Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
S-a numit Operaţiunea "Trandafirul". A fost comandată de mai-marii statului de atunci. Scopul: ştergerea tuturor urmelor. 43 de cadavre au fost furate din morga Spitalului Judeţean Timişoara, duse la Bucureşti şi incinerate la Crematoriul din Capitală. Cenuşa a fost aruncată într-un canal din Popeşti-Leordeni. O comisie medicală formată din 11 medici a investigat circumstanţele dispariţiei celor 43 de cadavre. Nimeni însă nu a plătit.
Ceea ce s-a numit iniţial "Operaţiunea Trandafirul", şi ulterior "Operaţiunea Vama", a fost comandată de la Bucureşti şi a fost minuţios pregătită. Cei care au participat au ştiut foarte clar cu câteva ore înainte care trebuia să fie destinaţia "coletelor", aşa cum le numeau ei. În noaptea de 18-19 decembrie 1989, peste 40 de cadavre trebuiau ridicate din morga Spitalului Judeţean Timişoara şi incinerate la Bucureşti, pentru a li se pierde urma. Mai târziu s-ar fi spus că "aceşti huligani" au fugit peste graniţă, părăsindu-şi familiile. În raportul final întocmit de Comisia de analiză a evenimentelor petrecute în unităţile sanitare din municipiul Timişoara, în perioada 16-22 decembrie 1989, compusă din 11 medici, se menţionează că în urma şedinţei din seara zilei de 18 decembrie 1989, convocată de generalul Nuţă, s-au stabilit sarcini precise: col. Nicolae Ghircoiaş să coordoneze activitatea de "selecţionare a cadavrelor care urmau a fi ridicate, întrucât cunoştea situaţia morţilor şi răniţilor, el consultând în acest sens evidenţele spitalului. Deheleanu Ion să asigure vehicul pentru transport. Corpodeanu să desemneze echipa de lucru". Pregătirile au avut loc în ziua de 18 decembrie 1989, minuţios gândite.
DESFĂŞURAREA ACŢIUNII
Ora 8:00: Procurorul-şef adjunct Gheorghe Diaconescu este prezent la Direcţia Sanitară la dr Rodica Novac împreună cu Ghircoiaş. Ora 9:00: Spitalul Judeţean este înconjurat de trupe de militari, securişti, miliţieni sub comanda maiorului Veverca şi mr. Dragoş. Concomitent, se interzice orice vizită în spital, permiţându-se numai intrarea personalului medico-sanitar pe bază de legitimaţie. Ora 10:00: generalii Nuţă şi Mihalea sunt reperaţi în holul spitalului, împreună cu alte zece persoane. În urma vizitei la spital, procurorul adjunct al României îi cere colonelului Ghircoiaş, şeful Laboratorului criminalistic din IGM, să trimită la Spitalul Judeţean o echipă pentru operaţiunea de verificare a celor decedaţi. Ora 14:00: sunt aduşi în morgă de autopsierul Traian Bodonea saci de nailon. Procurorul Diaconescu a venit în după-amiaza zilei de 18 decembrie, ora 17:00, la Direcţia Sanitară. Ora 18:00: dr Golea, directorul Spitalului Judeţean, este vizitat de col. Sima Traian şi col. Ghircoiaş. Ora 19:00: doctorul Golea ridică cheia de la morgă. Ora 23:00: Ghircoiaş şi Corpodeanu îi cer dr Golea să deschidă morga, ceea ce a şi făcut. A urmat ridicarea cadavrelor, 43 la număr, între 1:30 şi 4:15. A fost adusă o dubă autofrigorifică însoţită de o Dacie albă din care au coborât trei persoane. Ulterior s-a stabilit că dintre cele 43 de cadavre, 35 erau identificate, iar opt neidentificate. Întrucât la ferestre se adunaseră bolnavi care priveau operaţiunea, Ghircoiaş şi Corpodeanu au cerut să fie stinsă lumina din curtea spitalului. Nu s-a putut stabili după ce criterii s-au ales cadavrele, fiindcă ele nu s-au luat la rând şi nici după tipul şi gravitatea leziunilor. După felul cum a decurs acţiunea, selectarea fusese deja efectuată: în dimineaţa de 18 se selectaseră deja morţile patologice din spital de cei împuşcaţi, iar doctorul Golea a indicat cele două categorii. Doctorul Golea a declarat comisiei că cei doi aveau fiecare câte o listă pe care bifau, dar că selectarea se făcea pe baza indicaţiilor lui Ghircoiaş. Apoi maşinile au plecat cu destinaţia Bucureşti. La km 36, spre Capitală, şoferul a fost schimbat cu unul al Securităţii, iar operaţiunea a purtat de aici încolo numele de "Vama".
CAZUL TASALĂ
Remus Tasală a fost rănit în după-amiaza zilei de 17 decembrie undeva în centrul Timişoarei. Şase prieteni îl însoţesc la Spitalul de Oftalmologie, unde i se acordă ajutor medical. De acolo este transferat la Spitalul Judeţean Timişoara. Peste cinci zile este găsit mort în morga spitalului. Nu s-a numărat printre cei 43 incineraţi. Norocul lui, sună cinic, e adevărat, a purtat numele de Alexandru Ciprina, un brancardier al spitalului, prieten al familiei Tasală. Acesta l-a scos din grupul morţilor prin împuşcare şi l-a pus în cel al morţilor spitalului, patologici. Ciprian participase alături de alţi membri ai personalului la identificarea cadavrelor. Prietenii care l-au însoţit în acea seară pe Tasală la spital spun însă că acesta nu avea răni grave. Ei au susţinut că atunci când a fost adus acasă pentru înmormântare au văzut clar că acesta mai avea o rană la frunte, lângă ochi, în afară de cea de la gât, pentru care fusese internat.
SUSPICIUNI
Medicii care au făcut parte din comisia de anchetă, în frunte cu dr Marius Nicolcioiu, au avut bănuieli că au existat execuţii şi în spital. Prof. dr Nicolcioiu susţine şi astăzi, la 15 ani de la evenimente, că în spital au avut loc cel puţin zece crime, doar două fiind dovedite, unul dintre aceste cazuri fiind chiar cel al lui Tasală. "Este adevărat, aşa cum am stabilit noi, că unii au dat ajutor. Fiindcă în Spitalul Judeţean s-au făcut crime. Cifra este, după părerea mea, cam de zece asasinate. Noi am putut dovedi două. Cazurile Gârjoabă şi Tasală. Au existat cazuri de persoane care au fost împuşcate în spital, dar care veniseră rănite uşor. Cred că au fost împuşcate în lift. Noi aveam la Urgenţă, unde eu eram şef, două lifturi la dispoziţie. La unul au venit securiştii şi au spus că le iau ei în exploatare, să-l folosească numai ei. Din această cauză cred eu că au fost persoane împuşcate în lift. Mai târziu am găsit la secţia de Radiologie, pe nişte coridoare, nişte cartuşe. Bănuiesc că şi acolo s-a mai întâmplat ceva", spune doctorul Nicolcioiu.
CAZUL GÂRJOABĂ
Din păcate, numele lui Dumitru Gârjoabă se numără printre cele care apar pe lista celor 43 de cadavre incinerate la Crematoriul "Cenuşa". Cei care l-au ajutat până la poarta Spitalului Judeţean Timişoara spun că acesta avea o rană uşoară la şold, care sângera puţin. După data de 19 decembrie, acesta dispare din spital. Dovezile concrete în ceea ce privea dispariţia lui "s-au evaporat". Firul celor relatate cu privire la parcursul pacientului Gârjoabă în spital se termină la o asistentă medicală blondă, care l-ar fi dus în sala de tratament. Mai departe nu se mai ştie nimic despre soarta lui. Registrul de la urgenţă-chirurgie a dispărut, registrul de la biroul internări a dispărut, foile de observaţie au dispărut, din registrul rapoartelor de gardă de la Clinica I chirurgicală lipsesc datele de 17-18 decembrie 1989.
DIRECTORUL GOLEA
Doctorul Ovidiu Golea era la vremea respectivă directorul Spitalului Judeţean şi ştia tot ce mişcă în instituţia sa în acele zile. A ştiut chiar şi de furtul cadavrelor din morga spitalului pe care îl conducea. Imediat după Revoluţie, a devenit un personaj controversat, imputându-i-se la vremea respectivă fapte care s-au dovedit mai târziu că nu aveau suport. A refuzat elegant să stea de vorbă cu noi, invocând faptul că vrea să uite tot ceea ce s-a întâmplat atunci. Despre el, colegii săi afirmă că este un foarte bun profesionist. Prof. Nicolcioiu spune că doctorul Golea a participat la tot ceea ce s-a întâmplat atunci în spital. "Nu avea ce să facă. Era director. Ce putea să facă? A deschis morga, i-a condus chiar el, spune în declaraţia sa. Cheia de la morgă era la urgenţă şi era foarte bine precizat cine umblă cu această cheie. Acces la ea aveam eu, doctorii de la urgenţă şi directorul, bineînţeles. Doctorul Golea a luat cheia şi a deschis morga. Acelaşi lucru aş fi făcut şi eu. Numai că el avea o cale de eschivare. Morga pentru morţii aceştia era a medicinei judiciare. Putea să o dea cotită, dar condiţiile de stres de atunci erau foarte grele. Nu te puteai pune cu ei. Era o atmosferă atunci în oraş, ţi-era ruşine să şi spui că eşti doctor", spune profesorul Nicolcioiu.
URME ŞTERSE
Profesorul Nicolcioiu consideră că ordinul de incinerare a cadavrelor venea de la Elena Ceauşescu. "Trebuiau şterse toate urmele. Ideea asta a rămas şi astăzi, asta e nenorocirea mare. Pe frontispiciul spitalului a fost pusă o placă de marmură. Scria aici cam aşa: «Aici au fost asasinaţi 43 de oameni». Ceva de genul ăsta. Care a dispărut imediat după ce noi am făcut raportul. La o săptămână era spartă. O placă de marmură nu se sparge chiar aşa de uşor. S-a pus altă placă de bronz de data asta, prinsă bine în şuruburi. A dispărut şi asta la vreun an şi ceva. Vedeţi, urmele trebuie să dispară. Materialul pe care l-am făcut noi l-am trimis şi Parchetului, dar nici un procuror nu a venit niciodată să mă întrebe ceva despre ceea ce ştiam. Am recomandat ca incriminaţii să nu fie niciodată promovaţi, avansaţi în funcţii. Ceea ce nu s-a respectat. Raportul nostru, al comisiei, nu a avut nici un efect", spune cu regret profesorul.
PERSONAJ CONTROVERSAT
Astăzi, dupa atâţia ani, este foarte greu să afirmi că unele cadre medicale au participat la operaţiunea "Trandafirul" deliberat sau forţat de împrejurări. "E foarte greu să spui că cineva a făcut-o cu sufletul împăcat de partea lor. E greu, dar ăsta este adevărul. Era un singur om pe care noi l-am etichetat. Din păcate, a murit, dar era un bun profesionist. Dar era omul Securităţii. Era în grad de general. Era pe statele de plată ale Securităţii. Plătit cu 12.000 de lei. La el s-au întâlnit toţi, adică toţi treceau prin biroul dr Ignat. Şi acolo se luau toate hotărârile. Este vorba despre dr Ignat. În noaptea de 16-17 decembrie au fost chemaţi la Securitate un chirurg şi un ortoped, dr Ignat şi dr Poenaru.
Medicii au fost depăşiţi de situaţie
Spitalul Judeţean Timişoara a fost în acele zile teatrul unor evenimente foarte importante. Aici au fost aduşi cei mai mulţi răniţi şi morţi. Aici s-au întâmplat lucruri controversate. Dar tot aici tot personalul medical a luptat cu tot ce era în jur pentru a salva vieţi. Aurel Cotoară a lucrat opt ani în Spitalul Judeţean din Timişoara, dar în jurul datei de 22 decembrie nu a mai putut să se întoarcă în spital. A plecat. A luat cu el însă imaginile de coşmar pe care le-a văzut atunci în spital şi pe care nu le va uita niciodată. A rămas şocat. Tresare şi acum când aude un zgomot puternic sau o frână de maşină. Şi este convins că dacă în spital ar fi fost doctori mai mulţi şi săli de operaţie mai multe pentru "măcelul care o fost", ar fi fost salvaţi mai mulţi oameni. Dar chiar şi aşa, medicii au făcut minuni în acele zile, salvând destine, multe dintre ele rămânând şi acum mutilate.
"Spitalul Judeţean a internat 257 de răniţi din care au decedat 82 de persoane. S-a lucrat atunci 140 de ore încontinuu. La noi, la secţia Chirurgie II, am avut şase săli de operaţie. Nu se poate face o operaţie, trebuie igienă şi toate cele necesare. Dacă noi aveam mai mulţi doctori, salvam mai multe persoane din cele 82. Au fost la noi pe secţie 38 de operaţii, cei cu răni la abdomen, mâini, picioare împuşcate. Dar şi celelalte secţii au operat, au fost peste 200 de operaţii. Începând cu data de 16, duminica după-masă, Spitalul Judeţean a început să fie păzit de unităţi militare, care înconjuraseră spitalul şi patrulau la intrare şi la subsol unde era morga şi unde erau aduşi răniţii care stăteau întinşi pe jos grămadă. Nu avea voie să intre nimeni, în afară de personalul medical, pentru că era santinelă. În sala de operaţie s-a tras din afara spitalului, dar nu a fost nimeni rănit. Au venit din afară gloanţe, dar nu se ştie de unde veneau. Primisem ordin de la sala de operaţie să iau răniţii şi să-i duc în săli, pentru operaţii. Şi noi, brancardierii, îi ajutam. Ne-au ajutat atunci şi doctorii stagiari, care cărau răniţi cot la cot cu noi. Ei au cărat mai mult decât mine, au ajutat enorm. În noaptea aia, spitalele s-au umplut", spune nea Aurel Cotoară, care s-a retras acum la ţară, într-o localitate aflată la zece kilometri de Timişoara.
PROBELE RECOLTATE AU AJUNS LA PARCHET
Profesorul doctor Constantin Ivan, de la Secţia I Chirurgie a Spitalului Judeţean, spune că din data de 18 decembrie, spitalul a început să fie păzit de miliţieni în civil şi militari. "Dar nu se plimbau pe culoare. A fost păzit până la sfârşitul lunii decembrie. Răniţi au venit la noi la spital până la data de 26 decembrie. La noi în clinică au fost peste 60 de răniţi în acele câteva zile. Probele recoltate din corpurile victimelor, care nu erau foarte multe, au ajuns la un ziarist, care le-a predat din câte ştiu eu la Parchet. Erau vreo şase cartuşe", spune medicul.
Doctorul Ivan a ajuns la spital în seara de 17 decembrie. "Erau deja 15 răniţi care trebuiau să fie triaţi după gravitatea rănilor pe care le avea fiecare. Au fost atunci trei medici cu experienţă care au efectuat triajul. De la 3-4 dimineaţa s-au deschis toate sălile de operaţie şi s-a operat ore şi ore întregi la foc continuu. Primii răniţi care au ajuns au fost cei răniţi la membrele inferioare. Apoi au venit cei care au fost răniţi în diverse locuri ale corpului, din diverse poziţii: unii fuseseră împuşcaţi din spate, alţii din faţă sau din laterale", îşi continuă povestirea profesorul Ivan. El conchide spunând că atunci, la vremea respectivă, "orice probă ai fi dus atunci era sortită pieirii. Erau probe care incriminau o singură instituţie: MApN". Referitor la militari, dr Nicolcioiu ne-a precizat că în timpul Revoluţiei, în primele zile ale acesteia au ajuns la spital şi militari împuşcaţi. "Erau împuşcaţi de superiorii lor, pentru că nu au vrut să tragă. Au venit şi au adus doi saci cu haine militare, bocanci şi centuri. Au fost aduse chiar în seara de 17 decembrie. Erau ale militarilor care fuseseră împuşcaţi. Fiindcă militari s-au întâlnit în spital numai din ziua de 24 decembrie", spune dr Nicolcioiu.
Incineraţi
Aceasta este lista persoanelor incinerate la Crematoriul "Cenuşa", din Bucureşti, aduse de la Spitalul Judeţean Timişoara în noaptea de 18-19 decembrie:
- 1. Andrei Maria
- 2. Apro Mihai
- 3. Balogh Pavel
- 4. Balmus Vasile
- 5. Barbat Lepa
- 6. Banciu Leontina
- 7. Belehuz Ioan
- 8. Belici Radian
- 9. Caceu Margareta
- 10. Chorosi Alexandru
- 11. Cruceru Gheorghe
- 12. Carpin Dănuţ
- 13. Csizmarik Ladislau
- 14. Ciobanu Constantin
- 15. Wittman Petru
- 16. Nagy Eugen
- 17. Ferkel Suteu Alexandru
- 18. Florian Antoniu Tiberiu
- 19. Girjoaba Dumitru Constantin
- 20. Hategan Petru
- 21. Iosub Constantin
- 22. Iotcovici Gheorghe Nuţu
- 23. Ewinger Slobodanca
- 24. Ianos Paris
- 25. Luca Rodica
- 26. Lăcătuş Nicolae
- 27. Munteanu Nicolae Ovidiu
- 28. Miron Ioan
- 29. Motohon Sliviu
- 30. Mardare Adrian
- 31. Otelita Aurel
- 32. Opre Gogu
- 33. Osman Dumitru
- 34. Radu Constantin
- 35. Sporer Rudolf Herman
- 36. Stanciu Ioan
- 37. Sava Angela Elena
- 38. Zabulica Constantin
- 39. Zornek Otto
- 40. cadavru neidentificat
- 41. cadavru neidentificat
- 42. cadavru neidentificat
- 43. cadavru neidentificat
"În Spitalul Judeţean s-au făcut crime. Cifra este, după părerea mea, cam de zece asasinate. Noi am putut dovedi două. Cazurile Gârjoabă şi Tasală. Au existat cazuri de persoane care au fost împuşcate în spital, dar care veniseră rănite uşor. "
Aurel Cotoară, fost brancardier
Citește pe Antena3.ro
