x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Vitejii de la Maldaresti

0
Autor: Anca Aldea 25 Iul 2006 - 00:00
Vitejii de la Maldaresti


La iesirea din Horezu inspre sud, pe sosea, un indicator deloc vizibil ne arata drumul catre culele din Maldaresti.

Un panou cam de un metru inaltime, colorat in albastru deschis si scris cu litere inghesuite si albe, este primul nostru contact cu Maldarestiul. Observam cu greu indicatorul. Nu stiu ce ne motiva mai mult sa ajungem la Maldaresti - impunatoarele case boieresti fortificate in stil oltenesc sau povestea fetei hanului tatar. Drumul curge anevoios pana cand dam de o bifurcatie nesemnalizata. O apucam pe drumul gresit, dar drept, si iarasi ne vedem obligati sa oprim sa intrebam de pozitionarea culelor. Ajungem intr-un final la destinatie, usor iritati de lipsa indicatoarelor.

ALBUL PURIFICATOR. De o parte si de alta a unui drum de tara, doua case albe, impresionante, se ridica deasupra noastra. "Uau", am apucat noi sa spunem pana ce, din spatele unei porti, a iesit o femeie intre doua varste. Este una dintre ingrijitoarele celor doua cule - a lui Greceanu, mai veche, si a lui Duca, mai noua.

Prima pe care o deschide - cheile erau doar la ea - este cula Duca, construita in 1812 intr-un stil arhitectural unitar, de Gheorghita Maldarescu, un boier al locului. Cinsprezece ani mai tarziu, casa este imbogatita cu mai multe decoratii interioare, realizate dintr-un fel de pasta preparata din var stins, praf de marmura si praf de creta. Adaugarea stucaturilor este o noutate pentru stilul arhitectural al culelor. Probabil ca asta l-a atras in 1907 pe Ion Gheorghe Duca, jurist si ilustru om politic roman, fost prim-ministru, sa cumpere cula pentru familia sa. Sau poate nu. O astfel de constructie, intalnita numai in Oltenia si in Muntenia, are o frumusete aparte. Beciul, rece si extrem de generos ca spatiu, sustine cinci camere, ridicate pe doua nivele. Grinzile masive de la subsolul cladirii sunt si ele sustinute de cativa stalpi din stejar, fortificati pe tot planul dreptunghiular al casei. Mai sus, la cele doua etaje, camerele ornate cu stucaturi reprezentand personaje si animale pe care numai in povesti le poti gasi ofera un grad aparte de originalitate.

Inspirata din stilul arhitectural popular, cula Duca pastreaza inca izul inceputului de secol al XX-lea: o singura usa de intrare, construita din lemn de gorun, scara interioara din stejar masiv, un scrin gigant si trei lazi de zestre din lemn, sobe cu gura de incarcare, costume traditionale, covoare vechi, un ceainic turcesc cu sase canute cu guri largi, cateva carafe de vin, precum si nelipsita ceramica de Horezu... In 1912, dupa ce Duca s-a hotarat sa-si construiasca in apropiere o casa de vacanta, s-a ocupat personal de infrumusetarea culei de la Maldaresti. De tavanuri a atarnat mai multe candele de argint si caldarusi de arama cu flori naturale; pe pereti a insirat farfurii lucrate de taranii de prin partea locului, dar si icoane vechi adunate de pe la batranii din satele vecine, prosoape, cruci, sfesnice cumparate de prin balciuri indepartate.

Cula Duca dainuie astazi inconjurata de acelasi zid de acum mai bine de un secol. Casa a intrat in patrimoniul statului in 1962, prin bunavointa vaduvei lui Duca. Vizavi de frumoasa casa a familiei politicianului roman se afla o alta constructie poate mai impresionanta, macar prin vechimea sa.

NATURAL. Cula Greceanu, purificata de ape subterane

SORA CEA MARE. Construita din piatra solida, varuita intr-un alb stralucitor, cula Greceanu se inscrie in tiparul locuintelor fortificate ale secolului al XVI-lea. Este, pe drept cuvant, o fortificatie cu toate cele trebuincioase unor vremuri crude. Este, pentru multi, un simbol al evului mediu romanesc greu incercat de hoardele de navalitori.

In 1516, Nan Paharnicul construieste un turn de aparare pentru a apara locurile acelea de cetele de haiduci. Cativa ani mai tarziu, nepotul sau, Tudor Maldar, ridica in jurul turnului o casa fortificata. Legenda spune ca Tudor, un boier in oastea lui Mihai Viteazul, s-a luptat vitejeste cu tatarii cotropitori, dar victoria nu i-a revenit lui. Sfarsitul bataliei s-ar fi putut solda cu moartea sa, daca nu intervenea fiica hanului tatar, conducatorul cotropitorilor. Legenda spune ca fata s-a indragostit de Tudor si, pentru ca i-a crutat viata, tanarul i-a oferit casa fortificata abia construita. Cativa ani mai tarziu cula a fost cumparata de boiernasul Radu Greceanu.

Astazi, dupa aproape 500 de ani, casa este neschimbata pe dinafara. Doar obiectele decorative din interior par din alte timpuri. Un pridvor inalt si cateva usi de stejar, trei arcade trilobate, turnul de aparare unde ajungi numai urcand pe-o scara mobila actionata de o sfoara, sobele cu olane, mobilierul din lemn masiv de stejar din secolul al XIX-lea, mai multe carpete oltenesti si o tava de argint autentica, un gramofon ros de vreme, un sfesnic cu sapte brate, o masa sculptata cu motive astrale atribuita secolului al XIV-lea, creneluri pentru flinte abia vizibile din afara, dar care ofereau celui aflat in spatele lor o vizibilitate extraordinara... Aflam ca frescele care impodobesc peretii din camera de primire si odaita cu bolti de la primul etaj au fost realizate in 1934 de pictorita Olga Greceanu.

"Cula Greceanu este revendicata de fiica adoptiva a Olgai Greceanu", ne spune profesorul Traian Tuglui, muzeograful culelor de la Maldaresti. Revendicarea s-a materializat recent, cand urmasa Grecenilor a primit titlul de proprietate. Acum umbla vorba ca fiica Olgai vrea sa vanda cula de la Maldaresti. In cazul in care casa boiereasca va fi vanduta, preemptiunea revine Consiliului Judetean Valcea.

O ARMONIE UTILA CU IZ REGAL
Venit in vizita in zona Horezu, printul Charles, mostenitorul coroanei britanice, a fost atras de minunatia culelor de la Maldaresti. "S-a strans lumea ca la urs cand l-au vazut pe ulita, indreptandu-se spre casele boieresti", imi spune doamna Cristina. O alta femeie povesteste cat de incantat parea printul la vederea caselor inalte ca niste cetati strapunse pe ici, pe colo de metereze. E adevarat. O asemenea constructie merita sa fie admirata. Explozia construirii culelor a fost cauzata la noi, la mijlocul secolului al XVII-lea, de agravarea dominatiei otomane asupra Tarilor Romane, cand autoritatea statului slabise si boierii incercau sa-si apere bunurile prin forte proprii.
Citeşte mai multe despre:   casa,   duca,   cula,   maldaresti,   greceanu

Serviciul de email marketing furnizat de