Un basarabean, două nume, o singură viaţă

Fiindcă romănii il indemnau să se intoarcă in Basarabia ocupată de sovietici, un refugiat basarabean şi-a "fabricat" o nouă identitate, sub "protecţia" căreia a stat pănă la inceputul anului 1991, cănd Republica Moldova s-a desprins de URSS. In perioada comunistă, basarabeanul s-a folosit pe ascuns de ambele identităţi. Nici măcar soţia sa nu-i ştia secretul.Â

Fiindcă romănii il indemnau să se intoarcă in Basarabia ocupată de sovietici, un refugiat basarabean şi-a "fabricat" o nouă identitate, sub "protecţia" căreia a stat pănă la inceputul anului 1991, cănd Republica Moldova s-a desprins de URSS. In perioada comunistă, basarabeanul s-a folosit pe ascuns de ambele identităţi. Nici măcar soţia sa nu-i ştia secretul. Â


Perioadă de război, despre care mulţi dintre noi ştim ceva amănunte numai din manualele de istorie: frontul sovieto-german se apropie tot mai mult de graniţele Romăniei, iar ţara noastră riscă să fie comunizată. Guvernul Antonescu decide să retragă elitele basarabene la vest de Prut. Aşa incep cumplitele valuri ale refugiaţilor. Oameni care nu aparţineau elitei incercau disperat să-i convingă pe militarii romăni să-i lase şi pe ei să treacă răul ce despărţea Basarabia ocupată de sovietici, de restul ţării. Printre cei care au format ultimul val de refugiaţi din martie 1944 se numără şi Ioan Banu, pe atunci un copil in braţele unei mame care tocmai primise o scrisoare de la soţul aflat pe front, in care ii "ordonase să ia copiii şi să-l aştepte in Romănia, in zonele din apropierea Ineului". "Insă in Banat, moldovenii au fost trataţi ca nişte căini. Deviza era: daţi afară ca nişte căini!", este părerea bătrănului. Ajunsă in zona Ineului, femeia cu cei doi copii reuşeşte să se adăpostească intr-un sat, in podul unei case a unui romăn căruia "i
s-a făcut milă" de ei, iar o jumătate de an se incălzesc "numai de la căldura de la animale şi de la făn" şi se hrănesc cu "căte o strachină de terci", adusă din partea gazdei. Comisia de repatriere din Arad nu i-a ajutat cu nimic, ba, din contră, "incerca să ne convingă să ne intoarcem in Basarabia". Drept urmare, obosită pănă peste cap de condiţia mizeră in care continuau să se scalde lucrurile, hăituită de statutul incert al refugiatului, mama apelează la "ştiinţa de carte" a unui notar, prieten cu tatăl care fusese dat dispărut pe front, şi, cu ajutorul acestuia, "face la toată familia acte false, din care reieşea că provine de la sud de Dunăre, şi nu din Basarabia".


SCENARIU DE FILM. Acte false, starea mizeră a femeii cu cei doi copii persistă. Fiindcă nu reuşeşte să-şi intreţină copiii din veniturile căpătate in urma muncii pe cămp, un unchi de-al lor, stabilit mai de mult in Romănia, hotărăşte să-l ia pe Ioan Banu sub tutela lui. Insă ca să se justifice in faţa regimului comunist, care era nu tocmai maleabil la capitolul relaţiilor interumane, Ioan Banu se foloseşte de actele cu identitatea adevărată (Ungureanu), cea cu care putea să-şi dovedească relaţia de rudenie intre el şi tutore. La scurt timp, Ioan Banu pleacă de lăngă mamă şi se mută la familia unchiului, intr-un sat in care acesta era invăţător. Copilul merge la şcoală, iar după ce termină primele patru clase se inscrie la o şcoală profesională din Focşani: "Din 1949 pănă in 1954 am funcţionat cu adevărata identitate, adică perioada mea de şcolarizare...". Pănă cănd decide brusc să se intoarcă "la mama": "M-am intors la mama fără să anunţ pe nimeni, fără să-mi anunţ unchiul sau familia acestuia. Şi am rămas in aer, fiindcă imi făcusem studiile pe identitatea adevărată, iar mama funcţiona cu numele fals".


SOLUŢIA? Ioan Banu işi reia identitatea falsă şi este nevoit să se inscrie la cursurile de alfabetizare şi să mimeze in faţa profesorilor un scris scălămb, ca de analfabeţi. "M-am angajat la 17 ani, la Electrometal, şi am făcut parte din categoria oamenilor cu meserii elevate. Mi-am făcut completarea studiilor la seral, iar in timpul ăsta incercam să nu mă dau de gol că ştiam dinainte ceea ce urma să se predea in clasă. Apoi am terminat şcoala de maiştri şi am profesat meseria asta pănă la pensie." Pănă in 1991, Ioan Banu nu a dezvăluit nimănui faptul că are acte false, nici măcar soţiei, care "a avut un adevărat şoc cănd a decis să-i spună adevărul, in timpul destrămării URSS şi al declaraţiei de independenţă a Republicii Moldova", adică in momentul in care a putut să se intoarcă in Basarabia şi să-şi recapete intr-un mod legal adevărata identitate. Atunci a aflat că tatăl său fusese trecut pe lista "trădătorilor de ţară şi de neam", iar familia lui - deportată in Siberia. De cealaltă parte, rudele din Republica Moldova il ştiau mort: "aşa ajunsese un zvon acolo, că nimeni nu supravieţuise in Romănia".

Căt despre ceea ce mai rămăsese din tatăl său... "cănd am venit in satul natal, un bătrăn mi-a zis, după ce a aflat cine sunt, să mă duc să pun o cruce la Leuşeni, pentru că acolo murise tatăl meu... printre brazde de pămănt, capete, măini şi picioare".

Refugiu in Romănia

In timpul celui de-al doilea război mondial, basarabenii au trăit de două ori coşmarul refugiului din calea Armatei Roşii "eliberatoare". Prima dată, in iunie 1940, cănd autorităţile de la Bucureşti au abandonat teritoriul dintre Prut şi Nistru in urma notelor ultimative primite de la Moscova. Pe lăngă funcţionarii şi soldaţii care s-au retras atunci, mii de civili au trecut Prutul spre Iaşi şi Galaţi. Cei mai mulţi şi-au străns avutul in pripă, in căruţă, casele lor intrănd in posesia statului sovietic. In patru luni au venit in Romănia 100.000 de refugiaţi. La numai un an, soarta războiului s-a inversat. Germania nazistă, aliată acum cu Romănia, a invadat Rusia Sovietică, şi drept "răsplată" Basarabia a reintrat in posesia statului romăn. Foştii refugiaţi s-au intors plini de speranţă in locurile de baştină. După alţi trei ani (1944), basarabenii au revenit! Armata sovietică inregistra succes după succes pe frontul estic şi ameninţa frontierele statului romăn. Teama de represalii i-a făcut pe moldoveni să ia viaţa de la capăt pentru a doua oară. Au primit case in Banat, in satele care tocmai fuseseră părăsite de etnicii germani, fugiţi, la răndul lor, in ţara de obărşie ori internaţi in lagăre. Din 1951 insă, din cauza neinţelegerilor politice dintre Iugoslavia şi celelalte state comuniste, basarabenii din apropierea graniţei au fost trimişi cu domiciliu obligatoriu in Bărăgan. Intre timp, in Basarabia, proclamată oficial Republica Sovietică Socialistă Moldovenească, sovieticii i-au deportat in ţinuturile indepărtate ale Rusiei pe cei care nu apucaseră să fugă peste Prut. In locul lor au colonizat in două valuri populaţie de origine slavă (ruşi, ucraineni) şi turcă (găgăuzi, başkiri, uzbeci). Se pare că numai in prima etapă (1944-1953) au fost aduşi 500.000 de asemenea colonişti. Â