Pasagerele, la cimitir

Exista o zona unde o teava de otel valoreaza mai mult decat un om: in transportul pe Dunare. In cel mai mare port de pe fluviul romanesc, la Galati, transportul de persoane a falimentat, dar cel de marfa infloreste.

In Palatul navigatiei de la Galati, forfota nu mai contenea. Tarani incarcati cu targuielile pe care le facusera "la oras", oraseni cu papornite si bidoane care urmau sa se intoarca pline de la tara, turisti cu un intreg calabalac dupa ei. Pontoanele abia prindeau cateva minute libere intre atatea curse pentru pasageri. Erau cinci nave (unele cu capacitate de pana la 120 de calatori, altele de pana la 300) care faceau zilnic legatura intre Galati si Delta (Galati - Tulcea, Galati - Tulcea - Sulina, Galati - Tulcea - Sf. Gheorghe). Mai erau doua curse "pasager" intre Galati si Grindu, un sat de pe celalalt mal al Dunarii, si doua curse zilnice spre Braila. Pentru cei care dispuneau de mai multi bani si mai putina rabdare, existau cursele rapide - "sageti", "rachete", in care confortul era mai ridicat, iar timpul de deplasare, cu mult redus.

DECADERE. Se intampla acum 20 de ani. Potrivit retetei clasice, si transportul de pasageri a inceput sa schiopateze dupa 1989. Intai s-a redus numarul de vapoare. Spre Tulcea a inceput sa plece doar cate o nava de pasageri pe zi. Apoi, a plecat la trei zile... apoi la o saptamana. Apoi, n-a mai fost nimic.

"Au scos la un moment dat de tot «pasagerele» si au bagat niste salupe, destul de mici. Plecau incarcate la maximum. Partea din spate era doar cu o palma deasupra apei si noi, infricosati si dupa povestea cu «Mogosoaia», care s-a scufundat, nici nu indrazneam sa intram in cabina. Stateam gata sa ne aruncam in Dunare", isi aminteste o localnica din Grindu.

Cu pasagerul, cei din Grindu faceau pana la Galati cel mult o jumatate de ora.

RELANSARE. Numarul navelor fluviale este in crestere

SOLUTII. Astazi, ca sa ajunga pe celalalt mal al fluviului, satenii apeleaza la "cascarabete" (maxi-taxi), care ii preiau de la locul in care ii lasa bacul, singurul mijloc de transport care mai face legatura acum cu celalalt mal. Din localitatea I.C. Bratianu, unde-i lasa bacul, pana la Grindu mai sunt vreo 10 kilometri, pe care ii faci mai repede pe jos, decat cu masina. Drumul este foarte prost, iar la prima ploaie devine impracticabil.

S-a renuntat de tot la transportul de persoane pe Dunare, de la Galati, dupa 1996. In 1999, toate navele care transportau persoane au trecut in proprietatea Navrom Delta Tulcea.

Curse de persoane mai exista de la Tulcea spre localitatile din Delta. Localnicii beneficiaza de o subventie si platesc doar jumatate din tariful cursei. Gara fluviala din Palatul navigatiei de la Galati are astazi lacatul pus. Totul e pustiu.

MARFA SI BANII. "Transportul de pasageri pe apa nu e rentabil, din cauza consumului mare de combustibili si lubrifianti. O nava de pasageri consuma la fel, indiferent daca e plina sau are doar un pasager la bord. Aici doar transportul de marfa este rentabil", explica Panait Iordache, director adjunct al Navrom.

Daca toata marfa descarcata intr-un an in portul din Galati ar fi varsata de-odata in oras, cateva cartiere ar fi ingropate. In Galati au descarcat sau au incarcat marfa, in 2005, aproape 9.000 de ambarcatiuni. Dintre acestea doar 400 sunt vapoare maritime, adica pot naviga pe mare si pe sectorul Dunarean Sulina-Braila. Conform celor de la Capitania Portului Galati, desi cifra navelor fluviale este in crestere, cifra celor maritime este in continua scadere, una din cauze fiind intreruperea in acest oras a comertului de cherestea, marfa ce era exportata in special in tarile arabe. Din totalul navelor, doar o mica parte din ele sunt folosite pentru transportul de persoane. Un reprezentant al Capitaniei sustine ca nici 5% dintre ambarcatiuni sunt nave turistice, hoteluri plutitoare sau pentru transportul pasagerilor. De data aceasta, echipa Jurnalul a facut exceptia de la regula.

INFLORITOR

Transportul de marfa este in continua crestere la Galati. De pilda, fata de 1995 s-a dublat cantitatea de laminate incarcate sau descarcate in Galati. Daca acum zece ani se "operau", cum se spune in limbajul marinarilor, 650.000 de tone de laminate, anul trecut cifra ajunsese la 1.700.000 de tone din acelasi produs. O crestere mai putin spectaculoasa se inregistreaza la materii prime: 6.500.000 de tone in 1995 fata de aproape 9.000.000 anul trecut. O greutate pe care ar atinge-o cam un milion si jumate de elefanti adunati la un loc.

VALURILE DUNARII AU ORIGINI ROMANESTI

Valsul "Valurile Dunarii", pe care multi il cred al lui Strauss, s-a auzit prima data la Galati. Era in 1880. Valsul a fost compus de Iosef Ivanovici, pe atunci sef de muzica clasa a III-a al fanfarei regimentului 6 Linie din Galati. Ivanovici a dedicat valsul domnisoarei Sara Fried, din Lugoj. Compozitorul s-a nascut la Alba-Iulia, in 1845 (nu se stie foarte exact). A ramas orfan de mic si la 14 ani s-a inrolat in armata, ca si copil de trupa, la fanfara militara a regimentului 6 Infanterie Galati. De educatia sa s-a ocupat Alois Riedl, seful de muzica al regimentului. Tot Galatiul si fluviul au fost elementele care au stat la baza lucrarilor sale "Pe Dunare", "Fata pescarului", "Zana Dunarii", "Fiica marinarului" etc. In 1900, Eduard Strauss, ultimul membru al dinastiei de muzicieni vienezi era intr-un turneu in SUA, cand a fost rugat sa dirijeze, ca supliment, "Valurile Dunarii" de... Johann Strauss. Eduard a satisfacut cererea, dupa ce a precizat ca valsul e al romanului Ivanovici.