Navetisti noi pe Dunare si prin Uniunea Europeana

Intre Turnu Magurele si Nikopol a existat pana nu demult fratia "micului trafic". Romanii traversau adesea Dunarea pentru sucul si caramelele bulgaresti. Vecinii, la fel: carau pe apa marfa romaneasca. Dar, pentru ca specula devenise rutina, traficul a fost inchis. Dupa ani buni, cu bani europeni, cele doua comunitati isi fac bac, sa-i uneasca.

Turnu Magurele e un port tacut si nu tocmai curtat de investitori. Viata economica a urbei de pe Dunare n-a cunoscut mari infuzii de capital, iar vechile intreprinderi s-au stins incet, dar sigur. Combinatul de ingrasaminte, uzina de aparate electrice si fabrica de conserve isi dau si ele ultima suflare. Turnu e plin de someri ca de icre, fondurile de preaderare le-au ramas destul de necunoscute, iar singurii straini care au fost atrasi de potentialul locului au vrut sa amenajeze aici un teren de vanatoare, dar pentru ca s-au impiedicat in niste meandre legislative, s-au razgandit. Doar un italian, dupa ce a produs in lohn o perioada, si-a deschis o manufacura si o fabrica de textile pentru piata externa.

VIZAVI. Nici in portul bulgaresc pereche, Nikopol, suflul economic nu e mai fervent. Nikopolul e flancat inca de schele gigant, ce amintesc de industria de odinioara si care, parca, nu-l lasa sa respire un aer nou. Combinatul de carton si de prelucrare a hartiei vechi din Nikopol, de cand a fost privatizat de austrieci, si-a trimis acasa aproape jumatate din muncitori. Populatia e mai ales varstnica, iar rata somajului e tripla fata de media pe tara. Si aici investitorii au venit, s-au documentat, dar, in fine, nu au fost convinsi. La un moment dat, au fost interesati de prelucrarea plantelor medicinale cultivate in zona, dar vazand ca nu pot avea un castig imediat, au renuntat.

HOPURI. Orfane de investitori, cele doua porturi au crosetat ceva vreme un proiect de trecere frontiera in zona si au obtinut pentru el fonduri Phare - patru milioane si jumatate de euro. Daca nu se mai impiedica atat de des cum s-a intamplat pana acum din diverse motive, spera ca peste un an, cu acesti bani traficul sa fie reluat. Si in cazul lor, zicala ca "la omu’ sarac nici boii nu-i trag" si-a dezvelit talcul. Si romanii si bulgarii au tinut-o din hop in hop. Initial, romanilor nu li s-a permis sa defriseze portiunea de padure de pe mal unde urma sa se amplaseze trecerea, apoi s-au amanat lucrarile pana s-a lamurit statutul juridic al terenului, care a apartinut unei unitati militare desfiintate.

Apoi, Nikopolul a fost subit transformat de catre Ministerul Transporturilor din port de marfuri si pasageri in unul doar pentru pasageri. A urmat o perioada in care a trebuit sa fie reinscris in prima categorie. Ca mai apoi, doua valuri de inundatii sa rada inceputul constructiilor de pe ambele maluri. Se pare ca romanii sunt mai nerabdatori, deoarece, chiar daca pe tarm lucrurile nu merg ca pe roate, au cumparat deja un feribot second-hand de la nemti cu 750.000 de euro, pe care-l tin cuminte-n port si-l privesc cum rugineste. L-au botezat scurt si trendy: Europa. Bulgarii nu si l-au achizitionat inca si sunt nehotarati cine si cum il va nasi.

MIZE. Si de o parte si de alta a Dunarii, comunitatile nu par descurajate - asteapta ca o data cu bacul sa li se "irige" automat viata urbei ca pe vremuri. Romanii se gandesc ca li se va scurta drumul spre Turcia si Grecia si ca isi vor putea da jos de pe butuci turismul. Bulgarii nu se pot plange de lipsa turistilor. Caci peste 100 de vase de croaziera cu turisti nemti, austrieci sau britanici opresc la Nikopol si pornesc apoi pe uscat spre Sofia. Se mizeaza pe un turism de nisa. Localnicii se gandesc ca atunci cand traficul va fi intens, sa poata veni cu ceva prin care sa-si construiasca brandul de tara - fie agroturism, fie turismul religios, in zona fiind o mixtura de musulmani si catolici. Pana in toamna lui 2007, cand cele doua vase ar trebui sa-si inceapa slujba, cele doua comunitati mai au o grija: petrecerea comuna din ianuarie viitor.

ROMANIA DE PESTE DUNARE

Localnicii bulgari isi denumesc localitatea "usa Bulgariei". In romaneste! Nu putini sunt cei care vorbesc pe malul vecin o romana fluenta. Sau mai bine zis, daca ar fi sa-i citam pe localnici - "o romana cinstita". La o aruncatura de bat de Nikopol un sat. Somovit. Acolo nu ai nevoie de traducator. Si asta pentru ca pe timpuri, la inceputul secolului, intr-o iarna cand a inghetat Dunarea, bulgarii au trecut cu boii pe apa sa-si ia "o nevasta frumoasa". Una romanca. S-au format atunci multe familii mixte. Iar femeile, cu un dezvoltat simt patriotic, au continuat sa-si vorbeasca limba. Mai mult, in timpul cand micul trafic era intens, drumurile zilnice de pe un mal pe altul i-a facut pe bulgari sa-si exerseze limba stiuta de la bunici. Oficialii vecini sunt reticenti. Spun ca n-ar mai exista nimeni in zona cu sange de roman. Ca toti sunt bulgari get-beget. Dar ca, data fiind distanta mica dintre cele doua orase, este de bun augur sa te descurci si in romaneste.

CAPITALISM IN CARJE

PARAGINA. Un port inutil si un combinat poluant Problemele cu care se confrunta Turnu Magurele sunt asemanatoare cu cele ale celorlalte orase asezate pe Dunare: populatia care-l compune are o componenta semnificativa formata din batrani, cei tineri fiind plecati salahori in strainatate. Date fiind efectele oricarei foste localitati monoindustriala, somajul este mare, procentul acestuia lasand loc la multe interpretari: "Daca ne-am lua dupa datele oficiale, realizate de un centru de statistica de aici, rata somajului ar fi de 9%. Noi, cei de la primarie, care cunoastem orasul, am fost sceptici la rezultate si am facut pe cont propriu un alt studiu. Dupa cercetarea noastra, cifra reala a somajului ar fi de 45%", spune primarul orasului, Nicolae Mohanu. Singura societate care strange un numar mare de oameni - in jur de o mie - este un combinat de ingrasaminte chimice, gata sa pice, asezat printre niste nori mari si galbeni. De altfel, poluarea produsa de combinat este unicul motiv de discordie intre cele doua maluri de pe Dunare. Bulgarii cred ca motivul pentru care tinerii au plecat din Nikopol ar fi exact acei nori mari si galbeni.

Am pornit la drum sa culegem povestile Dunarii. O echipa de reporteri de la Jurnalul National si Antena 1 se afla incepand de ieri la Sulina, de unde vor naviga in sus, pe fluviu, cautand sa ia pulsul unei vieti ce depinde mai mult de toanele si cotele apelor Dunarii decat de strategii guvernamentale. Asteptati-ne! Sosim si in portul dumneavoastra!

SCRIETI-NE! Despre intamplari minunate sau ingrozitoare, despre viata pe care o traiti acolo, la dumneavoastra acasa, pe malurile Dunarii. Scrieti-ne pe adresa croaziera@jurnalul.ro sau, prin posta, la adresa pe care o gasiti in caseta redactionala.