x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Cu cheia de gat - Schimb de amintiri intre generatii

0
19 Aug 2006 - 00:00
Cu cheia de gat - Schimb de amintiri intre generatii


Generatia celor crescuti cu cheia de gat s-a adunat din nou in gasca. Nu in fata blocului, ci intr-un colt din spatiul virtual. Si face schimb de amintiri pe site-ul Jurnalului National, asa cum odinioa-ra facea schimb de timbre.

  • ""Fiecare generatie e diferita""

    Am trait unii viata celorlalti. Dupa aceleasi reguli, in aceeasi lume plina de interdictii. Si am pastrat de atunci numai dulcele amintirilor. Samburele amar l-am aruncat in fuga timpului, cand am inceput sa ne luam cu viata.

    Pe site-ul Jurnalului National, cititorii fac intre ei schimb de amintiri. Asa cum odinioara faceau schimb de surprize si de timbre. Generatia celor crescuti cu cheia de gat s-a adunat din nou in gasca. Nu in fata blocului, ci intr-un colt din spatiul virtual. Am ales doar cateva dintre comentariile postate, dar puteti gasi colectia intreaga de amintiri in editia online a ziarului.

    SIMBOL. "Cheia de gat este doar un simbol prin care se identificau acele vremuri... Atunci, toti parintii lucrau si toti copiii aveau cheia de gat. Toti eram la fel, toti aveam aceleasi conditii, bunuri, placeri, activitati etc... Acum, lucrurile nu mai stau asa, din fericire pentru unii, din pacate pentru altii..." (Bogdan)

    "Asta a fost copilaria noastra, nu a fost mai rea ca a copiilor de acum, poate mai inocenta si mai saracacioasa. Dar sunt sigura ca, chiar daca acum avem dolari, si nu monedele de trei lei in sticla de lapte, BMW in loc de tramvaiul cu care mergeam agatati de bara, jacuzzi in loc de lighean (stateam la casa), Santorini in loc de Navodari, nu suntem mai fericiti. (...) Educatia din familie si scoala avea regulile ei stricte, nici nu-ti trecea prin cap sa faci vreun lucru nepermis, scriam scrisori pe hartie roz, pe care o parfumam cu Ozon (apa de toaleta verde in flacon de sticla de forma unui con de brad), si ma amuzam cu sora mea de greselile de ortografie ale baietilor. Primul sarut - la 18 ani, dupa vreo sase luni de plimbari in care abia ne atingeam mainile" (alta)

    MOSTENIRE. "Aveti dreptate, copiii cu cheia de gat au crescut, sunt maturi, dar sunt si oameni «noi», de tip ceausist, sunt umili, le este lehamite de viata, copiii lor nu mai au cheia de gat, dar stau tot la scara blocului, unde beau alcool, se drogheaza, pun la cale furturi de masini, spargeri de apartamente sau crime. Aceasta este adevarata fata a comunismului (...)" (Livia)

    "Mai sunt multe: bananele verzi tinute in camara, la intuneric, la copt; revistele Pif si Rahan, bomboanele Cip multicolore, care se luau din cutie direct cu limba; cataloagele Neckermann pe care le rasfoiai in vizite si cu care te jucai de-a «ce ti-ai cumpara de pe fiecare pagina», ciocolata chinezeasca Golden Bee cu o albina gigantica pe ambalaj; Albumul Duminical, Gala desenului animat, Cascadorii rasului; cacaoa (sau ce-o fi fost) indiana Maltova mancata direct din borcan cu lingurita; coniacul si vinul albanez, HB, Alberria, vodca poloneza, cerneala Pescarus, metronomul lui Radu Teodoru si topurile lui Andrei Voiculescu la Europa Libera; cravatele de piele de la Fondul Plastic, bicicleta Pegas cu coarne («turceasca»), Gumela si guma chinezeasca in foita de orez, jurnalele dinaintea filmelor de la cinema, nectarul bulgaresc si siropul Bem Bem (pe care in Piatra-Neamt il gaseam doar la «14 scari»); tigarile Cismigiu (Kent-urile romanesti care va sa zica); Frucola, Zmeurata, patinele cu rotile (cu 4 roti, ca la masina), Liniile Maritime Onedin, Poldark, Norii Negri (serialul polonez), Tunelul timpului; pungile cu castane; iar pentru la scoala: fier vechi, sticle si borcane si maculatura (ideale erau cartelele perforate de calculator - cine putea face rost de ele - , ca trageau greu la cantar); ceasurile Raketa; orasul strabatut pe jos dimineata devreme, cand oamenii plecau la schimbul I, atunci cand te intorceai de la vreun bairam sau majorat, si multe altele. Era sa uit: bomboanele cu dextroza Olimp, in pungi galbene, parca" (Kiki)

    AMINTIRI. "Ciocolata Ciucas, ciocolata cu rom, napolitanele cu cacao, biscuiti Tismana, branzoaice, pateuri, covrigi, gogosi"

    COZI. "Si pentru ca toate acestea trebuiau sa poarte un nume, li s-a spus «decretei» (desi in alte tari e vorba despre Generatia X). Sa nu uitam cum am invatat in clase superaglomerate, cum ne inghetau mainile iarna si in clasa, si acasa, cum explodau la scoala caloriferele de la ger. Sa nu uitam cum, desi aveam cheia de gat, nu aveam curaj sa intram in bloc pentru ca tocmai se intrerupsese lumina si nu puteam orbecai pana la etajul 5, asa ca mancam o Eugenia stand pe bara din fata blocului. Sa ne aducem aminte si de cozile la carne, ulei, paine, iar mai tarziu aproape la orice, unde se facea cu schimbul... Apoi, sa nu uitam: penarele chinezesti foarte colorate (singura pata de culoare intr-o lume gri), gumele de sters (chinezesti, cu aroma de fructe, din care unii colegi de clasa au si mancat si i-a apucat durerea de burta), poleiala de la vreo ciocolata primita «din strainatate» pe care o pastram bine dupa ce mancam continutul. Cofetariile de cartier unde mancam jofra sau mascota si beam Cico. Apoi mai erau: pasta de dinti Irinel (scuze, Columbeanu, dar asa se numea, probabil ca parintii tai au avut o criza de inspiratie), desenele animate cu Mihaela, siropul de capsuni pe care-l beam la colt de strada din pahare mai mult nespalate decat spalate. Amintiri, mici bucurii, prea mici pentru a lumina cu adevarat o copilarie comunista. Din pacate, eu nu am amintiri frumoase... Au fost niste vremuri groaznice, mai ales in anii ’80" (sigma)

    CE AVEAM? "Poate pare fain pentru unii cand compari cu ce au/pot/fac/nu fac tinerii de azi... Dar imi aduc aminte ca, atunci cand prindeam un PIF de la mama lui, injuram regimul sau pe tov. diriginta ca nu avem si noi concursuri cu taloane in reviste sau minitel sau... Sau ce aveam? Mai nimic..., doar cheia aia amarata..." (mosuzighi)

    "Credeam ca nu mai tine nimeni minte «dezastrul» provocat de pierderea cheii, o viata intreaga care se petrecea in scara blocului, printre blocuri, haladuind cine stie pe unde (in nici un caz parintii nu stiau ca noi inotam in apa de 10 m sau ca dadeam lupte prin blocuri in constructie). Viata fara fasoane, fara net, fara celulare si fara fite in cartierele comuniste" (Ana)

    INDEMN. "Plecam in tabere la munte si stateam in priciuri cu paturi suprapuse cate 10-12 in camera, cu baia la capatul holului, cu multe toalete si chiuvete, unde ne spalam toti dimineata, dupa care ieseam sa facem inviorare afara :)), mancam in sali mari in care incapeam toti si beam ceai din cani de inox, admiram focul de tabara si cantam cantece de tabara... Nu aveam conditii de 5 stele, nici hrana all inclusive, dar ce ne mai distram..." (C.)

    "Eu nu umblam cu cheia de gat... O ascundeam, sa scap de grija ei, s-apoi eram liber ca pasarea. Salut adolescentii anilor ’80 care si-au pastrat amintirile frumoase si le-au ingropat pe cele «negre»! Mi-e dor de un chef cu muzica disco sau de o halba cu gasca. Ce daca anii au trecut peste noi, important este sa ne pastram sufletele tinere! Putem trai o noua tinerete prin copiii nostri" (Ioan)

    CULINARE
    "Dar unde e parizerul de altadata? L-am cautat in Romania, dar nu mai exista. Ce bun era parizerul prajit, se inconvoia in tigaie ca o bucata de cauciuc. Era bun si cu ou, gen snitel. Vacanta la bunici, unde ma umflam cu dude si corcoduse verzi, vacanta la munte si/sau la mare cu parintii, mirosul de fier coclit al trenului..." - Sigma

    EMIGRANTI
    "Copiii de atunci acum, majoritatea, au emigrat si au ridicat si ridica nivelul de trai al altor tari (Bravo lor!). Cei care au ramas regreta linistea copilariei de atunci si, in mare parte, injura realitatea dura in care traiesc! Copiii de azi sunt, cei mai multi dintre ei, covarsiti! Traim in Romania si asta ne mananca tot timpul!" - Dado
  • Citeşte mai multe despre:   cheia,   amintiri,   cu cheia de gat

    Serviciul de email marketing furnizat de