x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Jurnal de Caravana - Dorul de savarina

0
Autor: Alexandra Chivu 24 Iul 2006 - 00:00
Jurnal de Caravana - Dorul de savarina


Cu gura pana la urechi spun ca, la Valcea, totul a inceput cu "operatiunea savarina". Asta, dupa ce am facut cunostinta cu toti colegii, care participau in ultima etapa.



Cu gura pana la urechi spun ca, la Valcea, totul a inceput cu "operatiunea savarina". Asta, dupa ce am facut cunostinta cu toti colegii, care participau in ultima etapa. Radu mi-era cel mai familiar caci ne-am mai impiedicat unul de altul, desfasurandu-ne la acelasi departament. Am mai vorbit de subiecte, m-am mai prezentat si tot mi se impreunau ochii la uneltele fotografilor, care graiesc atat de plastic prin poze. Dupa ce s-au instalat si au devorat din priviri bazarul de la Caciulata, Gabi si cele doua "Dane" au fost greu incercate de scaderea glicemiei, medical vorbind. Eu, ghidul lor constant dezorientat trebuia sa gasesc o cofetarie faina, unde sa nu ne simtim amenintate de "expirate". Pentru asta, am strabatut cu "blue-Cielo de Caravana" drumul pana in Ramnic, manate parca de pofta femeii gravide. Nestiind exact unde sa servim savarina-minune, am oprit sa intrebam un taximetrist. Omul, stresat de grija comenzilor se limitase la gesturi, vazand ca la apus e intrebat cu atata urgenta de o cofetarie. Cred ca si el isi facuse in ultimul an timp, ca si noi, sa treaca pragul unei "dulcegarii". La locul cu pricina, ori tot ori nimic! Fetele si-au luat cate doua prajituri, ca sa recupereze momentele pierdute. Asa ne-a amuzat intamplarea, ca uitam sa si respiram intre turele linguritei! Vorba lui Victor, parca descoperiseram apa calda de la bloc. In extaz, toate paream fresh "sa o mai punem" de-o caravana. Ba chiar, pentru la anul ne gandeam cum sa cucerim tinuturi straine, la care sa ajungi cu vaporul. Dupa "energizantele" mirifice, ne-am trezit la masa cu un cersetor, destul de dezghetat la minte. Cazandu-i simpatic, Gabi a umblat la geanta si l-a fericit pe tanar cu o bancnota. Desigur, eu am fost mai putin atenta la el, pentru ca imi facea capul precum girofarul in jurul colegelor, cu care urma sa strabat drumuri lungi. Noaptea n-am putut dormi deloc, cu gandul ca a doua zi trebuia sa ne masuram cu ciudatii trovanti perversi, ori ca nu o sa ne ajunga timpul sa prindem sub condei toate frumusetile statiunilor de pe lista. Inca sub efectul savarinei, m-am linistit cu o poveste nascuta din imaginatia mea bogata: Domnule, caravana asta e un armasar! Daca eu il incalec si tin haturile drept, eu stabilesc "viteza", eu merg pe drumul pe care il vreau!

Serviciul de email marketing furnizat de