensul acesta, ca toţi cei care suntem din noua generaţie să ne strângem într-un grup şi să ne organizăm fiecare câte un concert în câte un oraş. Se poate face asta, însă găseşti greu suport din partea Caselor de Cultură şi din partea organizatorilor de evenimente, pentru că ei nu sunt motivaţi financiar. Publicul este prea închistat în lucrurile vechi, mediatizate foarte mult. Trecutul trebuie păstrat, dar cred că lipsa de cultură a oamenilor îi duce la o oarecare limitare. Publicul ar trebui să înţeleagă, să fie receptiv la nou, să deosebească valoarea de nonvaloare", spune Titus Constantin, unul dintre folkiştii care ar vrea să ofere mai mult publicului, însă nu i se dau prea multe şanse, în afară de festivalul Folk You! şi câteva localuri din Bucureşti pentru care trebuie să se zbată singur. În rest... banii electorali să ne trăiască! Şi să ne mai dea cântări la normă, că poate-aşa îşi fac şi organizatorii planul de concerte la hectar pe bugetul anual.