Ancheta oficiala si amintiri personale

Moartea lui Gica Popa, la doua luni dupa executia familiei Ceausescu, a declansat nenumarate zvonuri si ipoteze. Procurorii militari au stabilit ca era vorba despre sinucidere. Apropiatii lui au pastrat insa in minte ideea ca Gica Popa a fost un sacrificat.

Ancheta mortii lui a fost preluata de procurorii militari care, dupa aproape trei luni de cercetari, au stabilit ca, indiferent ce se vorbea prin Capitala, moartea lui Gica Popa s-a produs, prin propria vointa, in urma unui suicid. Prima pozitie oficiala a Ministerului Justitiei a aparut pe 2 martie 1990. Generalul Pruna, seful Serviciului Instantelor Militare din Ministerul Justitiei, a emis atunci un comunicat prin care explica sinuciderea lui Gica Popa printr-o maladie psihica, care in acel moment a luat forma unei stari de labilitate emotionala, acutizata din cauza unor conflicte pe care el le-ar fi avut cu familia.

Familia acuza autoritatile de infamie

Imediat dupa aparitia acelui comunicat, Sorana Popa, fiica generalului, l-a sunat pe Pruna cerandu-i socoteala pentru afirmatiile sale: "Dumneavoastra l-ati trimis sa-l judece pe Ceausescu, nu-i asa? Ati trimis acolo un om bolnav psihic? Iar invocarea unor pretinse conflicte de familie este o infamie". Nu se mai stie ce i-a raspuns generalul Pruna Soranei Popa, dar de atunci Ministerul Justitiei nu a mai emis un alt comunicat care sa explice moartea lui Gica Popa.

Rezultatele anchetei propriu-zise

In martie 1990, ancheta mortii generalului Gica Popa a fost instrumentata de procurorii militari colonelul Mihai Popa si maiorul Dumitru Carp. "Dle, nenorocita ancheta! Mi-as fi dorit sa nu fie nevoie sa o fac. Gica Popa mi-a fost prieten bun. Iti dai seama cu cata durere in suflet am cercetat imprejurarile mortii lui?". Rezultatele anchetei mortii generalului Gica Popa sunt inchise intre copertile Dosarului nr. 220/1990, aflat acum in arhivele Parchetului Militar. Rasfoind acest dosar, prima ciudatenie care-ti sare in ochi este faptul ca fiecare dintre filele sale are in capat un antet in care se face referire la Republica Socialista Rom.nia. Dar si faptul ca in declaratiile lor, unii dintre martori foloseau apelativul "tovarasul". Si asta la aproape trei luni de la disparitia oficiala a RSR, iar "tovarasii" devenisera "domni".

"Scena" mortii generalului Popa

Primul pas al anchetatorilor a fost sa verifice, in amanunt, biroul 122, in care Gica Popa fusese gasit impuscat. Aflat la etajul lV al Ministerului Justitiei, acest birou apartinea col. Gheorghe Serba nescu, de la Serviciul Instantelor Militare. Usa biroului era deschisa. In schimb, geamul si usa de acces la balconul care dadea in Bd. Gheorghe Gheorghiu Dej erau inchise, asigurate si mai ales intacte. Balta de sange care incepuse deja sa se coaguleze marca locul unde se prabusise Gica Popa. Pe biroul din incapere se aflau un ghiveci cu o floare, un toc de ochelari si un ziar. Era o "Romanie Libera", deschisa exact la pagina pe care se afla o caricatura, ce reprezenta o harta a Romaniei de care era legat cu lanturi un bust al lui Ceausescu.

Ultima imagine vazuta de general

Comentariul era: "Inca mai atarna greu". Este foarte posibil ca aceasta sa fie ultima imagine pe care a vazut-o Gica Popa inainte de a apasa pe tragaci. Pe podea se afla un pistol Makarov - calibru 9 mm, cu parghia de siguranta dezasigurata. Avand seria EL 5288, arma mai avea un cartuspe teava si alte sase in incarcator. Pe un fiset din apropiere si pe un peretele s-au gasit doua urme de ricoseu. In mod ciudat, pe arma nu s-au gasit nici un fel de amprente. In apropiere s-au mai gasit atat glontul, cat si tubul cartusului din care acesta provenea.

S-a sinucis cu propria arma

Un alt zvon care a circulat in acea perioada, dar si mai tarziu a fost ca Gica Popa nu s-ar fi sinucis cu arma pe care o avea in dotare. Expertiza tehnico-balistica a confirmat insa clar ca glontul ucigas a pornit din teava pistolului Makarov gasit langa locul in care se prabusise Gica Popa. Apoi s-a mai spus ca acea arma ar fi apartinut plutonierului Doinel Dinuica, dar si acest zvon a fost infirmat. Verificarile facute de anchetatori la serviciul Arme si Munitii din cadrul IGP au aratat insa ca pistolul Makarov din care a pornit glontul ucigas era cel pe care Popa il primise, de curand, in dotare. Pistoalele Makarov proveneau de la Directia a V-a a Securitatii Bucuresti, care, in decembrie ‘89, le predase Armatei, care, la randul ei, le distribuise unora dintre magistratii militari.

Zvonuri infirmate de documente medico-legale

Un alt zvon referitor la moartea lui Gica Popa a fost cel referitor la faptul ca trupul sau ar fi fost predat familiei fara ca, anterior, sa i se fi facut autopsia. Deosebit de dure, imaginile planselor fotografice anexate la dosar infirma insa si acest zvon. Urmele necropsiei se pot vedea pe trupul generalului, inclusiv in zona capului, unde se alatura urmelor interventiei chirurgicale la care a fost supus inainte de a muri. Ancheta mortii generalului Gica Popa, inclusiv rezultatele expertizelor medico-legale s-au incheiat la 8 iunie 1990, iar rezulutia de neincepere a urmaririi penale stabileste suicidul drept cauza a decesului.

Marturii: De la curaj la depresie

Concluziile anchetei sunt insa unele strict stiintifice, rezultate doar din cantarirea si masurarea probelor avute la dispozitie de procurori. Cauza interioara, ascunsa adanc in mintea generalului Popa, mai poate fi intuita doar din marturiile celor care l-au vazut in ultima zi de viata si din parerile exprimate de prietenii care i-au fost aproape in ultimele sale doua luni. Generalul magistrat Dan Voinea ne-a povestit ca, la Targoviste, inainte si dupa procesul Ceausestilor, Gica Popa a fost cel mai puternic dintre toti cei de fata: "El era cel mai tare dintre noi si asta ne-a incurajat si pe noi ceilalti. Si asta nu a fost putin in acea perioada, din care nu stiam daca o sa mai iesim in viata". In ziua mortii lui Popa, acesta a fost vazut si de col. Gheorghe Serbanescu, care a declarat: "Nu am sesizat la domnul Popa vreo stare de agitatie, ci doar o stare de apatie. In ultimul timp era abatut, foarte tacut si vorbea foarte rar".

"Absent fata de ce se intampla in jur"

In schimb, plutonierul Doinel Dinuica, pe atunci sef al biroului DS din cadrul Ministerului Justitiei, a declarat ca, incepand cu luna ianuarie, Gica Popa avea "o dispozitie nervoasa, era tras la fata, absent fata de cele ce se intamplau in jurul sau". Dinuica a mai sustinut ca s-ar fi oferit, cu ceva timp inaintea sinuciderii, sa-l duca pe Popa la Spitalul Militar, la un psihiatru. Acesta i-ar fi raspuns ca medicul nu i-ar fi de folos pentru ca deja foloseste tranchilizante, aratandu-i si un flacon de Rudotel.

Bursa zvonurilor de dupa moartea judecatorului

Zvonurile, care incercau sa acrediteze ideea ca generalul de justitie ar fi fost "sinucis" la ordin, au aparut imediat dupa anuntarea mortii sale. Colonelul procuror Dumitru Carp isi aminteste ca, imediat dupa moartea lui Gica Popa, a circulat si zvonul ca acesta ar fi fost impuscat dintr-un elicopter. "Culmea este ca, in acea zi, pe acolo chiar trecuse un elicopter care, intr-adevar, survolase si sediul Ministerului Justitiei. Dar nici poveste sa se fi tras din el asupra generalului. Toate geamurile incaperii erau intacte, fara nici o ciobitura", isi aminteste si acum colonelul Carp. Un alt zvon a fost cel ca Gica Popa s-ar fi impuscat cu o alta arma decat cea pe care o avea in dotare, ba chiar mai mult ca arma cu care oficial s-a sinucis i-ar fi fost pusa ulterior in mana. Ancheta procurorilor militari a infirmat si acest zvon, demonstrand ca arma din care pornise glontul fatal era aceea care ii fusese inmanata de conducerea Ministerului Justitiei pentru autoaparare.

CRONOLOGIE

• 1 martie 1990, generalul Gica Popa ajunge la Ministerul Justitiei, in jurul orei 8:10.
• Ora 10:30 - Gica Popa a intrat in biroul 122.
• Ora 11:45 - un martor sustine ca, la aceasta ora, a auzit o pocnitura puternica, pe care insa a considerat-o un zgomot normal, produs de circulatia de pe strada.
• Ora 11:50-12:00 - Gica Popa este gasit horcaind, in biroul nr. 122, prabusit intr-o balta de sange.
• Ora 12:15: - ajunge la Spitalul Militar Central, la Sectia de Neurochirurgie, unde se constata ca inca traia si este dus direct pe masa de operatie. A fost internat cu FO nr. 03163 din 01.03.1990, cu diagnosticul "Plaga transfixianta cranio-cerebrala prin glont".
• Ora 13:50: - medicii constata decesul pacientului.

Generalul Dan Voinea: "A fost omul care a schimbat istoria"

Generalul Dan Voinea, cel care pe 25 decembrie 1989 a participat in calitate de procuror la "procesul Ceausescu", si-l aminteste si acum pe Gica Popa ca pe un judecator desavarsit. "Domnule, chiar daca acum se gasesc destui care critica modul in care a decurs acel proces, nimeni nu poate sa conteste importanta lui deosebita pentru istoria Romaniei. La Targoviste am trecut prin niste imprejurari deosebit de dure. Am ajuns acolo cand inca se tragea asupra unitatii militare. Am simtit ca intr-adevar participam la un moment de rascruce al istoriei. La toti ne era frica pentru vietile noastre. Cu toate acestea, singurul care atunci a fost total stapan pe nervii sai a fost judecatorul Popa. Ne-a incurajat pe toti. Nu stiu foarte bine ce s-a intamplat cu el in saptamanile care au urmat dupa proces. Pentru fiecare dintre noi au fost zile si saptamani grele cand adeseori am crezut ca nu vom mai scapa cu viata. Pacat ca el nu a reusit sa le depaseasca cu bine

Dumitru Carp: "Era un profesionist desavarsit"

Procurorul Dumitru Carp a fost unul dintre cei mai buni prieteni ai generalului Gica Popa. Dar el este si unul dintre cei care au participat la cercetarea imprejurarilor mortii acestuia. Acum, dupa 14 ani, Carp vorbeste cu aceeasi admiratie despre general: "Era un profesionist desavarsit. Intotdeauna isi pregatea procesele, dosar cu dosar, la fel cum isi pregateste un scolar constiincios temele. Era si un camarad desavarsit, pe care te puteai bizui in orice imprejurare". Imprejurarile complexe de dupa Decembrie ‘89 i-au impiedicat pe cei doi prieteni sa se intalneasca prea des, in ultimele saptamani de viata ale lui Popa. "Tot ceea ce stiam atunci despre el era ca este foarte speriat, dar si nemultumit de modul in care este tratat de autoritati." Nu se stie daca numirea lui Carp in comisia de ancheta a imprejurarilor mortii generalului Popa a fost determinata si de faptul ca ei fusesera prieteni. "Nu stiu, dar atunci mi-a venit foarte greu sa particip la acea ancheta. Il stiam un om extraordinar, plin de viata. Era prietenul meu. In primele clipe nu am putut sa fac nici o legatura mintala intre el si cadavrul intins pe masa autopsierilor". Apoi, pas cu pas, ancheta a eliminat toate zvonurile legate despre moartea generalului Gica Popa. "Domnule, in acest caz am dorit sa aflu tot adevarul, indiferent care ar fi fost el. Am examinat toate probele, fiecare amanunt, fiecare detaliu. Asta este: s-a sinucis. De ce a facut-o? Asta numai el si Dumnezeu mai stiu. Noi putem doar sa ne dam cu parerea, dar asta nu mai are acum nici o importanta."

Prietenul care l-a cunoscut cel mai bine

Poate ca singurul care i-a inteles zbuciumul lui Gica Popa, din ultima parte a vietii sale, este Coriolan Voinea, fost judecator la Tribunalul Militar Teritorial si bun prieten al generalului. Intr-un interviu publicat in martie 1990, acesta afirma ca, la scurt timp dupa procesul de la Targoviste, Gica Popa a fost extrem de impresionat de incheierea acelui capitol de istorie la care participase in mod direct. El povesteste cum, la prima lor intalnire de dupa executia Ceausestilor, Gica Popa ar fi exclamat: "Voinicule, gata, s-a terminat. S-a terminat cu cei doi. Nu mai sunt". Coriolan Voinea isi mai aminteste ca, dupa aceste vorbe, dispozitia generalului Popa s-a schimbat brusc si a inceput sa planga murmurand: "Copilul meu, de ce te-am adus pe lume? Ce se va intampla cu Sorela, fata mea?".

"Nimeni nu s-a mai interesat de el"

In marturia sa, Coriolan Voinea afirma ca, incepand cu 26 ianuarie, nimeni nu s-a mai interesat de Gica Popa care, zile la rand, a stat doar in incinta Tribunalului Militar. Timp nesfarsit in care el a inceput sa dea semne de ingrijorare, mai ales pentru soarta familiei. Si-a trimis sotia si fiica la tara, la rude. Apoi a aparut zvonul ca pe usa locuintei lui ar fi fost desenata o cruce neagra, semn clar de amenintare cu moartea. Coriolan Voinea afirma ca, in acea perioada, ar fi intervenit pe langa seful Directiei Secretariat din Ministerul Apararii Nationale, caruia i-ar fi spus ca este inadmisibil ca omul care a scapat intregul popor de cei doi Ceausesti sa fie parasit si uitat de toata lumea. Interventia sa nu a avut insa nici un efect.

Prietenul Voinea isi mai aminteste ca, pus in fata indiferentei autoritatilor, Gica Popa a intentionat, la un moment dat, sa ceara protectia Ambasadei SUA. A renuntat la acest gand doar pentru ca si-a dat seama ca, oricat ar fi fost de justificat, un astfel de gest ar fi aruncat o imagine negativa asupra noilor autoritati. In schimb, tot ce a facut pentru el conducerea Ministerului Apararii Nationale a fost sa-i asigure cazarea temporara in Hotelul Haiducu, pus atunci la dispozitia Armatei.

Scarbit de "jocurile de culise"

Prietenul generalului Popa mai afirma ca, pe langa sentimentul permanent de teama, acesta mai era afectat si de anumite nemultumiri legate de modul in care evolua situatia justitiei militare. El nu putea sa inteleaga cum de era posibil ca oamenii care, in timpul Revolutiei fugisera impreuna cu Maria Bobu, sa se intoarca, dupa doar cateva zile, in aceleasi functii pe care le detinusera anterior. Apoi, in instanta aflata in subordinea lui, se facusera promovari si numiri in functii, la care el nu fusese consultat absolut deloc. "Se simtea marginalizat si suporta foarte greu aceasta situatie", considera Coriolan Voinea.

Promisiune neonorata

Gica Popa a cerut de mai multe ori sa fie trimis cu serviciul in strainatate. I s-a promis ba un post de ambasador, ba un post de atasat militar. Dar pana la urma nu a mai fost trimis nicaieri si a ramas in tara, prada fricii, zbuciumului interior si senzatiei (in mare parte intemeiata) ca este lasat singur in fata tuturor pericolelor posibile.

"Fetita mea, ce ti-am facut"

Ziua de 25 decembrie a inceput cu o panica totala la Tribunalul Militar, condus de Gica Popa. Legaturile telefonice cu garnizoana care asigura paza obiectivului fusesera intrerupte. "Ne trezisem total neprotejati, era o panica totala, pentru ca ne imaginam in acele momente confuze, ca cei care ar fi trebuit sa ne apere ne vor ataca. Disparuse fara urma ofiterul de securitate desemnat la Tribunal si eram siguri ca el va conduce atacul impotriva noastra", povesteste Viorel Ursu. Gica Popa i-a reprosat atunci, intr-un schimb foarte dur de replici, ca il cunoscuse cel mai bine pe ofiterul cu pricina. "Devenisem practic in ochii tuturor chiar un posibil informator al Securitatii. Lucrurile s-au lamurit abia dupa aceea". Cosmarul s-a terminat dupa ce magistratii au aflat ca un glont ratacit lovise doar centrala telefonica a garnizoanei.

"Ar fi trebuit sa fiu eu la Targoviste"

Cateva ore mai tarziu, Gica Popa si-a chemat colegii in birou. Ministerul Apararii Nationale ceruse un complet de judecata. "Am presupus toti ca este vorba despre niste teroristi. Nu ni se spusese nimic altceva" isi aminteste Ursu. Era seful instantei extraordinare, competente sa-i judece pe teroristi, dar a scapat de procesul de la Targoviste ca prin urechile acului. Gica Popa avea grad mai mare si avea competenta pe tot teritoriul tarii. "M-am gandit ca pleaca fara nimic, asa ca am alergat pe hol si i-am intins in fuga Codul de procedura penala si Codul penal. Nu era nici un dosar al procesului. "Tu preiei comanda", mi-a spus si a plecat", povesteste Ursu.

Platiti cu un whisky si Kent

Magistratii ramasi la Tribunal au fost anuntati imediat dupa aceea ca vor trebui sa paraseasca institutia, daca colegii lor nu se mai intorc pana la ora 17:00. "Ora 17:00 ne-a gasit fara nici o veste de la ei si am plecat. Am ajuns acasa si am auzit comunicatele de la televizor. In clipa in care au anuntat condamnarea sotilor Ceausescu, mi-am dat seama ce s-a intamplat cu ei". Gica Popa si cei din complet au fost lasati de elicoptere la stadionul Ghencea, li s-a dat un whisky, o tigara Kent si au fost lasati de izbeliste in fata Tribunalului. Popa a aparut transformat total. A stat aproape toata noaptea fara sa spuna ceva. N-a dormit nici o clipa si singurele cuvinte pe care le spunea obsesiv erau: "Fetita mea ce ti-am facut". "Eram impietriti toti. Nici nu mai existau cuvinte de spus. Cred ca pe el l-a socat nu atat procesul in sine, cat executia imediata. Profesionistul si omul din el nu au putut accepta asta niciodata", isi aminteste Ursu.

Autopsiat pe aceeasi masa cu dictatorul

Gica Popa s-a inchis apoi in el si s-a izolat de prieteni si colegi. Ce se intamplase la Targoviste cu adevarat a ramas un secret pe care l-a dus in mormant. "Pe 1 martie era ziua mea de nastere. Eram la o sedinta si dupa aceea am fi ciocnit un pahar. Singurul care nu venise si nu ma sunase a fost Gica Popa", ne-a povestit avocatul. Usa s-a dat de perete. In camera de sedinta a intrat grefiera sefa urland si plangand. "Era devastata, il cunostea de peste 20 de ani. A tipat "Gica Popa s-a impuscat"", isi aminteste Ursu. El este cel care impreuna cu procurorii s-au dus sa-l vada la Spitalul Militar. Nu murise inca, dar era inconstient. "Era ingrozitor sa-mi vad seful, un om asa puternic si un profesionist impecabil, cu o gaura in cap". Dupa cateva minute Popa a murit. "La autopsie cineva a remarcat ca trupul lui se afla exact pe masa pe care fusese si Nicolae Ceausescu", a incheiat povestea fostul sau coleg si prieten.

(MIRUNA PASA, VASILE SURCEL)