x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Povestea Antoniei şi a lui Rareş ● Suferinţă dublă

0
30 Oct 2008 - 00:00
Povestea Antoniei şi a lui Rareş ● Suferinţă dublă


Alina duce de mână doi copii, pe Rareş şi pe Antonia, al căror viitor pare pecetluit. Statul român i-a încadrat în gradul I de handicap. Amândoi suferă de autism şi, în ochii autorităţilor, sunt doar două nume în plus pe statul de plată al alocaţiilor suplimentare.



Antonia are 6 ani. Când fratele ei, cu doi ani mai mic, Rareş, a venit pe lume, fetiţa începuse să-şi îngrijoreze părinţii. Era agitată, nu reuşea să înveţe să vorbească şi nici nu îşi putea concentra atenţia asupra persoanelor care vorbeau cu ea. Nu privea pe nimeni în ochi.

Diagnosticul venit de la medici a fost "autism”. Părinţii micuţei nu ştiau nimic despre acest sindrom. Vedeau doar cum copila lor se învârte într-o lume a ei, în care ei nu puteau pătrunde. Antonia nu deosebea un zâmbet de o încruntare, râsetele de strigăte sau zgomotul apei de cel al unei maşini. Avea camera plină de jucării la care nici nu se uita. În schimb, putea să învârtă între degeţele, ore în şir, un băţ de chibrit, ca şi cum acesta i-ar fi oferit cea mai mare distracţie.

ÎNVĂŢÂND ABA

"Ne-am împăcat cu gândul că Antonia este bolnavă şi am încercat să căutăm soluţii. Speram ca măcar Rareş să fie bine, dar timpul nu făcea decât să ne confirme că şi el este autist. Semnele au fost evidente, le cunoşteam de la fetiţă. Rareş avea stereotipii – se legăna, plescăia din limbă, scutura mâinile constant, avea ecolalii... Doctorul n-a făcut decât să ne confirme bănuielile", povesteşte Alina, mama copiilor.

Părinţii Antoniei şi ai lui Rareş s-au văzut nevoiţi să caute singuri o soluţie pentru copiii lor. Singurul ajutor primit de la autorităţi a fost încadrarea celor mici într-un grad de handicap. Raza de speranţă a venit de la Fundaţia "Cristi’s Outreach for Children", unde copiii au fost primiţi în programul de terapie ABA. Alina a reuşit să îi înscrie pe micuţii ei la doar patru ore de terapie pe săptămână. I s-a spus însă că nu sunt suficiente.

Pentru recuperare "Antonia ar avea nevoie de 20 de ore de terapie pe săptămână, iar Rareş, de 40. Singura modalitate de a le face este acasă, în particular, cu personal specializat, dar o oră costă 30 de lei. Noi nu ne permitem să le plătim, aşa că deocamdată rămânem la cele de la fundaţie. Mă uit însă la copiii mei şi mi se rupe sufletul. Văd progresele pe care le-au făcut şi văd că ar putea face mult mai multe dacă le-aş putea oferi toate orele de care au nevoie", spune cu amărăciune Alina.


  • Pentru mai multe detalii despre Rareş şi Antonia, Alina Noea poate fi contactată la numărul de telefon 0770.972.526.
Citeşte mai multe despre:   rareş,   copii speciali într-o românie autistă

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de