În luna octombrie a anului trecut, în cadrul primei părţi a campaniei pentru copiii autişti, Jurnalul Naţional a încercat să-i înmâneze preşedintelui Traian Băsescu scrisoarea adresată autorităţilor în numele acestor copii. Preşedintele a refuzat. Am depus apoi o petiţie la Palatul Cotroceni, la care am ataşat şi lista cu cele peste 2.000 de semnături ale cetăţenilor care susţin campania. Degeaba.
Preşedintele României, oricare ar fi numele lui, este, prin Constituţie, garantul respectării drepturilor fiecărui cetăţean. Autorităţile în domeniu încalcă, sistematic, drepturile copiilor autişti, aşa că este datoria preşedintelui (de serviciu, nu morală) să intervină pentru ei.
Atunci, în octombrie 2008, după îndelungi insistenţe pentru a ajunge la Palatul Cotroceni, Traian Băsescu ne-a dat, prin vocea consilierului prezidenţial de la Departamentul de Sănătate al Preşedinţiei, un răspuns năucitor: "Domnul preşedinte m-a rugat să vă transmit că dumnealui cunoaşte problema copiilor autişti, are toată compasiunea şi înţelegerea pentru aceşti copii şi admiraţie pentru campania dumneavoastră, dar nu doreşte să participe la nici o acţiune iniţiată de cei din trustul INTACT, nici măcar în campanii de felul acesta".
PE TOATE CĂILE
Am depăşit momentul de perplexitate şi am întors, creştineşte, şi celălalt obraz. Pentru că preşedintele României, fie el şi Traian Băsescu, trebuie să fie corect informat despre problemele acestor copii. La 27 decembrie 2008, un reporter al Jurnalului Naţional a depus, în nume personal, o petiţie la Palatul Cotroceni. Era scrisoarea deschisă şi lista celor peste 2.000 de semnatari ai ei, cetăţeni ai României care se alăturau demersului nostru. După expirarea termenului legal de 45 de zile (în care orice instituţie publică este obligată să răspundă petiţiilor venite din partea cetăţenilor), am sunat la Cotroceni. Ni s-a spus că cererea a fost trimisă la Comisia de Sănătate. De acolo, la Casa Naţională de Asigurări de Sănătate.
Reporterul Jurnalului Naţional a primit răspunsul de la Preşedinţie, prin poştă, abia la 18 martie 2009. Deşi petiţia fusese adresată preşedintelui României, răspunsul pasează responsabilitatea acestor copii între ministere şi agenţii care n-au absolut nici o legătură cu problema copiilor autişti.
BEŢIA DE CUVINTE
Iată punctul de vedere al preşedintelui, trimis prin Casa Naţională de Asigurări de Sănătate: "Potrivit prevederilor art. 1 din Ordinul ministrului Sănătăţii nr. 372/2006 privind Normele de aplicare a Legii sănătăţii mintale şi a protecţiei persoanelor cu tulburări psihice nr. 487/2002, cu modificările ulterioare, «instituţiile publice abilitate să ia măsuri pentru promovarea şi apărarea sănătăţii mintale, prevenirea şi tratamentul tulburărilor psihice sunt următoarele: Ministerul Sănătaţii, Ministerul Educaţiei şi Cercetării, Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei, Ministerul Administraţiei şi Internelor, Ministerul Justiţiei, Agenţia Naţională Antidrog, Agenţia Naţională pentru Sport, Autoritatea Naţională pentru Tineret, Autoritatea Naţională pentru Persoanele cu Handicap, Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului».
Persoanele cu autism au dificultăţi de limbaj şi de comunicare, discontinuitate în dezvoltare şi învăţare, deficienţe perceptuale şi de relaţionare, tulburări acţionale şi comportamentale, disfuncţionalităţi ale proceselor, însuşirilor şi funcţiilor psihice, care necesită diagnosticare precoce şi tratamente complexe furnizate de echipe de specialişti din diferite domenii: medical, psihologic, educaţional pentru recuperarea/reabilitarea acestor bolnavi.
În conformitate cu art. 208 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare, «asigurările sociale de sănătate reprezintă principalul sistem de finanţare a ocrotirii sănătăţii populaţiei care asigură accesul la un pachet de servicii de bază pentru asiguraţi».
În prezent, din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate se decontează consultaţia de specialitate în psihiatria pediatrică şi neuropsihiatria infantilă, serviciile conexe actului medical de psihologie şi logopedie, investigaţii paraclinice şi explorări funcţionale de înaltă performanţă (examen tomografic, RMN, electroencefalogramă), medicaţie antidepresivă, antipsihotică, sedative etc., conform listei de medicamente în vigoare.
Având în vedere că manifestările bolii pot persista întreaga viaţă şi că persoanele cu acest tip de tulburări necesită asistenţă terapeutică complexă: psihomedicală, de recupe-rare/reabilitare şi de îngrijire, integrare profesională, integrare în grădiniţe, şcoli etc., considerăm că instituţiile abilitate de lege sunt cele care pot găsi soluţii la problemele semnalate". Semnează, "cu deosebită consideraţie, preşedinte CNAS, Irinel Popescu". Ce face preşedintele României pentru copiii cu autism? Nimic.
Citește pe Antena3.ro