Inceputul sfarsitului. Arestarea. Doamna (I)

Eram in luna mai 1986, chiar in ziua de Pasti, imi amintesc ca la 4 mai a picat Pastile in acel an, cand am fost arestat. Plecasem de acasa ca sa cumpar tigari Kent, ca aveam musafiri si se terminasera tigarile, iar eu, care aveam niste gusturi subtiri inca de pe atunci, preferam Kentul.

Deci plecasem la plimbare pe Strada Kent, cum i se spunea pe atunci acelei strazi din preajma Garii de Nord, insa tocmai intrase Militia peste tiganii care vindeau tigari acolo, facea razie, iar eu n-aveam nici un chef sa fiu legitimat. N-aveam chef, categoric, fiindca stiam ca sunt dat in urmarire generala si sunt cautat pentru crima.

In ziua aceea de Pasti nu gaseam Kent pe nici unde, nici pe strada cu pricina, nici la Hotel Astoria, ba am cautat si in Gara de Nord, la sala de asteptare pentru straini, si pe cand dadeam eu sa ies din gara, nemultumit de rezultatul cercetarii mele, m-am trezit legitimat de doi civili, si cum cotrobaiam eu dupa acte se aude din spate ""nu-i nevoie, nu mai este cazul"" si-odata m-am pomenit suspendat in aer, fusesem luat pe sus, vreo sapte civili imbracati in costume gri ma luasera pe sus.

"Nu-l stricati!"

Am fost dus asa, pe sus, la Militia TF, la postul de la gara, apoi dezbracat complet la pielea goala si deposedat de tot ce aveam asupra mea, iar lucrurile mi le-au pus in sacose de celofan. M-am trezit cu lanturi la picioare si catuse la maini. Uitasem gustul lanturilor, dar memoria revine repede, se vede treaba. Dupa trei ore a sosit un teveu de la Militia Capitalei, iar inauntru, opt militieni si un colonel, dupa o vreme aveam sa aflu ca era colonelul Diamandescu. Cu teveu am plecat cu totii, eu sezand intins pe burta, iar militienii asezati in fund pe o parte si pe cealalta, si cu cate un picior pe mine, iar unul, mai destept, isi tinea piciorul pe capul meu si din cand in cand isi apasa calcaiul pe capul meu. I-am spus sa isi ia piciorul de pe capul meu, dar se pare ca am gresit, ca el mai tare l-a apasat, iar tovarasii lui au inceput sa bata si ei toba in mine cu picioarele. Mie nu-mi place sa mi se puna piciorul pe cap si, din pozitia incomoda in care eram, tot am reusit sa musc pe unul de picior, de data asta constient ca greseam tare, fiindca ei s-au pornit mai abitir sa ma bata cu pantofii pana le-a zis seful: ""Lasati-l, ca avem treaba cu el, nu mi-l stricati"".

Aveam sa aflu indata care era treaba, pentru ca, odata ajunsi, m-au instalat intr-un birou, m-au asezat la o masa, iar de partea cealalta a mesei mai era cineva, dar nu puteam sa-i vad fata, pentru ca intre noi erau doua lampi puternice care imi bateau direct in ochi. Ma zapaceau cele doua reflectoare, si doi militieni imi tineau capul in directia lor. Iar din spatele lampilor orbitoare, un glas a rostit: ""Ia spune tu, Petrule, cu care din cele patru crime vrei tu sa incepem?"".

Cand vocea din spatele reflectoarelor mi-a spus: ""Cu care din cele patru crime sa incepem"", imediat mi-am dat seama ca proprietarul acelei voci, omul invizibil mie, cauta sa imi puna in carca fapte reale, dar fara autori cunoscuti. Imediat mi-am dat seama, ca doar eram un infractor, eu executasem pana atunci sapte ani de puscarie, deci nu eram vreun fazan sa nu ma prind de manevra. I-am raspuns vocii din spatele reflectoarelor ca nu am omorat pe nimeni eu, ""dar de furat ai furat banii si bijuteriile de la Bistrita?"" - m-a intrebat vocea, si eu i-am raspuns ca da, eu am furat si banii, si bijuterii, dar om eu nu am omorat, ca proprietarul banilor si al bijuteriilor era cat se poate de viu cand am iesit de la el din casa. Si atunci, cele doua reflectoare s-au stins si in birou s-a aprins lumina si vocea din spatele reflectoarelor a capatat pentru ochii mei contur si carne. Barbatul aflat de cealalta parte a mesei mi-a spus: ""Petrule, noi suntem cunostinte vechi, eu sunt procurorul Ovidiu P. si tot eu te-am anchetat in 1979, cu talharia de la Majestic"".

Bineinteles ca procurorul P. mintea cu nerusinare cand spunea ca el ma anchetase in 1979, era foarte posibil ca el sa imi fi intocmit mandatul de arestare, dar de anchetat m-a anchetat domnul colonel Stancescu de la Circa nr. 1 de pe Ana Ipatescu. Spun domnul colonel, pentru ca Stancescu fusese un domn in adevaratul sens al cuvantului, nu cautase sa-mi puna in carca omoruri sau alte alea, nu, el ma anchetase cinstit si castigase, in sensul ca eu mi-am primit condamnare de cinci ani, pe care eu i-am executat zi de zi, dar asa e, cand furi, mai trebuie sa si platesti, iar eu platisem cu varf si indesat, cu cinci ani de libertate.

"O sa spui tu!"

Sa revin la procurorul P., cu noi in birou mai era o multime de militieni, printre care si colonelul Florescu de la Militia Capitalei. Acest Florescu mi-a pus mana pe cap, mi-a spus: ""Ce bine este, Petrule, ca te-am prins, ca daca nu te prindeam, mai Petrule, eu, colonelul Florescu, ajungeam la Brigada Volanta, de umbla dupa pungasii de buzunare. Ia spune tu, Petrule, cum ai omorat pe cei patru oameni"", eu nu si nu, ca n-am omorat pe nimeni, ""lasa ca spui tu, Petrule, si ce gust avea tata pe care ai supt-o de la ma-ta"". ""Tovarase Florescu, zise atunci P., lasati ca Petru ne spune, pentru ca nu va avea incotro."" Si catre mine, tot P.: ""Hai Petrule, ca este Pastile si pentru noi, declara cum ai facut, ca altfel schimbam placa"", ba n-am omorat pe nimeni. ""Dar la Bistrita ne spui cum s-a intamplat, cum ai furat?"" Si eu am zis cum am furat, ca doar eu furasem si stiam prea bine ce facusem si nu trebuia sa-mi zica nimeni ce-am facut.

Dupa ce-am declarat tot-tot, a inceput distractia, un gen de distractie pe care numai cei care au fost in locul meu o cunosc, si-anume m-au bagat intr-un covor, m-au impachetat in el ca pe-o clatita, si mai multi militieni au ridicat covorul cu mine intr-insul si ma izbeau de perete, iar dupa mai multe izbituri au desfacut covorul si m-au scos buimac. ""Ia spune, Petrule, face P. catre mine, declari cum i-ai omorat pe cei patru oameni?"", eu, nu, n-am omorat pe nimeni. Fara multe vorbe, iata-ma impachetat din nou ca pe clatita si au inceput sa darame peretele cu mine. Era mai mult un fel de tortura psihica si loviturile erau pe neasteptate, ca nu puteai sa stii cu ce parte a corpului te da de perete. Au folosit acest procedeu de mai multe ori, nu mai tin minte, dar la un moment dat cineva s-a plictisit, ca P. i-a zis lui Florescu: ""Duceti-l jos"". Acolo, jos, aveam sa aflu ca joaca de-a clatita si peretele a fost o gadilatura care nici n-ar mai merita povestita pe langa ce a urmat.

La subsol, un fel de beci ori ce-o fi fost, m-au atarnat gol-golut de o bara de fier, asa fel ca eram suspendat in aer si mi-au legat apoi niste greutati de picioare. Dupa cateva minute, in camera a intrat o femeie, s-a apropiat de mine si i-a intrebat pe cei din jurul meu: ""Ce a facut baiatu’ lu’ mama?"". Nu imi venea sa cred, asa frumos vorbea femeia care venise in camera, si unu din cei care se aflau langa mine a informat-o: ""Nenorocitul asta a omorat o femeie si trei copii si a violat-o si pe mama, si pe copii"". Nu stiam ce sa mai cred, auzeam cu urechile mele si nu puteam sa cred de ce mintea acel barbat, acel colonel, pe nume Diamandescu, aveam sa aflu mai tarziu ca omul care mintea cu atata nerusinare era Diamandescu si era ditai colonelul. Doamna care venise vorbea foarte, foarte frumos si mi se adresa mie, spunandu-mi ""Petrisoru mamei"", si spunandu-mi dulce ""Petrisoru mamei"", doamna respectiva a scos o pereche de manusi chirurgicale, si le-a tras pe maini, mi-a luat testiculele in maini si-a gandit cu voce tare: ""Uite ce testicule frumoase are Petrisoru mamei, ia sa ma joc eu putin cu ele"", si a scos un betigas cam de 30-35 de centimetri si gros cam cat un deget mic. Si se juca doamna, vorbind bland, de parca torcea o pisica, imi apuca testiculele cu mana stanga, iar cu mana dreapta ma lovea cu batul peste ele. Nu se poate descrie in cuvinte durerea insuportabila, am lesinat de mai multe ori, mi-am pierdut cunostinta, dar cum mi-o pierdeam tot asa ei ma faceau sa mi-o gasesc, ca turnau apa rece pe mine.

"Faceti baie la porcul acesta!"

La un moment dat nenorocita care ma chinuia disparuse, iar cei prezenti au pus un furtun cu apa rece pe mine, sa ma spele. Mi-au dat jos greutatile de la maini si de la picioare, m-au coborat si apoi m-au imbracat. Dupa care m-au impins intr-un fel de camaruta, inchipuiti-va un sicriu un pic mai mare, dar pus in picioare si nu culcat, care era asa stramt, incat era imposibil sa te poti intoarce si era exclus, indiscutabil, sa poti sta jos. Usa era de tabla si in permanenta cineva batea in ea cu un ciocan, pentru ca facea un zgomot infernal, la un moment dat s-a oprit pentru cateva minute, dar iar a inceput. Si tot asa a tinut acest calvar, fara sa stiu daca era ziua sau noapte, pierdusem cu desavarsire notiunea timpului si mai si stiam ca aceasta notiune n-o voi regasi atunci cand vreau eu, ci doar cand vor vrea dansii. Imi era somn, eram epuizat, cine n-ar fi fost in locul meu?, si in plus, imi stransesera bine de tot catusele si lanturile de la picioare, cine mi le pusese avusese grija, mititelu’, sa-si faca treaba constiincios, sa le stranga pe os.

Era pacatos locul ala, sicriul ala de-a ’n-picioarelea, ca vrei sa cazi la un moment dat, sa te prabusesti, sa te pui jos si sa adormi, poate chiar sperand ca nu te mai trezesti sau ca te trezesti si iesi din visul urat, dar era imposibil, era prea stramt si nu dovedeai nicicum, gandesc eu acum ca era special creat pentru a chinui oameni care nu vor sa dea declaratii precum le dictau anchetatorii.

Dupa o perioada de timp, sa nu ma intrebati, ca n-as sti sa spun nici cu aproximatie, am fost scos pe hol. Militienii mi-au scos catusele si lanturile, m-au dezbracat si unul dintre ei le-a poruncit la ceilalti sa-mi faca baie, le-a spus: ""Faceti baie la porcu’ asta, ca trebuie sa vina Doamna"", si eu, cand am auzit ca vine doamna, am inceput sa tremur, nu de frig, ci de frica, pentru ca asteptam sa vina doamna care ma batuse cu batul peste testicule. Dar dupa cateva minute a aparut, dar nu era vidma cea cu glas mieros si cu manusi chirurgicale, ci un barbat imbracat civil, inalt cam de un metru si 85, cam saten si solid, care mi-a zis: ""Eu sunt colonelul Doamna, seful arestului de la Capitala, si vreau sa aud ce probleme ai"". Am suspinat de usurare ca testiculele mele nu sunt iarasi in primejdie si am spus ca n-am nici o problema, vezi bine, probleme aveam eu destule, dar ce folos sa-mi racesc gura, ca doar corb la corb nu-si scoate niciodata ochii. ""Bine, a zis Doamna, spalati-l si dati-i alte haine"". Au pus furtunul iar pe mine si cam asta a fost baia si iata-ma sus, cu lanturi si catuse, in biroul unde ma asteptau Ovidiu P. si ofiteri in haine civile, si printre ei colonelul Florescu, care m-a si salutat: ""Hai, Petrule, ca te-am lasat sa te odihnesti toate zilele Pastilor"".