Langa Tulcea traiesc 120 de italo-romani, urmasi ai venetienilor. Savioli, Bataioli si Grigorini sunt familii care au parasit Italia si au trait un secol printre dobrogeni, invatandu-i sa vorbeasca italiana, sa manance spaghetti si sa ciopleasca piatra.
La festivitatea de sfarsit de an scolar, dirigintele clasei a V-a A i-a inmanat Sorenei Savioli "Divina comedie", tradusa in romana si i-a urat sa o citeasca in original. Sorena e singurul copil de etnie italiana din singura clasa in care se preda limba lui Dante, in comuna Greci. Colegul Vladut Mocanu a urcat pe scena langa Sorena si s-a inrosit de emotie cand a primit premiu o carte cu "Aventurile lui Pinocchio". Elevii au venit singuri la serbare, din cauza ca parintii nu mai stau pe acasa. Pana sa vina comunistii, italienii din Greci aveau dubla cetatenie, romana si italiana, li se spunea "pasaportari", insa locuiau permanent la Greci, unde munca in cariera le era platita cu prisosinta. Dupa â89, santierul de granit s-a inchis, iar pietrarii venetieni au apucat drumul strainatatii, luandu-i cu ei si pe romani. Tatal Sorenei lucreaza in constructii la Napoli, iar mama lui Vladut a plecat sa faca menajul in vilele de pe malul Mediteranei. "Cand or sa creasca mari or sa plece si copiii dupa parinti. La Tulcea sau Braila nu mai au nici un viitor, spune suparat dirigintele. In 1880 cand au venit la noi in recunoastere primii italieni, la ei era foamete. Roata s-a intors si acuma mergem noi la ei sa castigam o paine." DON GIOVANNI. "Pana sa cada Ceausescu, trimiteam granit pe Dunare pana in Germania. Sosele din Berlin si Stadionul Olimpic de la München sunt placate cu granit de la noi", spune Constantin Topoleanu, fost muncitor la cariera. Batranul pietrar a invatat meserie de la italienii din Greci, lucrand peste 20 de ani alaturi de ei, in constructia de poduri, sosele si chiar pe santierul Casei Poporului. Constantin Topoleanu spune ca nu a avut bani sa mearga la scoala, dar le ducea apa pietrarilor italieni, statea in preajma lor si le fura meseria. "Ei nu stiau altceva sa faca decat sa sparga piatra. Aveau continuitate la munca, adica nu plecau de pe cariera sa munceasca pamantul, cum faceau romanii", isi aminteste Costica. Tovarasii sa, Giovanni Delpuppo, Bibi, Alfredo, Romeo, Egidio au murit de batranete, sfatuindu-si feciorii sa nu mai ciopleasca piatra. "Italianul e invatat sa castige. Daca ii dai bani, face treaba serioasa. Daca nu il platesti, pleaca. De aia nici eu nu mi-am lasat baiatul la lucru cu barosuâ, l-am facut padurar", marturiseste pietrarul pensionat, in jurul caruia trudesc doi ucenici - Grigore si Vasile.Citește pe Antena3.ro
"Italienii din Venetia, de unde am venit noi, nu arunca nimic de la porc. Romanii au invatat si acum fac salam in care pun ceea ce altadata aruncau la gunoi" - Otilia Saviolli, presedinta comunitatii italiene din comuna Greci
"Pana in 1989, trimiteam granit pe Dunare pana in Germania, iar Stadionul Olimpic de la München sunt placate cu granit de la noi" - Constantin Topoleanu, fost muncitor pe cariera
TRADITII ELENE
|
In Izvoarele, peste deal de satul italienilor, locuiesc o mie de greci. Acum doua secole 14 familii au plecat din Cipru din cauza persecutiei turcesti. Au ajuns in Basarabia si mai apoi in Dobrogea. Numele localitatii Greci se trage de la niste legumicultori greci, oameni ai satului se afla "babele" - femei care ingrijesc lehuzele si bebelusii. "Dupa ce a nascut, mama nu are voie sa faca efort, altfel poate ramane cu sechele. Noi, moasele, avem grija de ele, le spalam pruncii in abur si le ingrijim 40 de zile pana la botez", spune Dascalu Nicula, 83 de ani. "Baba" are ziua ei, 8 ianuarie, cand mamele si copiii vin sa ii multumeasca, sa o spele pe maini si sa ii daruiasca prosoape si lumanari.
|