x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Spiritul romănesc, la modă

0
Autor: Anca Scarlat 25 Iul 2007 - 00:00
Spiritul romănesc, la modă Dan Marinescu/


Valentina Vidraşcu este un designer vestimentar atipic din Republica Moldova. Ea creează pentru şi in spiritul romănesc, fără să se găndească la faimă sau la bani. Pănă anul trecut şi-a susţinut agenţia de fotomodele şi colecţiile vestimentare din banii de chirie.

Valentina Vidraşcu este un designer vestimentar atipic din Republica Moldova. Ea creează pentru şi in spiritul romănesc, fără să se găndească la faimă sau la bani. Pănă anul trecut şi-a susţinut agenţia de fotomodele şi colecţiile vestimentare din banii de chirie.


Am intălnit-o pe Valentina la Chişinău şi mi-a atras atenţia prin discursul său elogios despre limba romănă. Credeam că imi va vorbi despre ultimele tendinţe in modă sau despre planurile de afaceri din viitor. Dar Valentina nu şi-a privit niciodată creaţia ca pe o afacere profitabilă. "Am deschis in toamna anului ’96 agenţia de fotomodele Viva Models. Eu nu fac bani din asta, nu am profit. Toţi anii ăştia am incercat să fac modeling curat in Moldova. Aici deja incepuse să se facă, dar altfel. Ruşii au fost primii care au inceput să facă afaceri aici, cănd nu era nimic. După un an s-a deschis o altă agenţie rusească şi eram doi pe piaţă. Ei au cumpărat licenţa pentru Miss Moldova şi Miss Chişinău şi incercau să ia şi fetele mele. Ei aveau sponsori. Eu toţi anii ăştia am luptat. Cănd intălneau fetele mele le ziceau: «Ce vă poate oferi Vidraşcu? Ea nu are bani. Veniţi la noi». Eu am trecut prin calvar anii ăştia şi nu am făcut nici un compromis. N-am căştigat bani. De zece ani am agenţia şi n-am căştigat nimic din asta."


LUPTA CU VIAŢA. Designerul spune că piaţa de modeling din Moldova este incă la inceput şi nu se poate aştepta la o dezvoltare spectaculoasă in viitorul apropiat. Dar asta nu o va determina să renunţe. "După ce a apărut agenţia concurentă, care mi-a luat absolut orice job pentru fetele mele şi eu eram intr-o sărăcie lucie. Plăteam pozele din buzunarul meu şi aveam doi copii. Fetele moldovence nu sunt fiice de oameni de afaceri şi nu puteau să-şi plătească nici o poză. Mă găndeam ce aş putea oferi fetelor. Atunci mi-a venit ideea să fac eu colecţiile." Succesul Valentinei este recunoscut acum. Inainte de a o intălni citisem despre ea căteva articole in cea mai bună revistă de limbă romănă din Moldova, VIP Magazin. Colecţiile şi fetele ei sunt deja solicitate pentru coperta diverselor publicaţii. Iar peste o lună va realiza o premieră, fiind prima creatoare de modă din Basarabia prezentă la "PrÃşt à porter", la Paris. "Mi-a venit ideea, hai să le fac cu motivele noastre." Aşa au apărut in fiecare an, din 2000 pănă acum, colecţii cu nume precum "Hora", "Drăgaica" şi altele, care amintesc de tradiţionalismul romănesc. Foarte bine primite la noi in ţară. Aprecierea romănilor i-a dat speranţe şi puterea de a merge mai departe, in ciuda situaţiei financiare precare.


IŞI CAUTĂ RĂDĂCINILE. "Colecţiile mele sunt inspirate din costumul popular romănesc. Eu nu folosesc doar motive moldoveneşti. Mie-mi place portul popular romănesc de peste tot. Cănd vin la Bucureşti răscolesc anticariatele, băieţii mă cunosc şi le spun să-mi păstreze tot ce au. Prin asta eu păstrez spiritul romănesc. Pentru asta fac stilul etno", ne-a mărturisit Valentina emoţionată. A incercat să facă şi mai mult, dar nu a găsit sprijinul necesar. "Eu am vrut să fac un liceu cu specific naţional. Am trimis un proiect, o scrisoare către diaspora romănească. Am trimis una şi la departamentul pentru romănii de pretutindeni. Dar nu le citeşte nimeni. Am vrut să fac un liceu in care să creştem o generaţie nouă de romăni care să-şi iubească ţara. Cănd am deschis şcoala, pe fete le invăţam să meargă. Apoi am inceput să le fac şi codul bunelor maniere, arta vorbirii şi, după ce fetele terminau, organizam un examen-spectacol pentru părinţi, să vadă ce-au invăţat fetele. Am făcut şcoala in clădirea Universităţii şi in clădirea Filarmonicii. Incercam să-mi găsesc o sală cu oglinzi unde să pot face. Veneau părinţii să vadă ce-au invăţat fetele. La examen eu trebuia să le vorbesc părinţilor."

A recunoscut că nu prea poate să vorbească in public, insă la fiecare serbare de sfărşit ii ieşea perfect o anumită frază: "Ceea ce am incercat să le cultiv fetelor dumneavoastră este demnitatea naţională! Dacă nu ai asta, eşti nimeni". A avut intotdeauna grijă să-i anunţe de la bun inceput pe cei care-şi inscriau fetele la şcoala ei că acestea sunt intenţiile. Chiar şi aşa, Valentina spune că a avut şi eleve rusoaice.


PUTEA SĂ PLECE. Creatoarea are cetăţenie romănă, a stat la Bucureşti impreună cu soţul său şi cu cei doi copii la inceputul anilor ’90. Dar a simţit nevoia să se intoarcă la Chişinău. In toţi aceşti ani de chin ar fi putut pleca din ţară, dar a considerat că trebuie să rămănă şi să lupte pentru a construi ceva. "Am convingerea că Basarabia e a noastră. Şi, dacă noi, cei mai buni de-aici, o să plecăm, cui rămăne? De cănd ne ştim noi ne-a fost frică de cotropire. Dar acum, din cauza factorului economic, noi singuri le cedăm. Nici nu trebuie să vină cineva să ne ocupe. Noi singuri le cedăm un colţ de rai. Basarabia e un colţ de rai."

DĂRUIRE
"Romănii nu-şi dau seama că a fi romăn, asta e antastic! Noi avem costum, avem tradiţii atăt de frumoase. Multă lume-mi spune că stilul ăsta nu se prea vinde, dar eu cred că fac ceea ce trebuie. Noi punem foarte multă dragoste-n ele"
Valentina Vidraşcu
PASIUNE
"Cel mai interesant lucru e că toate fetele din agenţie sunt indrăgostite de hainele astea. Le-am făcut să le placă costumul naţional şi să-nţeleagă ce frumuseţe avem. Sunt inspirate din ia romănească adusă la tendinţele actuale"
Valentina Vidraşcu

Jertfă pentru suflet

Valentina Vidraşcu şi-a susţinut agenţia şi colecţiile din bani proprii. După ce a murit soţul ei, a rămas cu doi copii şi o casă. S-au mutat toţi trei intr-un apartament modest şi au trăit din inchirierea casei. "A fost o jertfă. Imi era foarte greu să stau cu copiii in acele condiţii, dar bine că am trecut peste. Nu mi-a părut rău niciodată să dau bani pentru ceva care m-ar putea ajuta să reuşesc ceea ce mi-am propus. Mi-a părut rău să cumpăr ceva pentru mine sau pentru casă şi să nu dau pentru visul acesta. Banii pe care-i dau pentru colecţie, pentru stofe, pentru aţă sunt din chirie. Pentru mulţi e de neinţeles", ne-a mărturisit creatoarea. "Eu n-am văndut nimic. Am multe colecţii pe care le-am făcut şi toate sunt patrimoniul meu. Mi-a trebuit foarte multă răbdare să ajung aici. Au fost momente in care nu mai puteam, dar a doua zi dimineaţă o luam de la capăt, din dragostea asta pentru ce fac."


Dorul de casă şi de limbă

Creatoarea s-a născut in satul Corjova, din stănga Nistrului, intr-o familie alungată din Basarabia. Copilăria i-a fost marcată de dorul de casă al părinţilor ei, pe care l-a inţeles mai tărziu. In adolescenţă a simţit nevoia să se apropie de tot ce e romănesc. Apoi şi-a construit cariera, pornind de la asta. "Mama mea a tănjit tot timpul după casa natală şi tot timpul zicea că vrea acasă. Am avut marele noroc, in facultate, să lucrez ca ghid translator cu romănii care veneau in URSS. Asta mi-a dat posibilitatea să vorbesc. Eu fiind dintr-un sat in care erau mulţi ruşi şi ucraineni, la şcoală se vorbea rusa. In Transnistria se vorbeşte un dialect rusificat. A fost un factor esenţial in formarea mea faptul că am lucrat cu romănii", ne-a spus Valentina cu lacrimi in ochi. Se inscrisese la Facultatea de Filologie, la secţia de limba moldovenească, pentru a invăţa să vorbească frumos. Dar studiile n-au ajutat-o prea mult. In schimb, perioada in care a lucrat ca translator i-a schimbat destinul.


Citeşte mai multe despre:   romănesc,   caravana jurnalul 2007,   fetele

Serviciul de email marketing furnizat de