Coşmarul din gară

Adrian Tomescu, membru al unei secţii de votare din Bucureşti, ne-a relatat la rubrica "D-ale cetăţeanului" povestea de coşmar trăită în noaptea alegerilor în Gara de Nord.

"30.11.2008. Am plecat dimineaţa împreună cu prietena mea spre Bucureşti, deoarece făceam parte din comisia Secţiei de votare nr. 1143, iar prietena mea din Secţia 1144. Fiind studenţi, am zis să mai facem şi noi un leu în plus. Alegerile s-au derulat bine, iar numărătoarea voturilor s-a încheiat în jurul orei unu noaptea. Am plecat din secţia de votare pe jos până în Gara de Nord, deoarece nu era foarte departe de gară. La ora 1:45 ne aflam în faţa gării, la coloane. Observăm un lacăt pe uşă, iar termometrul ceasului de la telefon arăta – 1 grad Celsius. Ne era destul de frig, aşa că am continuat să căutăm o intrare în gară pentru a putea aştepta civilizat în sala de aşteptare, deoarece aveam amândoi abonamente pe trenuri accelerat, deci aveam şi dreptul de a putea sta în sala de aşteptare. Mergem spre intrarea de unde se pot lua bilete de tren, unde este mereu deschis, şi observăm circa 15-20 de persoane cu bagaje care aşteptau la uşă, sărind de pe-un picior pe altul de frig. Pe geamul uşilor închise cu lacăt scria «Gara este închisă între orele 0:00-4:30 pentru curăţenie». Îi zic prietenei să mergem la singurul bar deschis lângă gară să aşteptăm acolo… poate va fi mai cald. Intrăm în bar şi suntem întâmpinaţi de un ţigan care ne obligă să luăm ceva de băut pentru amândoi, deoarece nu putem ocupa masa doar cu o cafea. O femeie încearcă să se uite prin geam şi să viseze la adăpostul pe care îl oferea barul. Ţiganul iese nervos şi o loveşte cu piciorul în cap şi o culcă la pământ, după care închide uşa. Nimeni nu zice nimic!!… Trec 20 de minute şi suntem invitaţi afară. Plătim consumaţia şi plecăm, chiar dacă prietena mea nu-şi terminase de băut sucul. Intrăm la supermarketul gării să iau ţigări şi să mai stăm cinci minute să se mai încălzească ea. Sunt servit şi invitat afară. Nici ei nu ne pot ţine. Ieşim afară şi încercăm să ne mai încălzim ţinându-ne în braţe. Se face ora 3:00 şi prietena mea începe să plângă şi să tremure foarte rău. Observ un om care ştergea gresia şi doi poliţişti. Încep să bat în geam foarte tare, iar cel care ştergea gresia vine spre geam. «Ce baţi, bă, bulangiule?» – mă întreabă el. Îi zic că suntem îngheţaţi şi prietena mea are hipotermie, să ne lase să intrăm la căldură, «avem abonamente pe accelerat», îi zic eu. Îmi răspunde că la 4:30 deschide şi pleacă nepăsător. Se face 4:00, toată lumea începe să se uite prin geam la cei care erau în gară şi se ocupau cu făcutul curăţenie, poate-poate li s-o face milă de câinii care aşteptau afară un loc la adăpost. La ora 4:20 se deschide gara, ne ducem în sala de aşteptare, de unde suntem scoşi în două minute, pentru că începea să se facă iarăşi curăţenie. La ora 4:45 se încheie coşmarul. Trenul este garat şi avem în sfârşit adăpost..."

• Adrian Tomescu