x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Campaniile Jurnalul Decembrie '89 Soluţia finală: crematoriul

Soluţia finală: crematoriul

de Andreea Tudorica    |    Vasile Surcel    |    16 Dec 2008   •   00:00
Soluţia finală: crematoriul

Un ordin dat de pu­te­rea care încă guverna în seara şi noaptea de 21 decembrie şi "agreat" de Procuratura generală şi Direcţia Sanitară interzicea autopsierea primelor victime decedate la Bucureşti. Ba mai mult, se ordonase ca primii morţi din Capitală să aibă aceeaşi soartă cu cei dintâi decedaţi la Timişoara, adică să fie incineraţi.



În acest scop, în prima fază, decedaţilor li se luaseră actele de identitate. Fuga lui Ceauşescu a "stri­cat însă socote­li­le". Mă­su­rile de precauţie ale puterii co­mu­niste de până în miezul zilei de 22 de­cembrie au fost da­te peste cap de noua putere şi de execuţia cuplului Ceau­şes­cu, iar morţii de la Bu­cu­reşti au putut fi luaţi de fami­lie şi înmormântaţi creş­ti­neş­te. Cauzele reale ale decesului uno­ra dintre ei însă nu au fost  aflate nici până astăzi, toc­mai pentru că victimele nu au fost autopsiate niciodată. Unul dintre aceste cazuri este cel al tânărului de 17 ani Ale­xandru Radu Ionescu, pe care Jurnalul Naţional l-a prezentat într-un număr recent.

FĂRĂ AUTOPSII, FĂRĂ EXPERTIZE ­BALISTICE

Volumele XI-XIII ale dosarului imens întocmit de pro­curorii militari (97/P/1990) se referă la cele 48 de persoane care şi-au pierdut viaţa în Bucureşti în perioada 21-22 de­cembrie 1989. Primul lucru care frapează este faptul că în nici unul din acele cazuri nu s-a efectuat autopsia ca­da­vrelor. La dosar există doar câteva expertize medico-legale, întocmite mult mai târ­ziu, bazate probabil pe fişele de observaţie întocmite de me­dicii de la Spitalul de Urgenţă, Spitalul Colţea şi secţia de neurochirurgie a Spitalului "Gh. Marinescu", în cazurile ră­niţilor grav, care au murit, mai târziu, după intervenţii chi­­rurgicale laborioase. La fel de ciudat este şi faptul că în aceste cazuri nu s-au verificat tipurile de muniţie care au provocat decesul sau ră­ni­rea acelor victime. Fie că este vorba despre morţi sau răniţi, în dosarul nr. 97/P/1990 existau numeroase mărturii refe­ritoare la faptul că medicii au scos din corpurile pacienţilor lor foarte multe gloanţe şi alte fragmente de muniţie, pe care le-au şi păstrat. Cu toate acestea, la vremea respectivă, an­che­tatorii nu le-au "recoltat" pentru a le folosi ulterior ca mijloa­ce de probă.

"PE BANDĂ RULANTĂ"
Faptul că majoritatea ca­da­vrelor din Bucureşti din zi­le­le de 21-22 decembrie nu au fost autopsiate, cât şi cel refe­ri­­tor la "drumul" pe care acestea l-ar fi avut dacă soţii Ceau­şescu nu ar fi fugit la 22 de­cembrie se regăsesc şi în declaraţiile medicilor de la Spitalul Colţea şi ale legiştilor de la Institutul de Medicină Legală.
Mai mulţi medici legişti, care în noaptea de 21-22 de­cem­brie 1989 s-au aflat la IML, au povestit procurorilor mi­litari momente inedite trăite în acele ore fierbinţi, precum şi situaţii şocante re­fe­ritoare la soarta celor decedaţi, care, în urma represiunii ar­mate, au început să so­sească la un moment dat "ca pe bandă rulantă", după cum declara chiar unul dintre ei.

PATRU ZILE – ANONIMI
Bogdan Marţian, medic le­gist, a relatat procurorilor mili­tari că în acea noapte sân­ge­roa­să la IML au venit, între ore­le 19:00 şi 05:00,  18 cadavre. La ora 21:00, potrivit de­cla­ra­ţiei sale, a luat legătura cu con­ducerea IML  din acea pe­rioa­dă, directorul Vladimir Be­liş şi dr. Tamaş, care i-ar fi spus să bage "cadavrele în fri­gi­dere până a doua zi di­mi­nea­ţa fără să le identifice". "În jurul orei 04:00 au venit doi ci­vili care au zis că sunt de la Ce­rcetări penale de la Miliţia Ca­pitalei (unul se numea Io­ni­ţă) şi că au ordin să ridice ac­te­le cadavrelor şi să ceară la IML ca aceste cadavre să nu fie trecute în evidenţe. Eu le-am spus că în lipsa pro­cu­ro­ru­lui Popov nu le dau actele de iden­titate. Acesta a venit la orele 05:00-06:00 şi mi-a spus să fac identificarea şi un examen macroscopic extern, ceea ce am şi făcut. (…) Apoi, subofi­ţe­rul MI care-l însoţea pe Io­ni­ţă a strâns actele de identitate (n.r. – de la cele 18 ca­da­vre) şi amândoi au plecat. Pe 25-26 decembrie, căpitanul Io­nescu Florian de la Miliţia Sec­torului 4 mi-a adus actele." Atât din declaraţia doctorului Mar­ţian, cât şi din cele ale altor medici legişti de la IML reiese că cele 18 cadavre nu au fost niciodată autopsiate. Membrii familiilor au putut lua decedaţii de la IML pentru înmormântarea creştinească abia în perioada 26 decembrie 1989 – 14 ia­nuarie 1990. Doctorul Marţian  relatează că în zilele următoare celei de 22 decembrie au mai fost aduse la Institut alte persoane decedate care purtau un leucoplast pe care scria "mort 21 sau 22 decembrie 1989", care au avut aceeaşi soartă ca şi cele 18 din noaptea sângeroasă, adică nu au fost autopsiate.

PROCURATURA: "FĂRĂ AUTOPSII"

De-abia în anul 1993, doctorul Vladimir Beliş, directorul de atunci al IML, dă o declaraţie procurorilor militari care investigau moartea celor ucişi în zilele de 21-22 decembrie 1989 la Bucureşti, declaraţie ataşată în volumul 70 al dosarului nr. 97/P/1990. "(…) În ziua de 21 decembrie şi următoarea, dat fiind numărul din ce în ce mai mare de cadavre care soseau şi întrucât autopsia nu se poate efectua decât după emiterea ordinului de către organele în drept, am telefonat la Procuratura Mu­nicipiului Bucureşti, unde mi s-a comunicat să nu se efec­tueze autopsii, luându-se mă­suri de conservare a ca­da­vrelor. S-au întocmit dosare pentru fiecare caz în parte, existând o evidenţă a tuturor persoanelor. Responsabilitatea identificării acestora nu intră în atribuţiile me­di­cului legist. Cauza morţii a fost stabilită pe baza exa­menului extern (împuşcare, zdrobire etc.), iar actele de deces au fost eliberate apar­ţi­nătorilor pentru cei care au putut fi identificaţi de aceştia". Totul s-a rezumat la examenul extern al decedaţilor din primele zile ale Revoluţiei din Capitală şi care au ajuns la IML.

URMAU SĂ FIE ARŞI
Spitalul Colţea, cea mai apro­piată unitate sanitară de "zona de foc" a Capitalei, a în­re­gistrat cel mai mare număr de victime. Statisticile din do­sa­rul nr. 97/P/1990 arată că sute de răniţi au fost aduşi la Spi­talul Colţea. Autorităţile de la vre­mea respectivă, recte re­gi­mul condus de Ceauşescu, pre­văzuseră că cele mai multe vic­time ale represiunii vor fi adu­se la acest spital la Camera de Gardă pentru urgenţe. Aşa s-a şi întâmplat de altfel. Astfel au început să ia măsuri de pre­cauţie. Lucia Cerăceanu, asis­tentă ATI la Spitalul Cli­nic Colţea, a declarat procuro­rilor militari că "în 21 decembrie 1989, medicul-şef dr Cons­tantin Ionescu a primit un plic sigilat, l-a citit şi ne-a spus că i se cere ca morţii să fie puşi în saci de plastic şi duşi la morgă, pentru a fi arşi. În­suşi dr Ionescu era revoltat de ceea ce i se cerea prin acel or­din şi ştiu că nu a procedat în acea modalitate. În acea sea­ră am avut un singur decedat".

SACII ERAU PREGĂTIŢI
O altă declaraţie din dosar este cea a Ruxandrei Marcu, asis­tentă ATI. "În seara de 21 de­c­­embrie 1989, în jurul orei 17:00, am auzit când s-a dat te­lefon la Biroul nostru din Sec­ţia ATI şi o persoană, care
s-a recomandat ca fiind re­pre­zen­tantul Direcţiei Sanitare a Mu­nicipiului Bucu­reşti, a ordonat ca toţi morţii care vor veni să fie băgaţi în saci de plastic şi duşi într-un loc de unde urmau să fie luaţi de cineva (nu ştiu de cine)", susţine Marcu.

Mariana Carp, asistentă me­dicală: "Reţin că în jurul orei 15:30 s-a primit un telefon de la conducere, care ne-a ce­rut să internăm toate persoanele care se prezintă la Camera de Gardă venite de la manifestaţie, indiferent de gra­vitatea afecţiunilor. Se in­sis­ta pe reţinerea exactă a da­te­lor de identitate".

MEDICI VS MILIŢIE
Mai mulţi angajaţi ai Spitalului Colţea au afirmat în ca­drul anchetei efectuate de pro­curorii militari că, la scurt timp după ce o femeie deceda­tă a fost adusă, la spital au ve­nit doi miliţieni cu un sac special din plastic şi, în conformitate cu ordinele în vigoare la acel moment, au cerut ca­da­vrul acesteia. Toate cadrele me­dicale aflate de faţă la acel mo­ment au protestat, aşa cum reiese din declaraţii, iar me­di­cul-şef a refuzat să îndepli­neas­­că cererea miliţienilor. În acest context, după o discuţie aprin­să cu cadrele medi­cale, ei şi-au luat sacul, au dispărut şi nu au mai revenit vreodată.

jurnalul foto Aici urmau să fie distruse probele crimelor




NU RATAŢI!
În ziarul de mâine, dezvăluiri despre atrocităţile din zilele de 21 şi 22 ­decembrie 1989.

×
Subiecte în articol: decembrie