"Migraţiile disperaţilor"

In ultimii cinci ani, din cauza crizei economice prelungite, cetăţenii Republicii Moldova au emigrat in masă spre Rusia şi ţările occidentale. Analistul economic de la Chişinău Veaceslav Ioniţă estimează că următorul val de muncitori basarabeni va veni spre Romănia.


■Jurnalul Naţional: Vizitănd satele Republicii Mol-dova, am observat că localităţile sunt golite de populaţie. Ce i-a determinat pe basarabeni să plece la muncă in străinătate in număr aşa de mare?

Veaceslav Ioniţă: După 1991, Republica Moldova a avut căteva mituri. Unul dintre ele, prost de tot, a fost că avem o ţară agrară şi o ţară cu cel mai bun teren din Europa. Este cea mai mare eroare... Pămăntul nu se ia la gust, ci la productivitate. Cănd s-a făcut privatizarea, in 1996-1997, oamenii au crezut intr-o utopie, că terenul bun ii scapă de sărăcie. A durat cam doi-trei ani de zile pănă cănd au realizat că nu puteau trăi din agricultură. Deci cetăţenii noştri sincer au crezut că avănd două hectare de pămănt chiar vor reuşi să supravieţuiască, să-şi dezvolte o afacere şi s-o ducă bine. Or, pentru ca o familie să se menţină la nivelul de subzistenţă, are nevoie de 7 hectare, cel puţin. Impărţirea fostelor colhozuri i-a conservat pe oameni timp de trei ani de zile, dăndu-le speranţă că vor fonda mari afaceri. Nu a fost posibil şi atunci a inceput migraţia. Cei mai mulţi dintre cei care au plecat peste hotare sunt exact din spaţiul rural, care, incet, incet au realizat că nu au şanse.


Trei valuri

■Au plecat numai cei de la sate?

Nu. Şi muncitorii de la oraşe se aflau in mare dificultate la sfărşitul anilor ’90. Economia noastră era falimentară după căderea Uniunii Sovietice. Existau mici industrii in centrele raionale, insă depindeau de ajutoarele de la stat. Legal, guvernul nu putea finanţa intreprinderile falimentare, insă se acordau garanţii de stat pentru a putea obţine credite externe. Practic, statul investea intr-o industrie moartă. Iar in 1998 s-a dat o lege care interzicea garanţiile de stat. Centrele raionale au "murit" astfel, iar muncitorii au fost nevoiţi să emigreze.

■Cănd incepe efectiv migrarea in masă a muncitorilor basarabeni?
Undeva in 2000-2001 are loc prima migraţie, o numesc "migraţia disperaţilor". Sunt oamenii ce lucrau in agricultură, care au realizat că pur şi simplu nu pot supravieţui din cultivarea pămăntului. Republica Moldova avea o populaţie aptă de muncă de circa 2.200.000 de oameni, dintre care 60% in sat. Aşadar, in jur de 1.400.000 de agricultori, in condiţiile in care acest sector economic avea nevoie de maximum 600.000 de oameni. Dar ei erau 1.400.000! Oamenii teoretic nu aveau ce face in sat. Cam in aceeaşi perioadă au plecat şi locuitorii centrelor raionale, rămaşi de asemenea fără perspective de viitor. Ultimul val l-au constituit angajaţii din sectorul bugetar, afectaţi dramatic de criza financiară din 2001. Nu se mai plăteau salariile cu lunile...


Direcţii

■Se poate vorbi despre direcţii de emigrare, adică ţări preferate de cetăţenii Republicii Moldova?

Spre deosebire de romăni, moldovenii au avut două direcţii geografice de emigrare economică - spre Est (Rusia) şi Vest (Spania, Italia, Portugalia). La Răsărit au emigrat cei mai săraci şi cu nivelul cel mai redus de abilităţi profesionale. La Apus au emigrat oamenii cu inteligenţă, oamenii cu studii, oamenii care au avut un statut. Din ce cauză. Dacă voiai să emigrezi la apus, aveai nevoie de bani, aveai nevoie de anumite abilităţi. A fost un context - au emigrat cei mai bogaţi. Cei mai săraci au mers la muncă in Răsărit.

■Care sunt domeniile in care activează emigranţii basarabeni?
In Moscova se duc in general bărbaţii. Ei se angajează in construcţii, ca salahori sau in activităţi ce ţin de "munca de jos". O categorie aparte a muncitorilor din Rusia sunt şoferii de autobuz, troleibuz. Eu, cănd am fost anul trecut in Rusia, in două autobuze m-am urcat, in ambele şoferii erau moldoveni. Ei sunt mult mai competitivi decăt moscoviţii in această meserie. Un şofer de autobuz cănd merge in Rusia primeşte 600 de dolari pe lună salariu. Pentru un cetăţean al oraşului Moscova, 600 de dolari este foarte puţin - chiria pentru un apartament cu trei camere la marginea oraşului este 1.100 de dolari. Omul care trăieşte in Moscova trebuie să-şi trimită copiii la şcoală, să facă multe alte lucruri... Are nişte costuri de viaţă foarte ridicate. Moldovenii care lucrează in Rusia au costuri de maximum 100 de dolari: stau căte 10 intr-o cameră, mănăncă de la angro. Sunt nişte sectoare rău plătite, pe care un locuitor din Rusia nu le-ar accepta. In Occident lucrează in general femeile, in activităţi de menaj şi asistenţă socială. Acolo cei mai mulţi sunt cei care au plecat ilegal, şi apoi cei care au plecat cu vize turistice pe o lună de zile şi nu mai veneau inapoi.


Spre Romănia

■Romănia poate fi o ţară de emigraţie pentru forţa de muncă din Republica Moldova?
In ultimii cinci ani de zile Romănia a devenit mai aproape de Europa decăt Republica Moldova. Pănă nu se observă cu ochiul liber că Romănia este mai bogată ca Republica Moldova, basarabenii nu vor merge la muncă peste Prut. Insă in următorii ani diferenţa va fi vizibilă, iar eu cred că următorul val de emigrare al moldovenilor va fi spre Bucureşti şi celelalte oraşe mari ale Romăniei. Noi avem acum in sate cred că vreo 300.000-400.000 de oameni care sunt iarăşi grupul disperaţilor. Cred că va apărea un val din cei care nu au absolut pe nimeni plecat peste hotare şi care vor fi atraşi de un salariu de 600 dolari in Bucureşti, cănd Capitala dumneavoastră va oferi astfel de lefuri.

In sate au rămas bătrănii şi copiii...

Basarabenii plecaţi la muncă in străinătate nu vorbesc cu tragere de inimă despre pribegia lor. Vara vin acasă in vacanţă, vizităntu-şi familia şi prietenii. Sărăcia, spun ei, i-a făcut să lase totul in urmă... Cei mai năpăstuiţi sunt aceia care emigrează in Vest. Pleacă ilegal, contra unor taxe de circa 4.500 de euro. Plata se face in Chişinău, după care sunt urcaţi in microbuze şi iau drumul străinătăţii. Intrarea in spaţiul Schengen se face prin Polonia, unde există o reţea ilegală de tranzit al frontierei cu Germania. Ajunşi in "mult-visatul" Apus, fiecare se descurcă pe cont prorpiu. Majoritatea basarabenilor s-a stabilit in Spania şi Italia, ţări in care limba le este mai accesibilă. Faptul că ştiu şi limba rusă prezintă un avantaj. Acolo unde găsesc comunităţi slave, se "lipesc" pe acestea, găsindu-şi mai uşor un loc de muncă. Insă apar şi confuzii de identitate in ochii occidentalilor - sunt ruşi sau romăni? In Rusia, muncitorii basarabeni ajung mai uşor decăt in ţările vestice. Se duc la Moscova doar cu paşaportul, fără a le trebui viză. Lucrează timp de trei luni, in construcţii, după care se intorc acasă.