Ultimele zile ale cuplului Ceausescu

Ziarul nostru prezinta, incepand de azi, dezvaluiri senzationale facute de martori care s-au aflat langa Nicolae si Elena Ceausescu in ultimele lor zile de viata, de la "momentul Timisoara" pana la executia de la Targoviste

Incepand de astazi, "Jurnalul National" va prezinta dezvaluiri in premiera si in exclusivitate, facute de martori oculari care s-au aflat langa Nicolae si Elena Ceausescu in ultimele zile de viata, de la "momentul Timisoara" pana la executia de la Targoviste. Urmarim sa aflam, prin aceste marturii-dezvaluiri, care a fost mecanismul gandirii la varf al unui regim represiv care a condus Romania aproape 20 de ani. Cum s-au luat deciziile in acele zile dramatice, cum au actionat si gandit atunci Nicolae si Elena Ceausescu, care au fost rolurile Armatei, Securitatii si camarilei comuniste in desfasurarea evenimentelor.
MARIUS TUCA

• Jurnalul National: De ce nu vreti sa va dezvaluiti identitatea?

  In primul rand pentru ca nu este momentul. Ceea ce fac acum nu o fac ca sa apara numele meu pe undeva, ci ca sa se stie adevarul. E foarte important, pentru ca despre toti cei care au fost in elicopter, si ma refer si la echipaj, s-au spus tot felul de lucruri. Fie ca au tradat, fie ca au fost duplicitari. Nu e adevarat. Si unii, si ceilalti ne-am facut datoria. Asta este foarte clar. Ne-a fost teama unii de altii pe durata zborului, ne-a fost teama imediat dupa aceea sa declaram adevarul, in prima faza, dar vine un moment in viata cand trebuie sa spui si ce a fost in realitate, fara nici un fel de teama.

• Haideti sa incepem cu inceputul. Spuneti-mi, cand a plecat Ceausescu in Iran?

  Pe 18 decembrie a plecat si s-a intors pe 20 decembrie seara.

  Citește pe Antena3.ro

  

  Michelangelo a pictat o femeie bolnavă de cancer în Capela Sixtină. Experţii lansează o nouă teorie revoluţionară

  "La Timisoara a fost revolta populara"

• Bun. Inseamna ca din 18 pana in 20 decembrie Elena Ceausescu s-a aflat la comanda.

  Daca e sa o iei corect, asa era. Elena Ceausescu era informata in permanenta despre ce se intampla la Timisoara, despre ce posibilitati sunt sa se linisteasca lucrurile acolo, daca aceste posibilitati exista sau nu. Mai depate, i se raporta lui Ceausescu. Ii raportau inclusiv ea, dar si cei de la Timisoara. La Timisoara, daca ma intrebati ce a fost, va voi spune ca a fost o revolta populara. Pe urma si-au bagat coada si altii. De ce si-au bagat coada? Ca trebuia, era nevoie sa-l astepte pe Ceausescu. Altfel, daca el nu era in tara, se termina si revolutie, si revolta, si tot. Deci trebuia sa fie el in tara. Pe 20 decembrie, seara, a venit. A mers acasa, a discutat cu generalul Vasile Milea, cu cei care au fost la Timisoara, cu cei care mai erau la Timisoara.

• Unde au discutat?

  La telefon, de la casa din Primaverii. Daca nu ma insel, l-a chemat si a stat de vorba putin, in fata casei, cu Emil Bobu.

• Spuneti ca revolta putea sa se raspandeasca in toata tara pana sa vina el din Iran, dar ca au existat forte care au facut in asa fel incat sa explodeze totul cand venea?

  Da.

• Ipoteza este senzationala: Revolutia sa aiba loc fara ca Nicolae Ceausescu sa fie in tara. Cum credeti ca ar fi decurs evenimentele? Si, mai ales, ar fi fost posibil?

  Ar fi fost posibil, dar nu se mai ajungea la restul etapelor care se urmareau: arestarea, judecarea si executarea cuplului Ceausescu.

• Cum credeti, prin urmare, ca s-ar fi desfasurat evenimentele daca el nu era in tara?

  Ar fi fost mai frumos decat revolutiile de catifea care au fost la altii. Asa cred. Fara morti, fara raniti, fara nimic altceva.

• A existat un moment cand Nicolae Ceausescu a avut mai multa incredere in Armata sau in Securitate?

  Pe 17, inainte sa plece, cei de la Securitate au spus ca stapanesc situatia la Timisoara si de fapt se vede ca n-au stapanit-o, deci n-au mers pe varianta cea mai buna si s-a intamplat ce s-a intamplat cu pastorul Laszlo Tokes. Si-atunci, practic, nu ca i-a destituit pe cei din conducerea Securitatii, dar n-a mai avut incredere in ei.

• Si s-a dat pe mana Armatei, total.

  Da.

• Si avea incredere in Armata cand a facut asta?

  Da.

• Amandoi aveau?

  El conducea, nu avea nevoie sa fie si ea de acord cu el sau sa fie de acord si primul-ministru.

  "Ceausescu n-a stiut niciodata totul"

• Cand a plecat in Iran, pe 18, la Timisoara lucrurile erau in desfasurare. Stia ce se intampla cu adevarat acolo, la Timisoara?

  In perioada asta, Ceausescu n-a stiut niciodata totul, exact. A avut bucatele de adevar. La un moment dat, chiar i s-a sugerat Elenei Ceausescu sa nu i se spuna niste informatii din cauza starii lui de nervozitate. Ideea ar fi fost sa se controleze niste informatii care ajungeau la el, ca sa nu se enerveze, sa nu-i creasca glicemia de la asta, el fiind diabetic. Si atunci se rezolvau anumite probleme fara sa i se spuna lui totul. Elena, din dorinta de a-si proteja sotul, s-a bagat mai mult decat trebuia. Le-a cerut celor din jur, lui Bobu, lui Manea Manescu, sa-i mai spuna si ei despre ce e vorba, ca sa vada cum se pot rezolva lucrurile astfel incat sa ajunga la Ceausescu numai ceea ce nu puteau rezolva ei. Asta pana la plecarea in Iran.

• Practic, foarte multe informatii nu ajungeau la el si ajungeau la ea, pe motivul de a-l proteja. Bun, si de ce-a plecat totusi in Iran?

  Plecarea a fost aprobata intr-o sedinta, in ziua de 17 decembrie.

• Ce s-a intamplat? Cum s-a ajuns la concluzia ca nu-i nici o problema si ca totul e sub control si el poate sa plece?

  Atunci, in cadrul sedintei, s-a prezentat situatia de la Timisoara.

• Unde a fost sedinta?

  La Comitetul Central. S-a vorbit despre situatia de acolo, despre participarea Securitatii, a carei conducere n-a spus adevarul.

• De ce?

  Revenim la povestea de la inceput, cu informatiile. Sigur, e doar o parere. Au fost si interese la mijloc. Nu poti sa stii.

• Ce s-a intamplat la sedinta?

  La un moment dat, in timpul sedintei, Ceausescu a spus ca, in situatia de fata, el renunta la postul de secretar general al partidului si ca isi da demisia. Atunci au sarit si Oprea, si Dascalescu, si mai multe voci. Toti i-au spus ca trebuie sa mearga mai departe, inclusiv cu plecarea in Iran. Si, la insistentele lor, Ceausescu a mers mai departe.

• Erati acolo. A fost un moment tensionat?

  Nu.

• Au fost toti de acord in legatura cu plecarea in Iran?

  N-a zis nimeni ca nu trebuie sa plece sau ca ar trebui sa ramana sau ca ar fi bine sa amane vizita. I-au spus ca este bine sa respecte programul: sa plece si sa se intoarca.

• Deci asta era pe 17. In timp ce avea loc sedinta, veneau informatii de la Timisoara?

  In timpul sedintei, nu.

• Dupa sedinta, Nicolae si Elena Ceausescu au plecat la casa din Primaverii?

  Da.

• Au mai avut discutii cu cineva in legatura cu Timisoara? S-au mai intalnit cu cineva in seara aceea?

  La telefon au vorbit. Au vorbit si cu Bobu, de exemplu.

• Avea discutii si cu Chitac sau cu Stanculescu?

  Nu cu ei personal. Cu ministrul Apararii si cu seful Securitatii.

• Si a venit ziua de 18.

  Nicolae Ceausescu a plecat, iar Elena Ceausescu s-a dus la sediu, la Comitetul Central. Acolo ii dadeau in continuare cu aceleasi discutii legate de Timisoara. Ziua de 19 a decurs la fel, pana pe 20, cand s-a intors el.

• In aceste doua zile, Elena Ceausescu a tinut in permanenta legatura cu cei de la Timisoara si cu cei de la Bucuresti, da?

  Tinea legatura si cu Milea, si cu Dascalescu, si cu Bobu.

• Cu Ceausescu vorbea?

  Da, dar nu vorbeau neaparat din cauza ca era situatia asta. Ei doi vorbeau oricum.

  "A fost ordin sa se traga la picioare"

• Se spune ca Elena Ceausescu a dat ordin sa se traga la Timisoara. Putea sa faca asta?

  Parerea mea e ca nu avea calitatea si competenta sa faca treaba asta.

• Si cine ar fi putut sa dea ordinul?

  Comandantul suprem sau ministrul Apararii.

• Deci Ceausescu sau Vasile Milea.

  Unul dintre ei. Sau primul-ministru, Dascalescu.

• Ati auzit vorbindu-se in acea perioada ca ar fi dat ordin Nicolae Ceausescu sau Vasile Milea?

  Am auzit ca s-a dat ordin, dar ordinul a fost sa se traga la picioare. Lucru care, dupa parerea mea, e o prostie: tragi la picioare si in momentul doi omul este in genunchi, iar glontul ii vine in cap.

• Deci s-a dat ordin sa se traga la picioare.

  A fost ordin sa se traga la picioare si nu sa se traga in plin. Acestea au fost discutiile. Legat de felul in care a actionat Securitatea, de exemplu, la Timisoara, cand au iesit cu tancurile, acestea au fost "descaltate", adica li s-au dat jos senilele. Or, asta nu o poate face decat cineva de specialitate. Pe 16 incepusera framantari in sediu in legatura cu Timisoara si se punea in discutie sa se trimita acolo mineri ca sa ii imprastie pe oameni. Si discutia asta s-a purtat si a doua zi, direct la Elena Ceausescu, cu seful sectiei militare a CC-ului (n.r. - Parcalabescu). El a venit cu organizarea, propunea sa plece niste garnituri de tren cu mineri sa-i potoleasca pe manifestanti. E un plan pe care l-am vazut cu totii, dar cativa ani mai tarziu, cu mineriadele din ‘90-’91.

• Deci pe 16 decembrie se voia trimiterea minerilor.

  Da. Pe 17 ar fi fost totul pregatit sa plece si totusi s-a renuntat.

• De ce s-a renuntat la idee?

  Din cate stiu eu, minerii erau pregatiti. Erau fabricate si batele cu care sa se duca la Timisoara si sa restabileasca ordinea. Au fost dusi pana la trenuri, dar trenurile nu au mai plecat. Din ce cauza, nu stiu. O fi fost boicotata deplasarea lor, or fi fost si alte forte care au intervenit...

• Ne intoarcem la cele doua zile in care Ceausescu era plecat in Iran. Cine a dat ordinul de a se trage la picioare?

  Putea sa-l dea presedintele. In lipsa lui, prim-ministrul Dascalescu sau ministrul Apararii, generalul Milea.

• In perioada in care Elena Ceausescu a ramas aici, s-a intalnit cu cineva, a fost ceva deosebit?

  A avut intalniri la nivel de ministru al Apararii Nationale, departamentul Securitatii, Iulian Vlad, Milea...

• Cu copiii s-a intalnit in perioada acesta?

  Nicu Ceausescu era la Sibiu. El a tot dat telefoane in perioada asta, cred ca din ora-n ora, din jumatate in jumatate de ora, voia in permanenta sa afle ce se intampla. Era si implicat politic, fiind secretar la Sibiu. Ceilalti copii, Zoe si Valentin, mai putin. Dadeau telefoane asa, sa intrebe "Ce faci, mama, ce face tata?".

• Si a venit ziua de 20 decembrie.

  Pe 20 seara s-a intors Nicolae Ceausescu. S-a facut primire la aeroport si s-au dus la casa din Primaverii.

• Cine s-a ocupat de mitingul din 21 decembrie?

  De asta se ocupa Primaria Capitalei, Barbu Petrescu, dar el era mai... sarac cu duhul.

  "Mitingul din 21 n-a fost ideea lui Ceausescu"

• A fost ideea lui?

  Oricum, nu a fost nici a lui Nicolae, nici a Elenei Ceausescu. Asta e sigur. Primaria a luat legatura cu marile intreprinderi, cu secretarii de partid de acolo, au aranjat sa scoata oamenii, sa ii aduca in piata cu autobuzele ca sa asiste la miting. Nu stiu cat de manipulat era Barbu Petrescu.

• El a avut ideea mitingului?

  I-a dat-o altcineva.

• Cine?

  Nu stiu.

• Dar a venit pe filiera Barbu Petrescu.

  Da.

• Si Nicolae, Elena Ceausescu, cei din conducere, din armata, din Securitate, au fost de acord?

  Da, din moment ce a avut loc mitingul. Dar ideea n-a venit pe alta filiera, de la Securitate, de exemplu. Daca venea de la cineva de la Securitate, se stia.

• Bun. Si in seara sosirii din Iran, cei doi au ramas acasa.

  Da, s-au intalnit cu Bobu, dupa aceea au avut legaturi telefonice si cu Sibiul, si cu Timisoara, multe legaturi telefonice, si au vorbit din casa.

• Au dormit in noaptea aia?

  Daca n-au mai avut legaturi telefonice si nimic nu s-a mai intamplat, banuiesti ca au dormit. Nu pot sa zic ca n-au dormit.

• Pana la ce ora au avut legaturile astea telefonice?

  Pana dupa miezul noptii.

• A doua zi la cat s-au trezit?

  A doua zi au inceput programul normal. La ora opt au plecat la sediu.

• Pe 21 decembrie.

  Da. S-a creat un comandament, alaturi, intr-o incapere mai mica, unde au venit cei de la Armata, cu harti, cei de la Statul Major.

• Armata si Securitatea lucrau la asta?

  Armata, da. Securitatea, deloc.

• Isi pierdusera total increderea in Securitate?

  Se mergea numai pe mana Armatei.

• De cand asta? Dupa Tokes?

  Acela a fost momentul decisiv.

• Ce stiau Nicolae si Elena Ceausescu despre Tokes?

  Credeau ca stiu totul, dar toate informatiile pe care le-au avut erau trunchiate. Ceausescu n-a putut sa puna niciodata lucrurile cap la cap si sa spuna: "Domnule, asa ar fi cel mai bine sa facem".

• Procurorul general adjunct, Diaconescu, care era la Timisoara, spunea zilele trecute, in "Jurnalul National", ca le-ar fi transmis lui Nicolae si Elena Ceausescu informatia ca acolo este o revolta populara. Credeti in acest lucru? Ca ar fi putut el informa despre revolta?

  E foarte important cui i-a spus. Daca a sunat personal si i s-a raspuns de la cabinet si a transmis informatiile, sau daca a vorbit direct cu ei. E foarte importanta persoana care a primit mesajul. Ca daca nu l-a transmis mai departe...

• Dar chiar asa, mesaje de genul acesta nu ajungeau deloc?

  Era posibil sa se transmita la cabinet si sa nu ajunga informatia mai departe. Era posibil. Putea sa fie filtrata de directorul de cabinet, de seful de cabinet. Asa ca nu era obligatoriu ca mesajul sa si fie transmis.

• Ceausescu avea probleme cu sanatatea, i se facea insulina?

  Da, avea probleme cu sanatatea, era deja dependent de insulina.

• De cand i se facea insulina?

  Cred ca de un an si ceva.

• Bun. 21 dimineata, se pregatea comandamentul. La Armata se ocupa in continuare Milea.

  Erau Milea, Stanculescu, mai erau oameni de la Statul Major.

• Povestiti-ne ce se intampla in Comitetul Central pe 21.

  Cu 30 de minute inainte sa se intre in aceasta sala a comandamentului se purtau discutii, incepuse agitatia puternica, mai mergea in cabinet, mai discuta.

• Ce s-a intamplat dupa miting ?

  Ceausescu a ramas la sediul CC-ului. Toate unitatile de Securitate au intrat in stare de urgenta, toata lumea era in cazarma. Ei au ramas in CC: sedinte, telefoane, discutii, Timisoara, Bucuresti, situatia de pe platformele industriale din Bucuresti, situatia din tara, de unde se pare ca foarte multe informatii care veneau spuneau ca e liniste, ca nu sunt probleme. Se crease senzatia ca probleme sunt numai la Timisoara si la Bucuresti. Iar la Bucuresti a aparut ca un fenomen de masa, de-asta au adus si muncitorii de la Republica, de la 23 August. Au fost pe urma si cei din Armata, cu tanchete si blindate si cu ce mai aveau in dotare. Pe 21 seara s-au cerut haine pentru ca ei doi sa se schimbe, ca ramasesera in CC.

• Deci n-au mai plecat acasa.

  Acolo au mancat, s-au schimbat, nu s-au mai dus acasa.

• Va gandeati atunci ca o sa cada Ceausescu?

  Nu se gandea nimeni la asta.

• Nici pe 20, nici pe 21, nici chiar dupa miting?

  Nici dupa miting. La dictatura care fusese, putea cineva sa se gandeasca dintr-o data ca ar putea sa fie altfel? A, ca dorinta era, sunt de acord! Foarte multi aveau dorinta asta.

  "Dupa manifestatie cei doi erau extraordinar de surprinsi"

• Care era starea de spirit a celor doi dupa mitingul din 21 decembrie? Cum se comportau?

  Erau extraordinar de surprinsi. Au fost obisnuiti ca atunci cand spun ceva sa nu fie contrazisi. Daca spunea, de exemplu, ca aceste case sa fie daramate, casele erau daramate. Totul se facuse mereu asa cum transmiteau ei si, deodata, vedeau atatia oameni ca incep sa se revolte impotriva lor. Ca acesti oameni erau manipulati sau nu, conteaza mai putin. Conteaza ca erau surprinsi ca lumea nu mai facea tot ce spuneau ei, ca lumea se razvratise.

• Dupa ce s-a terminat mitingul si s-au intors in sediu, erau pe ganduri?

  Normal ca erau pe ganduri. Nu puteau ramane indiferenti la ceea ce se intampla afara, mai ales cunoscand ce se petrecea in tarile din jur. Dar se gandeau ca e manipulare si ca nu o sa se intample si in Romania ce se intamplase in alte parti.

• S-au certat cumva atunci?

  Nu. De fapt, niciodata nu i-am vazut certandu-se.

• Asadar, starea de spirit in Comitetul Central, pe 21 decembrie, era tensionata, dar nu se gandea nimeni ca o sa se intample ce a urmat. Dar de Timisoara, care era deja un oras liber, ce se vorbea? Stia Ceausescu asta?

  Din informatiile pe care le avea stia ca acolo actioneaza niste derbedei care sparg geamurile si fura totul din magazine, ca sunt niste grupuri care incita populatia sa iasa in strada. Se mai spunea ca in scarile de bloc se baga cauciucuri si li se da foc ca sa faca oamenii sa iasa din case. Si ca sunt forte care creeaza panica.

• Care era situatia in Bucuresti in noaptea de 21 decembrie? Cand s-a tras?

  Ordinul a fost clar: sa se traga numai foc de avertisment.

• Cine a dat ordinul?

  Propunerea a venit de la Armata, pentru descongestionarea pietei. Si s-a mai propus sa se traga cu trasoare, ca sa se vada, sa se creeze putina panica.

• Din cate stiu eu, s-a tras si in demonstranti. Deci Ceausescu a aprobat ordinul sa se traga foc de avertisment.

  Da.

• Si ce alte mijloace a recomandat Ceausescu?

  A fost si propunerea sa se intervina cu pompierii cu tunurile de apa. Din cate stiu, pompierii au incercat, dar nu au putut sa ajunga in piata. Si mai e ceva. Tot razboiul acela electronic, de atunci, cu tot felul de aparate, de simulatoare, pe care nu le putea avea decat Armata si cinematografia. Cand se faceau aplicatiile pentru tarile din Pactul de la Varsovia, tarile membre nu veneau cu forte pe teritoriul Romaniei. Ceausescu nu a permis niciodata asta. Atunci se simula participarea prin zgomot, lumina, toate efectele, exista o aparatura diversa care arata cum reactioneaza Armata romana in situatia data. Era normal ca Armata sa aiba aceasta aparatura, si sa o aiba si cinematografia, ca filmele nu se fac tragand si omorand lumea. Se simuleaza totul. Atunci in piata a fost plin de militari si de artisti.

  "S-a cerut aducerea lui Adrian Paunescu"

• In seara de 21, ce stia Ceausescu despre cei care manifestau in Piata Revolutiei?

  Ca era un grup de vreo 60 de golani care tipa pe-acolo "Jos comunismul " si "Jos Ceausescu"!

• Si ce masura a spus sa se ia impotriva lor?

  Sa ii imprastie.

• Nu s-a dus Securitatea acolo?

  Se auzea cineva care vorbea la megafon. O voce despre care multi au spus ca era a lui Paunescu, dar nu era vocea lui. Au fost trimisi cativa sa vada cine e cel care vorbeste. Dar nu se stie nici in ziua de azi cine a fost.

• E adevarat ca Ceausescu l-ar fi chemat pe Adrian Paunescu in noaptea de 21 sa vorbeasca la televiziune sau ceva de genul asta?

  Da. Eu asa am auzit, ca a fost aceasta idee ca Paunescu sa se adreseze tinerilor pe 21 seara.

• In 21, toata lumea din comandament a ramas in CC?

  Da.

• S-a dormit in acea noapte?

  Putin, dar s-a dormit.

• Unde?

  Erau camere speciale de odihna.

• Si Nicolae si Elena Ceausescu erau acolo?

  Da.

• Au mancat in acea seara?

  Putin, dar au mancat. Mai ales el trebuia sa manance. Avand diabet, trebuia sa respecte un regim, altfel putea intra in coma.

• Mancau singuri sau cu toti ceilalti?

  Intotdeauna singuri.

• De unde li se aducea mancarea?

  Aveau bucatar acolo.