Babe si unchesi neaosi

Pe una dintre strazi, Florida. O carciuma. Romaneasca si ea. "Buna ziua!" Mitco, patronul, ne intampina cu gesturi largi, suras amar si hituri demult apuse la noi: "Fata mamii, fataaa, gadil-o, gadil-o, n-o lasa!". Altele noi nu stie, pentru ca "Tara Romaneasca ar trebui sa puna niste bani sa-si faca reclama printre romanii de aici". Dar uita repede de suparare. "Fir-a-i al dracului tu de nas, care ma cununaaasi cu urata satuluuui, in propteala garduluuuui..."

Mitco se evapora repede si ne lasa in compania lui Stefan Dimitrov, tatal. Care n-a stiut o boaba bulgareste pana a mers la scoala. Ce s-au mai chinuit profesorii cu el... "Deda" al lui era din Calafat. Nepotu-sau e acum la Craiova, la scoala lui Gica Popescu. Si sunt fericiti ca au "tamarlic" mare la noi, in Romania. Familie adica. Cinci cuvinte romanesti si unul bulgaresc. Asa vorbesc. Si-au creat intr-un fel propria limba, pe care nu o inteleg bine nici bulgarii, nici romanii. Din cand in cand se intreaba intre ei: "Cum se spune?". O data pe romaneste, o data pe bulgareste.

SE PLANG SI EI. "E saracie la noi ca si la voi." Ca sa traiasca, tinerii pleaca prin Spania sau Italia sa faca un ban. "Deda" Stefan ne priveste curios, oarecum uimit ca romanii "de dincolo" se intereseaza de ei. Apare si Florica, nevasta-sa, bucuroasa de oaspeti. Povesteste de biserica romanilor de peste drum, de gradina ei, il intreaba pe barbata-su de ce nu i-a zis ca preotul e la azil si din loc in loc intreaba: "Cum se zice?". E la curent cu "integrarea" si prevesteste ca ne va aduce la toti "numai rautate". Stie ca aderarea la Uniunea Europeana a fost o decizie politica. A auzit ea, la radio si la televizor. Si i-au mai explicat si altii cum stau, de fapt, treburile acolo, la Bruxelles. Florica e convinsa ca aderarea va dauna oamenilor de la sud si de la nord de Dunare. A trait mult din viata asta, sa tot fi avut vreo 80 si ceva de ani, si viitorul nu-i prea miroase a bine. Crede ca de saracie oamenii or sa ajunga sa se sfasie unii pe altii. Apoi ne lamureste cum e cu vlahii si romanii: "Profesorul meu de istorie m-a invatat ca vlahii sunt romani izgoniti de ciocoii din tinuturile romanesti in tinuturile bulgaresti. Da’ asta spun istoricii, nu e neaparat adevarat...". Ne luam "dasvidania" de la familia Dimitrov. Ne petrec romaneste la poarta.

PE LIMBA NOASTRA. Pe strada incremenita de ger, un om asteapta intr-o statie de microbuz. "Buna ziua!" Nu e uimit ca il salutam pe romaneste si ne raspunde, firesc, la fel. Iliev Stoianov il cheama, e dintr-un sat de romani, la 20 de kilometri de Vidin. Nu e de lucru, n-au gaze, a venit la oras sa-si incarce butelia, cu 25 de leva. Pensia de 150 de leva nu-i ajunge pentru nimic. Dar au gospodarie ingrijita si au ce pune pe masa. Microbuzul vine, Iliev pleaca spre Florentin, asa-i zice satului, noi plecam spre Cosava, alt sat romanesc pe malul bulgaresc al Dunarii.

COSAVA. Un sat de vreo 2.000 de suflete. Casele locuite sunt dichisite, altele, multe, sunt pustii. Oamenii au plecat pe-afara, la mai bine. Si nu s-au mai intors. Au lasat Dunarea in plata Domnului. Dar au venit altii, englezi, italieni, care le-au cumparat pe nimic. Si-au luat cu 7.000 de euro casa pe doua nivele, plus teren de 700 de metri. Mina de gips inca functioneaza, dar nu-i ajuta cu nimic. Putini sunt cei din sat care mai lucreaza acolo. Prefera sa-si munceasca pamantul, ca sa aiba ce manca.

Pe ulitele pustii ne intampina o babuta: "De-aici, uite-asa, pana la Ruse sunt babe si unchesi tot romani". De vizavi, dintr-o curte dichisita, sotii Ivanov intra in vorba: "Romanii de aici? Cum sa traiasca?! Greu. Am fost si eu, si barbatul meu doi ani la munca in Italia - zice nevasta. Argati suntem acolo. Bogatasii stau si te privesc de dindarat sa vada cum ai facut treaba. A fost bine pe vremea lui Jivcov. Am fost sa lucram si la rusi si aveam bani pentru de toate. De cand il doborara e ca la voi si aici. Nu mai e «jivotul» (binele) ce a fost!".

"... NU VA MARITATI DUPA OAMENI FRUMOSI". Pe malul Dunarii, in caruta, Maria Gherasima Craciunova si Crastan Andreev Craciunov. Sunt desprinsi parca din povestile lui Creanga. "Si mosu lu’ mosu a fost roman..." Si tot asa... Dar ei n-au fost niciodata in Romania. Ne spun povesti din arborele genealogic, de pe vremea turcilor pana la Gelu si Menumorut. Babei Maria ii place Irina Loghin. Ne canta pentru exemplificare: "Fetelor, nu va maritati dupa oameni frumosi, ca toti sunt mincinosi". Si daca ajungem la Bucuresti, sa le spunem sa dea mai des muzica populara la televizor. Ii e drag si de Andreea, o priveste "toata sambata". Baba Marita a fost 25 de ani croitoreasa. Facea uniforme pentru fabrica de gips din sat. Acum munceste cu barbatu-sau sa ingrijeasca de "cele din camp". Din pensia de 275 de leva, o suta se duc la baiat, o suta la nepot, ca e student si are nevoie. Pe fondul muzical, "deda" Crastan plange vremurile de azi, dar vorba lui deda al lui, "aici boj a fost, boj o sa ramana". Balarii.

Am pornit la drum sa culegem povestile Dunarii. O echipa de reporteri de la Jurnalul National si Antena 1 se afla incepand de ieri la Sulina, de unde vor naviga in sus, pe fluviu, cautand sa ia pulsul unei vieti ce depinde mai mult de toanele si cotele apelor Dunarii decat de strategii guvernamentale. Asteptati-ne! Sosim si in portul dumneavoastra!

SCRIETI-NE! Despre intamplari minunate sau ingrozitoare, despre viata pe care o traiti acolo, la dumneavoastra acasa, pe malurile Dunarii. Scrieti-ne pe adresa croaziera@jurnalul.ro sau, prin posta, la adresa pe care o gasiti in caseta redactionala.