O batalie castigata (XXIV)

Confruntare pe viata si pe moarte in celula ""pedepselor mari"" de la Gherla. Parsivul comandant Rusu, fata in fata cu puscariasul Dogaru. In mod neasteptat, conflictul este detensionat de colonelul Chioreanu, adjunctul lui Rusu. El il ameninta pe comandant ca raporteaza la Bucuresti toate ticalosiile facute de el si-l sperie. Detinutul castiga duelul. De fapt, castiga numai repriza intai…

 

Rusu era genu de om foarte parsiv, a miorlait ""mai, Dogarule, lasa cutitu jos si hai afara sa discutam, pentru ca nimeni nu are cu tine nimic"", stiu, am vazut Rusule ca nu are cu mine nimeni nimic, dar fii atent, Rusule, esti mai fricos decat ei, eu stiu ca pierd, dar cel putin omor trei sau patru dintre voi, eu nu sunt ca detinutii care au fost nenorociti in bataie de tine si de cateii tai, da-le ordin sa vina sa ma ia si maine jumate din orasu Gherla va fi in doliu, am sa omor dintre voi atatia cat am sa pot, pentru ca eu traiesc din castig, eu trebuia sa fiu impuscat acum sapte ani, dar Dumnezeu nu a vrut acest lucru pentru ca stia ca sunt nevinovat, dar pana ce am sa mor eu voi omora cativa dintre voi, sa nu merg singur pe lumea cealalta.

 

Nu ma fortati sa omor!

Atunci Chioreanu Regim si Paza m-a intrebat ""mai Dogarule, dar de ce l-ai taiat pe Zapa?"", si dupa ce i-am spus lu domnu Chioreanu in gura mare ca Fechete luase de la cei trei 200 de marci si 100 de dolari, si ii bagase pe smardoi ca sa ii terorizeze pe detinutii cu pedepse mari, i-am adus aminte ca Regulamentul de ordine interioara prevede ca detinutii de alta categorie nu au voie sa stea in camera cu pedepsele mari, i-am mai spus si ca Fechete il omorase pe Dumitru Jan in izolare, iar eu eram acolo martor si i-am spus in sfarsit ca sunt fortat sa omor daca sunt atacat, iar cand va veni Procuratura, am sa le spun si lor acelasi lucru si sa vedem cine are dreptate, eu sau Rusu si cu Fechete, care sunt cumnati si au nenorocit atatia detinuti! Rusu amutise, nu mai avea glas, atunci Chioreanu l-a luat afara din camera, sa stea de vorba, nu stiu ce au discutat, dar cu siguranta Chioreanu i-a spus ca eu am dreptate. Sunt sigur ca domnu Chioreanu i-a cerut lui Rusu sa ma lase in pace ca altminteri anunta el insusi Directia de la Bucuresti si Procuratura, acest lucru aveam sa-l aflu dupa mai mult timp.

 

Din 119 au mai ramas 108

Domnu Chioreanu era genu de om corect, s-a dus in club cu Rusu si i-a intrebat pe detinuti, ""mai, baieti, voi vreti sa stati in camera cu Dogaru?"", si ei au raspuns cu totii ""da domnule!"", si dupa ce i-a intrebat de trei ori, domnu Chioreanu le-a cerut sa mearga in camera, iar cei care nu vor sa stea cu Dogaru sa-si ia bagajele si sa iasa. Eram 119 detinuti, si dintre toti si-au luat bagajele 11, toti cei 11 erau unguri si ii invatasera militienii unguri sa plece din camera. E drept ca au mai ramas in camera alti 20 de detinuti unguri, care nu pusesera botu la vrajeala militienilor.

 

Domnu Chioreanu a intrat apoi singur in camera si m-a chemat la dansu si mi-a spus, ""Dogarule, tu esti acum sef de camera"", iar eu am raspuns, nu, domnu maior, mie nu-mi trebuie sa fiu sef de camera, va rog puneti-l pe altul, l-a chemat pe Vasile Olteanu si i-a spus ""Oltene, esti sef de camera tu!"", dar Vasile a refuzat, ""va rog sa nu va suparati, dar eu nu vreau sa aud de asa ceva"". Atunci iar s-a intors domnu Chioreanu spre mine ""alege tu, Dogarule, un detinut care sa fie sef de camera, dar alege-l acum!"". Am facut ochii roata si mi-au cazut pe un baiat din Bucuresti, era mic de statura si slabut, avea un metru saizeci, dar era un baiat inteligent si tare in gura, din cale afara de tare in gura si l-am ales pe Cristi, ""Dogarule, tu iti bati joc de mine?"", s-a incruntat domnu Chioreanu, ba nu, domnule maior, dar noi pedepsele mari suntem oameni de inteles, si cand trebuie sa intre Apelu, acest baiat ne va spune sa ne incolonam, iar noi il vom asculta, noi nu avem nevoie de gorile cu muschii mari, noi intelegem de cuvant. ""Bine, Dogarule, deci el va fi sef de camera!"", si domnu Chioreanu a plecat, iar usa s-a inchis dupa dansul.

 

Trebuie sa fiu cinstit, nu credeam ca se va termina asa, si nici nu ma gandeam sa ies afara la curtea de aer, ma prindea exact ca pe o gaina, in plasa. La vreo cinci zile dupa cele intamplate, a venit un nepot de-al meu in vizita, dar nu am avut curaju sa ies. La Gherla erau multi militieni care nu il agreau pe Rusu si nici pe oamenii din jurul lui Rusu, si unul dintre militieni l-a invatat pe nepotu meu Neculai sa se duca la Procuratura sa spuna ca viata mea este in pericol. Nepotu meu s-a dus acasa la surorile mele, iar dansele au venit la vorbitor, am fost anuntat de militianul de la sectoru vizita, dar i-am spus ca nu vreau sa ies, dupa ce a plecat militianu a venit Comandantu Rusu si mi-a spus sa ies la vizita, ca surorile mele sunt in poarta, dar eu am raspuns ca nu ma intereseaza, Rusu si-a dat cuvantu de onoare ca nu are nimeni nimic cu mine. Dar eu nu puteam avea incredere in acest parsiv de om, Rusu a plecat, dar a venit domnu Chioreanu, ""hai, Dogarule, ca surorile tale fac panarama in poarta si spun ca noi te-am omorat, ai cuvantu meu de om, Dogarule, ca nici un cadru nu se va lua de tine, uite, imi dau cuvantu de fata cu o suta de detinuti"".

 

Nu puteam sta la nesfarsit

L-am intrebat si pe Vasile si el mi-a zis ""fa cum crezi tu, Patrule"", pana la urma m-am hotarat sa ies, aveam doua saptamani aproape de cand nu iesisem din camera, eram constient ca odata si odata trebuia sa ies, nu puteam sa stau la nesfarsit. Am iesit, impreuna cu domnu Chioreanu, el avea buletinele surorilor mele in mana, ca sa ma convinga pe mine ca ele sunt in poarta. Am ajuns la vizita si am vorbit cu surorile mele si le-am spus cam ce era in Penitenciaru Gherla, ma gandeam ca ma incaleca atunci cand ma intorc inapoi si le-am spus surorilor, daca in cinci zile nu primiti carte postala de la mine, va duceti direct la Procuratura la Bucuresti si veniti aici, ca am sa le spun despre ce face Rusu si cumnatul sau Fechete, eu vorbeam destul de tare ca sa ma auda si militienii care trageau cu urechea, m-au lasat la vorbitor mai mult de o ora, dupa care am plecat la camera insotit tot de domnu Chioreanu, si am ajuns fara vreo problema.

 

NOTA Cat adevar o fi in cartea asta pe care o publicam acum in serial o stiu doar cei care au trecut prin experiente similare. Pe aceia, dar si pe altii, Petre Dogaru ii asteapta sa-i scrie pe adresa supravietuitorul@jurnalul.ro, precum si prin posta, pe adresa redactiei, si sa-l contacteze la tel. 0723.761.281.