Kilometrul blestemat

La kilometrul 565, intre Zimnicea si Turnu Magurele, exista un adevarat Triunghi al Bermudelor. Cand apele Dunarii scad, vasele raman intepeni-te. Pentru navele mari, tronsonul este deseori interzis. In astfel de momente, marinarii dunareni tanjesc dupa viata de acasa. De cum pun insa piciorul pe uscat, ii apuca dorul de apa. Cititi si: ● Navetisti noi pe Dunare si prin Uniunea Europeana ● Kilometrul blestemat ● Jurnal de Croaziera - Prizonierii Dunarii ● Blog Croaziera

In aceste zile, intre Zimnicea si Turnu Magurele exista un adevarat Triunghi al Bermudelor. Mai multe nave au ramas intepenite din cauza apei foarte mici. Pentru navele mari, acest tronson dunarean a devenit interzis.

Kilometru 565. Daca spuneti acest numar unui navigator care trece zilele acestea pe Dunare, cu siguranta va arunca vreo doua-trei injuraturi de mama si de apa. Adancimea Dunarii e atat de mica in acest punct incat navele mari nu mai pot trece. Cele care se incumeta totusi sa traverseze acea zona raman cu burtile pe uscat.

Vazut de la distanta, kilometrul 565 pare o intersectie pe Bulevardul Magheru. Sase vapoare imense aflate unul langa altul. Fumul negru ca smoala pe care il scot unele dintre ele ii indica pontonierului nostru, Tase, ca ceva rau s-a intamplat. Prima nava e una ucraineana - impingatorul Karlovak. Sta nemiscat, parca ar pandi celelalte nave din fata lui care sunt intr-o continua miscare pe loc. Trecem pe langa un alt impingator rusesc, Mekanik Kobzev. Un marinar sondeaza cu o prajina adancimea Dunarii. Incercam un interviu, din mers, de la vapor la vapor. "Are you ok?" Alti cinci marinari aflati pe punte ridica in acelasi timp mainile. Sunt bine.

BATALIA. La mica distanta este slepul polonez Tora, care deja cedase in lupta cu uscatul de sub burta si se pregatea pentru o lunga asteptare. In spatele lui sunt impingatoarele romanesti Isaccea 11 si Roman, doua namile nervoase care par ca nu vor renunta niciodata sa se zbata. Motoarele lor tureaza la maximum, dar nu pot inainta. Se invart pe loc. In spatele lor, la turbine, ies bulbuci uriasi de apa maronie, care arata ca elicele vantura nisipul de pe fund. "Fac asta sa-si creeze un loc navigabil", spune Tase. Asta e singura manevra pe care o pot face vapoarele atunci cand raman pe uscat. Tureaza motoarele sa spulbere pamantul de sub nava. Unele reusesc sa iasa astfel, dar acolo unde e o gaura se formeaza si damburi de nisip, "mameloane" cum le zic marinarii, care pot fi periculoase pentru alte nave care urmeaza sa treaca prin acea zona. In dreptul impingatorului Roman un marinar tipa la noi de parca ar anunta moartea cuiva. "Apa are doi metri adancime." Capitanul aflat la cabi- na urla cat il tin plamanii: "Asta e navigatia la noi pe Dunare". La nici un kilometru distanta de punctul mort al Dunarii gasim vaporul romanesc Bondar 97, aflat in ancora din cauza kilometrului blestemat. Marinarii vad barul cu bauturi al vaporului nostru si navalesc gramada, ca niste copii care vad un palat de ciocolata. Unii cumpara cu euro, altii fac troc - dau o sticla de wiskey pe trei de vin. A doua zi, in portul din Turnu Magurele gasim o nava de croaziera malteza care transpota turisti din Germania. Au facut 14 zile pana aici si trebuia sa ajunga tocmai pana la Tulcea. Numai ca au auzit de 565 si tot programul croazierei s-a dat peste cap. Cei 150 de turisti aflati la bord isi vor continua calatoria cu autobuzele, iar nava se va intoarce. "Am mai avut probleme cu cotele scazute pe Dunare si in alte tari, dar aici am gasit apa cea mai mica", ne spune un tanar marinar maghiar de pe nava pe nume Primadonna.

CA LA NOI - LA NIMENI

"Numai pe Dunare la noi e asa", exclama capitanul impingatorului Roman, Viorel Bucsa. A batut fluviul de la un capat la altul, dar numai in Romania a ramas pana acum blocat in ape mici. In Ungaria sau in Germania, daca e apa mica nu te lasa sa treci mai departe sub nici o forma. Daca incalci aceasta regula, esti amendat si iti si ridica brevetul. "Dupa aia poti sa te apuci de munca pe uscat", zice capitanul, si ceilalti membri ai echipajului Roman ii dau dreptate. Pedepsele sunt justificate, zic marinarii, atat timp cat o nava ramasa pe uscat produce pagube uriase senalului, creand "mameloane". "La noi e la noroc. Mergi mai departe si daca treci, treci, daca nu, poti sa ramai si fara inarcatura." In tarile civilizate exista politisti care te pandesc la tot pasul sa nu faci vreo manevra gresita. Oamenii legii de acolo au unitati speciale pentru Dunare, numite "Politia de apa". Semnalizarea Dunarii in strainatate este "ca pe autostrada", iar balizele sunt mutate zilnic, in functie de fluctuatia cotelor. "La noi balizele zac cu saptamanile fara sa fie mutate", recunoaste un alt marinar roman. "Strainii care vin la noi pe Dunare se sperie, nu tu lumini, nimic. Zic ca au ajuns intr-o tara din lumea a treia."