x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Moartea lui Milea, sub lupa experţilor

0
Autor: Vasile Surcel Razvan Belciuganu 05 Dec 2009 - 00:00
Moartea lui Milea, sub lupa experţilor
Vezi galeria foto


Expertiza medico-legală şi criminalistică inclusă în noul "Dosar Milea" a reuşit să "acopere" majoritatea "petelor albe" rămase în urma cercetărilor efectuate în anul 1990.

Una dintre "piesele de rezistenţă" ale noului "Dosar Milea", redeschis ca urmare a articolelor Jurnalului Naţional din cursul anului 2004, este o expertiză tehnico-ştiinţifică deosebit de complexă. Realizată în cooperare de un colectiv mixt compus din medici legişti şi specialişti în criminalistică, această investigaţie spectaculoasă a reuşit să "acopere" majoritatea "petelor albe" rămase în urma cercetărilor efectuate în anul 1990.

Unul dintre motivele care au făcut ca asupra morţii generalului Vasile Milea să planeze o serie întreagă de suspiciuni a fost legat de lipsa de consistenţă a cercetărilor criminalistice şi medico-legale efectuate în cursul anchetei derulate pe parcursul anului 1990. Atunci, partea "tehnică" a investigaţiei s-a restrâns la examinarea medico-legală efectuată în cursul şi după autopsierea cadavrului şi la câteva analize balistice, privitoare la arma cu care se afirmă că s-a sinucis generalul Milea.

Ciudăţeniile legate de dimensiunile orificiului de intrare şi a celui de ieşire a glonţului, absenţa urmelor de praf de puşcă de pe mâna sinucigaşului, precum şi prezenţa unor astfel de urme în câteva zone atipice ale corpului victimei şi pe hainele sale au fost consemnate ca nişte curiozităţi, care n-au apucat să fie pe deplin clarificate.

EXPERŢII
Pe parcursul noilor cercetări declanşate o dată cu redeschiderea "Dosarului Milea", procurorii militari Vasile Stanca şi Gheorghe Oancea, cărora li s-a încredinţat soluţionarea acestui caz deosebit de complicat, au cerut sprijinul unor specialişti capabili să reexamineze şi să reanalizeze puţinele urme materiale care s-au mai putut identifica după atâţia ani de la moartea fostului ministru. Concret, acest ajutor a venit din partea Institutului Naţional de Medicină Legală "Mina Minovici" şi a Institutului Naţional de Expertize Criminalistice de pe lângă Ministerul Justiţiei.

Ambele instituţii şi-au delegat un număr de experţi reuniţi într-o comisie mixtă, ai cărei membri au colaborat cu anchetatorii. Astfel, din partea Institutului de Medicină Legală "Mina Minovici", cercetarea a fost încredinţată conferenţiarilor universitari doctori Cristian Curcă şi Valentin Ghiorghiu, precum şi doctorului Constantin Dragoteanu. Din partea Institutului Naţional de Expertize Criminalistice, la anchetă au participat profesorul universitar Lucian Ionescu, conferenţiarul universitar Gheorghe Păşescu, precum şi expertul criminalist Constantin Mirea.

Implicarea tuturor acestor specialişti a fost solicitată printr-o "Rezoluţie motivată" emisă la data de 6 aprilie 2005 de Secţia Parchetelor Militare de la Parchetul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Una dintre investigaţiile mai puţin obişnuite pe care le-au avut de efectuat aceşti specialişti a fost exhumarea rămăşiţelor pământeşti ale generalului Milea şi examinarea medico-legală a osemintelor deranjate astfel, pentru câteva ceasuri, din somnul de veci.

La finalizarea tuturor cercetărilor, specialiştii au redactat un "Raport de expertiză complexă medico-legală şi criminalistică", un document consistent, de o înaltă ţinută ştiinţifică, ce conţine peste o sută de pagini, fiind compus din planşe foto realizate în fiecare dintre fazele de cercetare parcurse, cărora li se adaugă o serie întreagă de diagrame balistice privitoare la traiectoria glonţului ucigaş, precum şi de analize fizico-chimice ultramoderne privitoare la urmele de praf de puşcă identificate chiar şi acum, după 15 ani, pe vestonul purtat de Milea cu puţin înainte de momentul morţii sale.

Rezultatul acestor investigaţii alcătuieşte un tom separat inclus în volumul lX al "Dosarului Milea".

CERCETAREA POST-MORTEM
"Ţintele" de natură medico-legală şi criminalistică pe care anchetatorii au dorit să le atingă prin efectuarea acestor investigaţii laborioase sunt enumerate în lista de obiective anexată la dosarul cauzei. Este vorba despre 11 "ţinte" strict punctuale. Acestea erau urmate de cel de-al 12-lea obiectiv: "Exhumarea cadavrului generalului de armată (p.m.)", obiectiv de a cărui realizare depindea aflarea unor amănunte esenţiale.





Printre celelalte scopuri urmărite s-au mai aflat: "Determinarea direcţiei şi distanţei de la care s-a tras, precum şi a traiectoriei glonţului", dar şi identificarea unor noi "elemente traseologice ale armei de foc şi a proiectilului în condiţiile în care decesul a survenit ca urmare a împuşcării". În urma exhumării cadavrului, anchetatorii se aşteptau să descopere alte "Aspecte morfologice ale eventualelor leziuni nedecelate cu ocazia primei autopsii, identificate însă o dată cu efectuarea reautopsierii".

INIMA GENERALULUI
Se ştia că membrii familiei generalului Milea au declarat că la înhumarea acestuia ei au pus în mormânt şi inima sa, conservată într-un vas cu formol. Privitor la acest aspect, expertiza medico-legală ce urma să fie făcută după deschiderea criptei funerare urmărea şi "examinarea macroscopică şi microscopică a cordului persoanei înhumate".

Din punct de vedere balistic, expertiza complexă urma să lămurească, inclusiv pe calea unor experimente judiciare, "care au fost poziţiile succesive pe care rănitul le-a avut în momentul împuşcării şi după aceea", conform urmelor de sânge existente pe cămaşă, pe veston şi pe canapeaua pe care Milea a fost întins după ce s-a constatat că este grav rănit, de fapt la un pas de moarte.

Toate aceste obiective, plus alte câteva pe care nu le-a mai enumerat au fost atinse, pas cu pas, iar din analiza lor a rezultat certitudinea, bazată de astă dată pe informaţii obţinute pe cale ştiinţifică, că Milea a murit în urma unei decizii dictate de propria sa voinţă.

AUTOPSIA UNUI SCHELET
Exhumarea cadavrului generalului Vasile Milea a fost efectuată în baza unei ordonanţe emise de Parchetul Militar la data de 7 aprilie 2005. Practic, deschiderea criptei aflate în curtea bisericii din localitatea Lereşti, locul de naştere a generalului, examinarea resturilor pământeşti ale lui Vasile Milea, precum şi prelevarea materialului biologic util cercetărilor s-au făcut în ziua de 12 iunie 2005, între orele 9:15 şi 13:25, în prezenţa specialiştilor desemnaţi pentru efectuarea acestei operaţii, precum şi a unora dintre reprezentanţii familiei defunctului.

Ca martor, de faţă a fost şi generalul (r) Gheorghe Stănicioiu, fost director al Spitalului Militar Central şi, totodată, medicul stomatolog al generalului Milea. Prezenţa sa a fost cu atât mai importantă, cu cât, după examinarea lucrărilor dentare, pe care le-a şi recunoscut, el a putut să confirme, fără alte investigaţii, că scheletul găsit în criptă aparţine într-adevăr generalului Vasile Milea. Imediat după deschiderea mormântului a fost găsită inima, despre care rudele spuneau că trebuie să fie prezentă acolo.

Din păcate, vasul de sticlă destinat să păstreze cordul conservat în formol se spărsese, iar în lipsa lichidului conservant, ţesuturile intraseră deja în proces de putrefacţie, care nu a împiedicat însă recunoaşterea acestui organ.

COASTELE ÎMPUŞCATE
Urmele propriu-zise ale rănilor grave produse de glonţ au ieşit însă la iveală doar în momentul examinării coastelor cadavrului. Astfel, pe marginea inferioară a coastei C7 din stânga, specialiştii au remarcat lipsa materiei osoase pe o suprafaţă de 4/0,1/0,2 cm. De asemenea, şi pe coasta C8 stânga spate, osul lipsea pe o lungime de 1,8 cm. Acolo erau prezente şi nişte aşchii osoase direcţionate către exterior.

Această dispersie confirmă că glonţul a pornit din faţă, infirmând astfel ipoteza că Milea ar fi fost împuşcat mişeleşte, pe la spate. O lipsă asemănătoare a substanţei osoase a fost remarcată şi pe coasta C9 stânga spate. În completarea celei de pe coasta C8, aceasta avea o suprafaţă de 3/0,1/0,2 cm. Luând în calcul şi distanţa anatomică ce separă cele două coaste, rezultă o suprafaţă de materie osoasă dislocată mai mare decât cea remarcată la coasta corespunzătoare din faţă.

Adică situaţia clasică în cazul unei împuşcări: orificiul de ieşire mai mare decât cel de intrare a glonţului. În capitolul "Concluziile medico-legale" al expertizei se menţionează că analiza coastelor incomplete indică faptul că direcţia de tragere a glonţului a fost "din faţă către în spate, şi de la dreapta către stânga victimei, sub un unghi cuprins între 60 şi 75 de grade şi de sus în jos, pe distanţa a trei spaţii intercostale.





Toate aceste elemente ale traiectoriei au determinat producerea unui orificiu de intrare a glonţului aşa-zis atipic" (mai mare decât cel de la ieşire). În mod ciudat, cu ocazia acelei reautopsieri a puţinelor rămăşiţe pământeşti păstrate din corpul lui Vasile Milea, nu s-a reuşit să se identifice "ciobitura" coastei C6, despre care se vorbeşte în raportul autopsiei efectuate la 26 decembrie 1989.

PROBE MATERIALE
Principalele probe materiale directe şi date de cercetare pe care le-au avut la dispoziţie anchetatorii în vederea elucidării unor aspecte de natură criminalistică au fost cămaşa şi vestonul purtate de Milea în momentul împuşcării, precum şi husa pe care el a fost întins pentru câteva momente, înainte de a fi transportat la Spitalul Elias. Datorită orificiilor şi a petelor de sânge aflate pe ele, toate aceste obiecte puteau să ofere alte informaţii concludente, utile la determinarea direcţiei de tragere.

La ancheta efectuată în anul 1990 se făcuse expertizarea armei cu care se presupunea că s-a sinucis generalul Milea, precum şi a tubului cartuş prin intermediul căruia fusese propulsat glonţul ucigaş. De asemenea, procurorii care au reanchetat acum circumstanţele morţii lui Milea au mai avut la dispoziţie şi fotografiile scaunului pe care se spune că a stat generalul în momentul în care s-a împuşcat.

Chiar şi acest scaun are însă o poveste ciudată. La câtva timp după moartea fostului ministru, această piesă de mobilier, încărcată cu atâtea semnificaţii dramatice, a fost dusă într-un depozit al Armatei, aflat undeva prin Mogoşoaia. În vara anului 1990, acolo s-a deplasat un fotograf specializat, care a făcut câteva fotografii ce urmau să fixeze pe peliculă atât cele două orificii lăsate de glonţul care trecuse prin spătarul său, cât şi urmele de sânge prelins din rănile generalului.

Apoi, deşi toată lumea afirma că ar constitui un obiect "care aparţine istoriei", scaunul a fost lăsat în acel depozit, unde s-a distrus puţin câte puţin. Asta până în anul 2000, când, văzând că Muzeul Militar Central nu se interesează de acest obiect şi ţinând cont că el se deteriorase în mod ireversibil, gestionarii depozitului au decis casarea lui şi scoaterea din evidenţele contabile. "Marele absent" al acelei dintâi anchete, dar şi al celei efectuate după redeschiderea "Dosarului Milea", a fost glonţul propriu-zis, care nu a fost găsit niciodată.

SENATORUL ŞI BALISTICA
În privinţa acestui obiect extrem de important pentru "economia" cercetărilor, anchetatorii au primit, la un moment dat, un ajutor neaşteptat din partea senatorului Sergiu Nicolaescu, preşedintele Comisiei senatoriale "Decembrie 1989", care a cercetat şi el acest caz în cursul anului 1991. Acest ajutor le-a fost oferit anchetatorilor la scurt timp după redeschiderea "Dosarului Milea", atunci când ei au efectuat una dintre procedurile elementare respectate cu sfinţenie în astfel de cazuri, dar ignorată de e procurorul Vasile Pantea, care a investigat iniţial moartea ministrului Vasile Milea: cercetarea la faţa locului.

Dacă această cercetare ar fi fost făcută chiar la începutul anchetei derulate în 1990, ea ar fi putut să scoată la lumină elemente deosebit de interesante. La atâţia ani de la consumarea evenimentelor, noii anchetatori au fost nevoiţi să se mulţumească însă cu cele ce le-au fost relatate de Sergiu Nicolaescu. Acesta le-a spus, iar acest fapt a fost consemnat ca atare, că în 1991 ar fi descoperit acel glonţ înfipt în peretele încăperii, aproape de canapeaua existentă acolo.

Deşi senatorul Sergiu Nicolaescu, ultimul martor audiat în acest nou dosar, cu puţin înainte de finalizarea lui, a negat ulterior veridicitatea acestei informaţii, la timpul cuvenit, anchetatorii au luat-o de bună şi au verificat-o. Răzuind tencuiala în locul indicat în trecut de Sergiu Nicolaescu, ei au găsit într-adevăr urmele, acoperite cu mortar după zugrăvirea încăperii, a ceea ce părea a fi orificiul produs de un glonţ care se lovise de perete în acel loc.

ÎMBRĂCAT CU UNIFORMA MORTULUI
Odată cu stabilirea acestui element final al traiectoriei parcurse de glonţ, tot ce au mai avut de făcut anchetatorii a fost să verifice coliniaritatea orificiilor prezente pe cămaşă şi pe vestonul lui Milea (aduse special de la Muzeul Militar Central) cu orificiile de pe spătarul scaunului, aşa cum au fost ele reconstituite după fotografii, şi cu urmele orificiului descoperit în perete. Într-o primă fază a cercetărilor, procurorii s-au folosit de un manechin confecţionat din polistiren, pe care l-au îmbrăcat cu hainele generalului.




Apoi, cu ajutorul unor tije trecute prin corpul de plastic al manechinului, ei au demonstrat că orificiile prezente pe hainele generalului coincid cu cele din spătarul scaunului, dar şi cu urmele găsite în perete. Ceva mai târziu, la reconstituirea realizată la 25 aprilie 2005, efectuată exact în încăperea în care Milea fusese atins de glonţ în ziua de 22 decembrie 1989, pentru a evidenţia poziţia exactă a acestuia pe scaun, precum şi a traseului parcurs de glonţ, anchetatorii au recurs la o scenă atât de veridică, încât, chiar şi acum, ar putea aduce fiori de gheaţă pe frunţile celor care l-au cunoscut personal pe Vasile Milea ori s-au aflat prin apropierea lui în acea dimineaţă.

Cu ocazia reconstituirii, vestonul şi cămaşa purtate de fostul şef al Armatei au fost îmbrăcate de un martor-asistent, care avea aproximativ aceleaşi dimensiuni şi caracteristici corporale cu cele ale generalului. Apoi, acestui om, care a fost "sosia" lui Milea pentru câteva momente, i s-a pus în mână un pistol pe care i s-a indicat să-l îndrepte către propria inimă, exact în zona în care cămaşa poartă şi acum urmele unor pete de sânge. Înregistrată pe peliculă foto, imaginea este cu adevărat impresionantă.

În această fază a reconstituirii, anchetatorii au putut evidenţia clar că poziţia tuturor celor trei orificii prezente pe veşmintele purtate cândva de general şi pe scaunul pe care acesta a fost aşezat cândva sunt identice, iar unghiul pe care ele îl fac cu spătarul înclinat al mobilei duce exact la urma orificiului din perete.

GLONŢUL NU A VENIT DE AIUREA
Pentru ca ancheta să fie completă şi să înlăture suspiciunile privitoare la direcţia din care a venit glonţul care l-a ucis pe generalul Vasile Milea, anchetatorii au examinat şi alte variante de traiectorie, variante coordonate însă cu situaţia de fapt reieşită din declaraţiile martorilor, privitor la condiţiile morţii lui Milea, aşa cum le-au perceput ei atunci când au dat năvală în biroul 622 după ce s-a auzit zgomotul de armă. Toţi cei audiaţi au relatat că la intrarea în cameră au găsit ferestrele închise şi cu geamurile absolut întregi.

Fapt care exclude din start posibilitatea ca Milea să fi fost împuşcat de vreun lunetist aflat pe acoperişul vreuneia dintre clădirile din zonă. În afara acestor argumente cărora li s-ar putea reproşa un anume subiectivism, această posibilitate este însă infirmată chiar de geometria strictă a încăperii. Geometrie care demonstrează că, ori de unde ar fi venit, un glonţ tras din afara acelei încăperi trebuia să parcurgă o cu totul altă traiectorie, care fie ar fi străpuns şi spătarul canapelei existente pe atunci în acel birou, fie ar fi trebuit să lovească peretele în cu totul alt punct decât cel care a fost identificat pe baza mărturiei senatorului Sergiu Nicolaescu.

"Direcţia de tragere a glonţului a fost din faţă către în spate, şi de la dreapta către stânga victimei, sub un unghi cuprins între 60 şi 75 de grade şi de sus în jos, pe distanţa a trei spaţii intercostale. Toate aceste elemente ale traiectoriei au determinat producerea unui orificiu de intrare a glonţului aşa-zis atipic"
expertiza medico-legală şi criminalistică

 

"Exhumarea cadavrului generalului de armată (p.m.); determinarea direcţiei şi distanţei de la care s-a tras, precum şi a traiectoriei glonţului; elemente traseologice ale armei de foc şi a proiectilului, în condiţiile în care decesul a survenit ca urmare a împuşcării; aspecte morfologice ale eventualelor leziuni nedecelate cu ocazia primei autopsii"
Obiective, ale expertizei

"Din partea IML, au participat conf. univ. dr Cristian Curcă şi Valentin Ghiorghiu şi dr Constantin Dragoteanu. Din partea Institutului Naţional de Expertize Criminalistice - prof. univ. Lucian Ionescu, conf. univ. Gheorghe Păşescu, precum şi expertul Constantin Mirea."
autorii expertizei


Serviciul de email marketing furnizat de