Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Jumătate din locuitorii satului Tănătari, raionul Căuşeni, a murit de cancer. Cauza se presupune a fi Cernobilul. In toată Republica Moldova oamenii mor pe capete. Măncaţi de sărăcie, ajung la medic prea tărziu pentru a mai avea o şansă de supravieţuire. Anul trecut, Institutul Oncologic de la Chişinău a inregistrat peste 7.000 de cazuri de cancer in toată ţara.
In Republica Moldova - urmele Cernobilului incă mai duc oamenii la groapă
Jumătate din locuitorii satului Tănătari, raionul Căuşeni, a murit de cancer. Cauza se presupune a fi Cernobilul. In toată Republica Moldova oamenii mor pe capete. Măncaţi de sărăcie, ajung la medic prea tărziu pentru a mai avea o şansă de supravieţuire. Anul trecut, Institutul Oncologic de la Chişinău a inregistrat peste 7.000 de cazuri de cancer in toată ţara.
O cortină de păclă s-a aşternut de mai bine de zece ani in Tănătari, raionul Căuşeni. In aproape toate casele ce se inalţă din mahalaua principală inspre centru, absurdul a devenit firesc şi, fără să prevestească Cel de sus nimic, cei chemaţi se tot duc in pămănt cu licăr de lumănare. Cancerul a stărpit o jumătate de sat, lăsănd in urma celor vii doar resemnare in faţa morţii. E ca o ruletă rusească şi viaţa le-atărnă de-un fir de noroc. Tată, mamă, fiu, fiică, nepot, socru s-au pierdut de pe o zi pe alta purtaţi pe-o năsălie inchegată in strigăte neputincioase, neştiutoare, sărace şi fără de putere. Tănătari e satul bolnavilor de cancer şi aici nimic nu poate rupe tăcerea decăt şiroaiele de lacrimi ale celor care pentru moment nu au fost măcinaţi de-un glonţ.
CERNOBILUL, IN MAHALA. De la casa medicului Osadci din mahalaua Mătăşin ce leagă centrul satului cu Şoseaua Ştefan cel Mare, şosea lungă ce se intinde inspre satul vecin Ursoaia, liniştea e rău-prevestitoare. S-ar zice că in aerul cu praf inecăcios mai pluteşte incă amintirea exploziei de la Cernobil, mai apoi casele parcă fără de stăpăn işi duc frumuseţea sărăcăcioasă, prinse in plăci de azbociment. Azotatul de amoniu, zic sătenii, incă se mai simte in aer de anul trecut, de cănd s-a inchis ultima crescătorie de porci. De fapt, nimeni nu ştie exact nimic, e ca un mister pe care il rememorează de fiecare dată cănd se intămplă să-i pălească o nouă tragedie. Atunci se adună pe-o bancă, singurul moment in care simţi că satul nu e pustiu, şi tragediile nu se mai ascund sub valul de ruşine, ci se spun, se rostesc drept exemple ale morţii neinţelese. Să ai in sănul familiei un asemenea caz devine in moment de taină o alinare pentru cel in suferinţă, căci, in rest, fiecare casă işi ascunde oful cu mare ruşine. O ruşine in faţa bolii şi o resemnare crudă, după cum zicea soţia medicului Osadci, profesoara de matematică din sat: "Nu ştiu cine o fi murit azi, daâ, cu părere de rău, asta e situaţia".
Citește pe Antena3.ro
SECRETUL ZILEI DE IERI. Azi a murit Vanea din mahalaua Ştefan cel Mare. Cancer la oase. Vanea era un bărbat tănăr, in floare, ca mai toţi ceilalţi care s-au prăpădit cu timpul. La 50 de ani, cu doar o lună in urmă l-a jenat o durere neagră. Ca pe mai toţi bărbaţii din sat, nu l-a supărat nimic pănă atunci, poate doar oboseala unei zile de muncă. Ba chiar se măndrea c-ar fi sănătos tun şi in putere. De cănd a aflat, familia n-a spus nimănui secretul. N-aveau ce să spună, cui să mai spună de vreme ce aproape in fiecare casă boala s-a aciuat nevăzut, neaşteptat şi de acum firesc. La praznicul lui Vanea, sătenii işi plăng de fapt propria tragedie.
Maria Branici e o apropiată a casei lui Vanea de pe vremea cănd acesta lucra impreună cu soţul femeii la calea ferată, la feroviară, aproape de Transnistria. Prin luna martie anul acesta, Ghenadi a aflat că suferă de cancer la plămăni. Peste două săptămăni a murit lăsănd-o pe Maria cu doi copii. "La trenuri, undi lucra el, se spune ca vin radiaţii din Trasnistria. Treceau trenuri pe acolo şi cine ştie ce aveau in ele", povesteşte văduva. Peste căteva luni, alţi cinci colegi şi-au găsit moartea.
BLESTEMUL NUCULUI BĂTRĂN. Cauza bolii nici familia medicului Osadci nu o ştie cu precizie. S-au speculat multe variante de-a lungul anilor. "Oamenii au dureri mari, pentru că nu ştiu care e cauza, intrebare care s-a ridicat la mai multe niveluri in toată ţara. Bănuiau că ar fi vorba de linia de tensiune inaltă, care ii afectează pe rănd pe toţi." Se mai spune prin sat că boala se opreşte mai ales la casa celui care se răcoreşte verile la umbra unui nuc. De frica prevestirii, işi aminteşte Elena Osadci, sătenii au tăiat toţi nucii din bătătură. "Era la intrare in sat o livadă de nuci de o frumuseţe rară. Nucul poate cauza boala, iar dacă in apropierea casei tale se găseşte un nuc, numaidecăt aşteaptă-te că vei fi bolnav."
PICIORUL DIN TRADIŢIA CREŞTINĂ. De cănd i-a secerat pe tineri, blestemul cancerului işi găseşte explicaţiile intre sacru şi profan. Anul trecut, un elev de-al Elenei Osadci a murit de leucemie. Un alt copil de doar 8 ani a fost operat la Chişinău şi piciorul i-a fost tăiat cu totul din şold. "E o tradiţie la creştini ca atunci cănd o parte a corpului a fost inlăturată să nu se arunce oriunde, ci să se ingroape in aşa loc ca atunci cănd treci in nefiinţă să se pună tot corpul la un loc. Şi, iată, mama umbla cu piciorul copilului cănd tocmai venise cineva să-l viziteze, dar n-a putut intra de spaimă. Şi mama i-a spus persoanei aceleia atunci să ia piciorul şi să-l pună intr-o geantă, să-l ducă acasă. A fost convinsă să-l pună la frigider pănă va pleca acasă ca să-l ingroape ştie ea unde, ca atunci cănd nu va mai fi ficiorul, să pună totul la un loc."
LUDMILA, VOINŢA SUSPINULUI. Pe uliţele satului, fiecare trecător işi are propria năpastă şi aproape că nu e casă pe unde să nu se fi aciuat un praznic neprevăzut. Unii au ajuns să vorbească relaxat, de parcă nu-i mai doare. "Şi tata a murit anul trecut", imi spune o fată de 23 de ani pe drumul spre magazin. "Asta e, fratele meu s-a prăpădit acuâ doi ani", grăieşte un tănăr care-şi bate temelia de azbest din faţa casei.
Ludmila tocmai s-a reintors de la New York. A reuşit cu greu să plece, să-i convingă pe medicii din Chişinău să accepte că ei nu pot face nimic. "M-au ţinut mai bine de un an pănă să recunoască că nu au aparatură, şi asta a fost cănd le-am zis că imi plătesc eu tot, atunci de grabă mi-au semnat hărtia prin care se spală pe măini." Ludmila e medic in Chişinău şi, de cănd a aflat că suferă de cancer uterin, şi-a văzut de sănătate. Cei de la New York i-au dat speranţă, nu se mai simte rău de căteva luni, dar nu ştii cum e soarta omului. "Numai Dumnezeu ştie", spune femeia cu o voinţă de neclintit. Nu vrea să creadă in blestem, deşi mama s-a stins in primăvară de cancer şi n-a vrut să o inspăimănte, ca nu cumva să creadă că se moşteneşte. In â94, la nici 33 de ani, fratele reintors din văltoarea războiului transnistrean s-a prăpădit măcinat de acelaşi suspin. Un suspin lipsit de raţiune atunci cănd stărpeşte.
Ultima şansă
Problema cancerului, apărută in răndul locuitorilor Republicii Molodva, a inceput să ingrijoreze chiar şi autorităţile. Guvernul semnalează in 2003, printr-o hotărăre, ritmul inalt de creştere a mortalităţii prin cancer, cauzat de diagnosticul tardiv al tumorilor, in stadiul IV fiind depistaţi 27,5% bolnavi. Singura unitate medicală care acordă asistenţă specializată pacienţilor cu afecţiuni oncologice este Institutul Oncologic din Chişinău. An de an, mii de cazuri se sfărşesc intre pereţii instituţiei. Directorul Institutului, prof. doc. Mircea Sofronie, vorbeşte de circa 7.000 de cazuri inregistrate anul trecut atăt in răndul femeilor, căt şi al bărbaţilor. Conform datelor acestui institut, in prezent, circa 14.500 de femei din ţară au tumori maligne ale organelor reproductive, dintre care 51,2% au cancerul glandei mamare, 27,5% - cancer de col uterin, 14,5% - cancer de corp uterin şi 6,2% - cancer ovarian.
