Unirea? Subiect delicat

Soţii Nicolae Dobrovici şi Veronica Bacalbaşa sunt o familie respectată in Galaţi. La 91 de ani, cei doi au in spate o istorie plină de impliniri, dar şi de vicisitudini ale soartei. Basarabeni la origini, au ajuns in Romănia in urma evenimentelor tulburi din anii ’40.

Povestea celor doi romăni basarabeni incepe cu multe secole in urmă. Veronica este descendentă directă a lui Hristofor Carol Sicard, fiu nelegitim al lui Armand Emmanuel Sophie Septemanie du Plessis - duce de Richelieu şi al Nataliei Kraft, fiică a celebrului general rus Nicolae Kraft. Nicolae Dobrovici reprezintă un nume al elitei culturale romăneşti. Familia ajunge in Romănia din sudul Macedoniei şi se apucă de comerţ naval. Li se scufundă o navă, care transporta porci in Turcia, evenimentul ducănd la falimentul afacerii. Unul din fraţi ajunge in Basarabia, unde, la Orhei, construieşte una dintre cele mai mari ferme din stănga Prutului. Banii şi poziţia socială vor implica familia inclusiv in viaţa politică a Romăniei Mari. Drama familiei Bacalbaşa ia proporţii apocaliptice in momentul in care ruşii pun măna pe Basarabia.


AMINTIRILE DOR. Veronica a văzut lumina zilei acum 91 de ani, "intr-o gospodărie frumoasă, lăngă Vadul lui Vodă". Provenind dintr-o familie burgheză, studiază medicina, pe care incepe să o practice la Chişinău. "In noiembrie 1941 l-am cunoscut pe Nicolae. Lucra pentru Pescăria Basarabia. Făcuse congestie pulmonară. După cum vedeţi l-am tratat bine", rememorează doamna Bacalbaşa amorul nebun inceput in salonul de spital. Apoi a venit in Romănia. Impreună cu soţul, Nicolae. A dat viaţă la doi copii, Nicolae şi Gheorghe, ambii fiind in prezent medici. "Dar vremurile erau grele. Copiii i-am născut gemeni, in ’44, in timp ce Bucureştiul era bombardat. Pe mama au executat-o ruşii, iar tata a reuşit să ajungă in Romănia. Ne confiscaseră tot. Era foarte greu", spune doamna Veronica. In Basarabia nu a mai fost. Nu a mai avut de ce să o facă. "Ştiu că au pus tunurile pe conacul familiei. Că Vadul lui Vodă este acum al celor cu bani din Chişinău şi s-a transformat intr-un fel de staţiune. Oricum, familia mea a lăsat amprenta in istoria locului. Dar cine să-şi mai amintească de ceea ce au infăptuit cei din familia Sicard, comuniştii?" Profesorul universitar Nicolae incă predă, are mintea ocupată aproape in totalitate de istoria ţării şi problemele pisciculturii din zonă. Acceptă cu greu să vorbească despre evenimentele acelor ani, despre nenorocirile trăite. "Problema Basarabiei e complexă. Ea pleacă din 1812, din momentul in care ruşii au pus stăpănire pentru prima dată pe acest teren. Acolo s-a făcut o rusificare forţată. Mereu a fost această ură, intre etniile de acolo. Tata, care a fost senator in guvernul Averescu, era printre singurii vorbitori de limbă romănă din Orhei. Intre timp aveam să ne luptăm in zonă cu ruşii şi cu... evreii. Nu pot vorbi despre evrei că nu mă lasă legea, insă istoria nu ii va ierta pentru ce au făcut acolo. Au fost mai răi ca bolşevicii. Apoi, ca să revin, noi aveam pămănt, 140 de hectare. Eram şi familie de politicieni, iar fratele meu, Gheorghe, la 18 ani, in 1918, a plecat la Kiev pentru a lupta cu gherila impotriva bolşevicilor. Numai bine nu eram văzuţi de ruşi. Fratele a murit in 1941 la Criuleni. De tuberculoză. A avut noroc, că altfel murea de măna ruşilor. Tata fost arestat şi dus la Chişinău. A fost batjocorit şi executat de ruşi. Dacă mi s-ar da voie, i-aş executa pe toţi urmaşii acelor nenorociţi de criminali fără să am vreun resentiment", spune Nicolae. In Basarabia s-a mai dus doar de două ori. Din vechiul conac au mai rămas căteva pietre, acolo răsărind un sat de 70 de case: "Ce să caut acolo? Nu vreau nici pămăntul să mi-l dea inapoi. Ce să fac cu atăta durere?".


MĂNDRIE. Nicolae Bacalbaşa se luminează cănd este să vorbească despre inaintaşii săi. "Familia noastră este de viţă nobilă. Avem o rudă, in Bucureşti, baroneasa de Lrvendahl-Papae, care a cerut statului rus să ii stabilească geneza. Soţia mea a aflat că se trage din marele cneaz leton Gedymin şi din familia Golitsin. Familia noastră l-a invăţat carte, prin Alexeevici Golitsin, pe ţarul Petru I, apoi a dat lumii dirijori şi muzicieni de calibru, precum I.N. Golitsin. Istoria recentă ii scoate in evidenţă pe generalul Kraft, care a construit prima cale ferată in Rusia, pe ducele de Richelieu, dar şi pe alţi oameni de valoare. Fratele tatălui meu, care a fost inspector-şef al Poliţiei Brăilei, a avut trei copii de vază: Constantin, ziarist şi autor al volumului «Bucureştii de altădată», Ion, director al Teatrului Naţional Bucureşti, şi Anton, autor al cunoscutei nuvele «Moş Teacă». Avem un neam cu care ne măndrim, ca basarabeni şi romăni", spune prof. dr Nicolae. La 91 de ani, Nicolae este cel mai reprezentativ specialist in piscicultură pe care il are Romănia. "Cănd am venit aici, la Istitutul din Galaţi, am avut onoarea să lucrez timp de un an cu profesorul Antipa."


IMPOSIBILA IUBIRE. Doamna Veronica nu dă verdicte legate de o posibilă unire intre Romănia şi Moldova, "pentru că nu vreau să vorbesc despre un subiect delicat ca acesta". In schimb, Nicolae vede lucrurile ca pe "o problemă complexă. Istoria m-a invăţat să spun că orice poate fi posibil. Insă problema nu se poate privi doar sentimental, ci in primul rănd economic. Acolo, in sudul Basarabiei, Rusia are interese majore. Şi agricultura au organizat-o inteligent in zonă. Incă din 1812. Apoi in 1918 am venit noi, romănii. Ne-am dus cu sărăcia noastră, cu caracterul nostru balcanic. Am făcut şi multe abuzuri. Mulţi s-au răzbunat pe evrei. Tata l-a scăpat pe unul, pe care il batjocorea un soldat pe malul Nistrului. Dar erau mulţi pe care nu avea cine să-i scape. Apoi au venit iar ruşii, altă ură, alte poliţe de plătit. Acum se vrea iar Unirea. Moldova ce are? Doar fructe, grău şi struguri. Ce piaţă le putem asigura? Apoi ruşii ar face război. Basarabia, in special Transnistria, reprezintă pentru ei acelaşi lucru ca şi Kaliningrad. Nu ştiu dacă ar ieşi război dacă am face Unirea. Ştiu că şoseaua care pleacă de la Galaţi spre Kiev este construită ca una strategică. Ce credeţi că inseamnă asta? Atunci chiar credeţi in această idee, numită Unire?".

Portofelul

Din 1940 pănă in 1945, Nicolae a luat parte la multe lupte date in cel de-al doilea război mondial. Il consideră pe Regele Mihai "criminal de război". Pentru că el, chiar dacă era o marionetă, se face responsabil de moartea a 150 de mii de eroi ucişi de ruşi intre 23 august-12 septembrie 1944. "Atunci noi capitulaserăm şi trebuia să se ingrijească de soldaţi". 23 august 1944 l-a prins la Bărlad: "In acea noapte, nemţii s-au bătut cu o divizie de tancuri ruseşti. Le-au distrus. Un neamţ a găsit un portofel in buzunarul unui rus mort. Avea inăuntru un bileţel. Mi-a dat portofelul, crezănd că acolo erau secrete scrise. Ştiţi ce era trecut in răvaş? «Eu, Mihailovici, am murit luptănd pentru ţară. Rog partidul să nu persecute familia mea!» Acei ruşi ucişi au fost trimişi acolo la moarte sigură. Erau elemente reacţionare de care comuniştii au scăpat elegant. Am păstrat acel portofel ca pe o relicvă".

Citește pe Antena3.ro

Michelangelo a pictat o femeie bolnavă de cancer în Capela Sixtină. Experţii lansează o nouă teorie revoluţionară