Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Fapt divers
Noroco[ii satului Lunca din comuna Ceamurlia de Jos sunt cei care au fost deporta]i din Cadrilater n 1940 [i care primesc aproximativ dou` milioane de lei lunar de la statul bulgar.
"Asa ne spuneau noua, venetici"
Lunca, sat cu romani deportati din Cadrilater. Au ramas putini. Vreo 12 persoane. Care traiesc din pensia primita de la statul bulgar. Nu toti au fost insa "norocosi" sa se nasca in Bulgaria. Iar acum trebuie sa se descurce cum pot.CRISTIAN PETRU
Un drum pustiu si plin de gropi. Soarele arzator parea ca i-a adunat pe toti locuitorii satului Lunca in case sau in crasme. Obisnuit cu satele din jurul Bucurestiului, unde oamenii obisnuiesc sa stea prin bodegi, primii sateni care veneau pe marginea drumului cu sapele in spate, transpirati si cu sticle de apa in mana, mi s-au parut ca sunt dintr-o alta lume. Dintr-o alta Romanie. Lunca, sat situat in comuna Ceamurlia de Jos, judetul Tulcea, la cativa kilometri departare de Baia- Hamangia, este cunoscut in zona pentru bulgarii care locuiesc aici. Impropriu spus bulgari. Sunt fosti locuitori ai Cadrilaterului, care au fost mutati fortat in Romania in 1940, atunci cand s-a facut schimbul de populatie. Cadrilaterul nu mai apartinea Romaniei, iar cei de acolo nu mai apartineau nici ei locului; au fost nevoiti sa se mute. Sa renunte la casele, la gospodariile lor pentru a veni in "patria-muma". Bulgarii din Romania au fost si ei mutati in tara lor. S-a facut un schimb de case.
Batranul deportat
Un gard verde strajuia o casa aratoasa, ascunsa de cativa pomi. Strigam la poarta si raspunde un mosneag. Isi trimite fiul sa ne intampine. El e prea batran sa vina pana la noi.Suntem poftiti in curte, ne asezam pe o bancuta, iar batranul incepe sa-si spuna povestea. "Aveam 12-13 ani atunci cand am venit in Romania. Parintii mei erau de loc din Oltenita si s-au mutat intr-un sat de langa Turtucaia, in Cadrilater. Au locuit acolo aproape 20 de ani. Perioada in care si-au facut gospodarie, si-au cumparat pamant. Iar in 1940 am fost nevoiti sa renuntam la tot. Ne-am incarcat totul in doua carute si am pornit spre Romania", povesteste Dumitru Coarna. La granita, caruta in care se aflau bucatele a fost rasturnata. Iar familia Goarna a ajuns in Romania fara nimic. Au luat-o de la zero. Au locuit aproape un an intr-un sat de langa Oltenita si, in 1941, s-au mutat in Lunca. Si aici au ramas. Si-au facut din nou casa, gospodarie, toate cele necesare.
Necazuri
Pe strada plina de praf, pe care trece din cand in cand cate o masina si cate o caruta, cautam bulgari deportati. La o casa lunga, construita intr-o curte plina cu pomi, o femeie in varsta incepe sa-si depene viata inceputa in Bulgaria. Petra avea sase ani cand a fost nevoita sa vina in Romania. Mama ei era bulgaroaica, iar tatal ei, roman. Au fost nevoiti sa vina in Lunca. Aveau cinci copii. Aveau 15 hectare in Cadrilater. Iar aici, in Romania, au primit doar 10. "Atunci cand am venit aici stiam si romaneste, si bulgareste. Acum am uitat limba bulgara", povesteste Petra. Femeia nu a avut o viata usoara. A avut doi baieti. Unul dintre ei a murit la doar 44 de ani. A locuit o perioada departe de Lunca, iar acum s-a mutat inapoi, la sora ei. Petra primeste si ea doua milioane din partea statului bulgar. Bani cu care reuseste sa isi ingrijeasca batranetile si sotul paralizat.
Suparare mare
O femeie cu sapa in spate sa intorcea de la camp. O intrebam daca stie de bulgarii de la ea din sat. Maria Mihail ne spune amarata ca mama ei a fost bulgaroaica, tatal ei a fost roman. Si ca in 1940 au fost nevoiti sa vina in Romania cu copiii lor. Maria s-a nascut aici. "Nu am avut noroc sa ma nasc si eu acolo. As fi primit si eu pensie de la bulgari, ca si fratii mei si alti oameni de aici. Asa, trebuie sa muncesc la camp si la varsta asta. Am totusi 62 de ani", spune femeia. Ofteaza cu gandul la banii pe care ar fi putut sa ii primeasca daca ar fi avut noroc sa se nasca in alta tara. Trista, pleaca spre casa. A udat-o ploaia si acum vrea sa ajunga, cumva, mai repede acasa sa se schimbe ca sa nu raceasca. Nu ar avea bani prea multi pentru medicamente.
Bulgaroaica si deportat
Intr-o alta curte din Lunca, familia Petculescu isi vedea de treaba. El e roman nascut in Cadrilater. Ea, bulgaroaica nascuta in Romania. "Am venit aici la cinci ani. Nu imi amintesc prea bine drumul. Stiam romaneste atunci cand am venit. Asa ca nu mi-a fost greu sa ma adaptez vietii de aici. Parintii mei au lasat acolo 15 hectare de pamant. Si aici am primit doar 10. Acum ma lupt pentru cele cinci pe care nu le-am primit", spune Dumitru Petculescu. Sotia lui este nascuta aici, dintr-o mama bulgaroaica. Casatorita aici, mama Gherghinei Petculescu a ramas in Romania, chiar daca parintii si fratii ei au plecat in Bulgaria in 1940.Pe strazile din Lunca, oamenii incep sa se intoarca de la camp. Bulgari, romani, deportati, dupa peste 60 de ani de convietuire s-au invatat unii cu altii.
"As fi vrut sa raman"
"Eram vreo 12 familii mutate din Cadrilater in Lunca. Intre timp, unii s-au mai mutat de aici. Eu am ramas. Au fost multi romani de pe Valea Timocului, care, in timp, s-au mutat spre zona lor natala. Am fost considerati deportati foarte multa vreme. Ochii lui tineri arata ca toate incercarile la care a fost supus l-au intarit. L-au facut mai puternic, mai sigur pe el. "Daca eram o tara libera s-ar fi putut sa ramanem acolo. Mie mi-ar fi placut sa raman in Bulgaria", marturiseste Dumitru. Batranul este multumit ca primeste pensie din partea statului bulgar. Ca si ceilalti deportati, primeste vreo doua milioane pe luna. "Mi-ar fi placut sa primesc banii astia atunci cand eram mai tanar. Sa fi fost considerati deportati de atunci." Plecam din curtea lui Dumitru Coarna condusi de fiul lui. Mergem in cautarea fostilor bulgari deportati.
Preturi si venituri
In Lunca, pretul unei vaci depaseste 12 milioane de lei. Iar pentru un hectar de pamant, doritorii trebuie sa scoata din buzunar aproape opt milioane de lei. "Avem pamant bun aici", se lauda satenii. Cei care vor sa castige sau sa traiasca din carausie trebuie sa dea pe un cal aproape 10 milioane de lei. Bani multi pentru satenii care, majoritatea, traiesc din pensii de la CAP, care nu depasesc cateva sute de mii de lei. Iar norocosii satului sunt cei care au fost deportati din Cadrilater in 1940 si care primesc aproximativ doua milioane de lei lunar.
Avere din flori de plastic
Toata lumea stie ca machedonii sunt bogati. Dar la Ceamurlia de Sus, neamul machedonilor isi arata avutia doar la nunti si la sarbatori.MONICA IORDACHE, ALEXANDRU NASTASE
Imediat dupa Dealul Pestele, un fel de spinare verzuie de casalot terestru, in jos, cum vii dinspre Hamangia, dai de Ceamurlia de Sus. Sat machedonesc, in care traiesc cateva sute din cei 120.000 de aromani din Dobrogea. Prosperitatea machedonilor e vestita, dar la Ceamurlia de Sus, aparentele nu tradeaza acest lucru. Case scunde, insirate rar de-a lungul unui drum plin de gropi si pitite in spatele unor ziduri mici de piatra. Centrul satului e de fapt un tapsan pe care pasc capre si pe care se lafaie cateva cladiri vechi, de-o varsta cu lumea. Posta, un fel de bordei pe care doar cele cinci sau sase trepte din fata il fac sa fie original in tagma sa, caci nu e construit in pamant, ci deasupra, aspirand timid sa-si depaseasca conditia, caminul cultural, fostul dispensar uman si veterinar si alte cateva. Cea pe care o respecta insa cel mai mult ceamurlenii este carciuma, una dintre cele trei pe care le are satul, la concurenta cu singura scoala.
Afaceri
Cu toate acestea, ceamurlenii o duc bine. Majoritatea au oi si pamant. Simtul afacerilor l-au avut dintotdeauna. In vremea lui Ceausescu faceau flori de plastic si tot scoteau un ban in plus, pe langa ce obtineau de pe urma sutelor de oi pe care le cresteau. Mihai Paris, administratorul uneia dintre carciumile ceamurlenilor, spune ca machedonii scot bani si din piatra seaca. "Opresiunea n-a fost prea puternica la noi in sat. Unii dintre ai nostri, mai cu stiinta de carte, au venit cu idei liberale. Au inceput sa produca obiecte din material plastic", spune Paris. Si-au luat de te miri unde utilaje si prese electrice, le-au transportat pana aici cu ajutorul carausilor si au inceput sa faca din PVC dopuri pentru sticle, papuci, sacose, lingurite de inghetata, flori sau fructe de plastic, adica mai tot ce se aduce azi din China sau din Turcia. Aveau unde sa vanda: la Cooperativa, la Constanta, la Tulcea, fiecare pe unde putea. "Totul s-a ruinat dupa Revolutie", suspina Paris. Dupa â90 n-au mai avut unde sa vanda, asa ca au ramas la oi si vaci. Utilajele s-au vandut, iar banii au fost bagati in animale. Acum, doar doi oameni din sat mai fac nimicuri din plastic: varul lui Paris, Enache, care face jaluzele, si Nicolae Arapu, producatorul de palete pentru muste si tantari. Multi dintre ceamurleni au luat si drumul altor tari in cautare de prosperitate. S-au intors in Grecia sau au plecat in Spania.
Cipanii
Se descurca machedonii, caci au "draculu tu panticu", adica il au pe dracu in stomac. Ceamurlenii sunt neam de oieri, cipani care au colindat sute de ani Muntii Epirului, inainte sa se dezradacineze. Umblau cu oile tot timpul anului, dormeau in tende, niste corturi din cuverturi de par de capra, se casatoreau de tineri si se nasteau pe drum. In tende puneau pe jos saltele de paie si acolo se odihneau, la un loc, cinci generatii ale aceleiasi familii: de la strabunici, la stranepoti. Cipanii sau gramostenii se trag din localitatea Gramosta. Tot din neamul machedonilor mai sunt si farserotii, din Farsa, ramura de oraseni a neamului, si virienii, din Veria, numiti si aromanii de matase, adica cei mai rafinati din neam. Toti sunt insa romani si, inainte de stramutare, formau comunitatile romanesti din Grecia si Albania. Cand au ajuns in Romania si erau intrebati de unde vin, raspundeau: "ditu Machedonia", si asa li s-a spus machedoni.
Iada de maritis
Nuntile si inmormantarile sunt prilejul pentru machedoni sa-si arate bogatia. Si acum, la ei, fetele se mai cumpara de la parinti cu sute de grame de aur, poate kilograme. La logodna, socrul mare il ia pe viitorul mire si inca un baietel, care trebuie musai sa aiba parintii in viata, sa fie curat adica, si se duc la parintii fetei. "Chirui una iada", le striga acestora din usa. "Am pierdut o ieduta", stiu ca e la voi si am venit sa mi-o dati, e sensul cuvintelor sale. "Avem una iada, mas hiba a voastra luatii!" - "Daca e a voastra, luati-o!" - i se raspunde. Fata iese atunci din casa, iar parintii beau rachiul, fiecare petrecandu-si bratul drept pe dupa cel al celuilalt. Acesta era gestul care certifica maritisul. Tatal baiatului ii da apoi socrului "arvoana". Pe un obiect alb de imbracaminte, bluza, rochie, orice, se asaza obiectele de aur care i se ofera viitoarei mirese. Sute de grame sau chiar kilograme. Cele mai valoroase piese sunt dublele, adica napoleonii de aur, purtate din generatie in generatie in salbe.
Si legionar, si comunist
Mosul incovoiat de spate se sprijina in baston si coboara cu greutate scara abrupta. A fost la posta sa-si ia pensia. Nu i-au dat-o pentru ca si-a uitat buletinul acasa. Il stie postarita de-o viata, dar regulile sunt reguli: nu dai bani fara buletin! E, ce daca postarita e vecina cu el si poate sa-i aduca banii acasa, mai face o plimbare prin sat, ca a-ntepenit de cand tot sta acasa. Are in Romania o pensie de veteran de razboi, iar alta ii vine din Bulgaria, ca si acolo a trait o perioada, dupa ce a plecat din Grecia. Cu totul vreo trei milioane, spune postarita. Doar un milion jumate, spune mosul, care nu mai poate tine socoteala banilor. A venit in Ceamurlia in 1940, cand s-a facut schimbul de populatie intre Romania si Bulgaria la preluarea Cadrilaterului. A trecut prin multe mosul. A fost detinut politic. Dar a fost si seful organizatei PCR din Ceamurlia de Sus. Ceva nu se leaga! Cum asa? Pai cand s-a facut comunist a "uitat" sa le spuna ca a fost si legionar, comandantul legiunii din sat, si i-au gasit aia dosarul dupa catva timp. L-au bagat doi ani la inchisoare. Pe la Bucuresti nu mai stie ce mai e, cine mai conduce tara, ca nu mai poate sa se uite nici la televizor: nu prea aude, nu prea vede. Stie doar ca pe Ceausescu l-au impuscat cand au facut lovitura de stat. Nu trebuia sa-l impuste, ca a fost ca un tata. Trebuia sa-l bage in lagar. In rest, nu mai stie pe nici unul. Nu mai aude, nu mai vede. Trece strada cu greu si se duce pana la carciuma. Nastase, Stolojan, Basescu, nume care incing spiritele alora mai tineri. "Sa castige Corneliu Vadim Tudor, ca numai el poate sa salveze tara!", sare mosul. Nu mai auzea, nu mai vedea! A, am uitat sa va spun cat de vicleni sunt machedonii.
Jurnal de campanie
RADU TUTUIANU
Marti, 22 iunie 2003. Dimineata, la ora 8:00, toata echipa s-a reunit in holul hotelului din Babadag. Am inceput sa trimitem articolele prin Internet; conexiunea prin mobil mergea greu. Cu strangere de inima, toti asteptam confirmarea din redactie ca textele si pozele au ajuns. Marius Tuca tocmai termina de scris editorialul, cand o pensionara a intrat in hotel. "Cat ma bucur sa va vad, domnule Marius Tuca Show", a spus ea si a inceput sa se planga de fostul primar, de lipsa locurilor de munca si de saracia localitatii. "Babadagul a fost pe vremea lui Ceausescu floarea Dobrogei. Asa i se zicea", si ne strange mana la plecare.
Echipa s-a impartit in doua. Microbuzul a pornit spre Baia, iar masina mica a plecat catre satul de bulgari, Lunca. In Hamangia, secretara de la primarie isi facuse temele dupa prima noastra vizita si ne-a precizat ca pe teritoriul comunei Baia a fost granita dintre orasele antice Histria si Argamum (azi Jurilovca). La amiaza am ajuns in Ceamurlia de Sus. Ni se spusese ca-i "sat de machedoni bogati", insa am gasit majoritatea caselor in ruina. "Toti machedonii de-aici au doua-trei apartamente in Constanta. De locurile astea ii mai tin legati doar batranii", s-a confesat un consilier de la primarie. La intoarcere am trecut pe langa Dealul Balena. Pe la 14:00 am ajuns in preajma Cetatii Histria. Mai intai am oprit pe malul lacului Sinoe, unde o colonie de pelicani se odihnea pe-un ochi de balta. Dupa ce am coborat din microbuz, in camp deschis, ne-au atacat tantarii. Alexandru Nastase se inrosea de la intepaturi, pozarul Lucian Alecu plesnea insectele cu laptopuâ, soferul tinea inchise portierele. Dupa primul contact cu turmele de tantari am inteles ca-n Delta ne-asteapta nopti rosii. Tot la Histria, mai spre cetate, am aflat un centru de agrement cu iaht, cu vila pe apa si ponei la scara. In timp ce vizitam ruinele antice, avioanele cu reactie, decolate de pe Aeroportul Kogalniceanu, intrerupeau cu vuiet vorbele ghidului. La 16:00 am coborat in satul Istria. La primarie se tinea un fel de sedinta colocviala, iar noi am intrat cu pixurile si camera video peste primar. De bucurie ca l-a intalnit pe "domnuâ Tuca", primarul ne-a lasat sa citim din jalbele histrienilor si ordinea de zi. Apoi am mers in biserica satului, zidita sub pamant. Am plecat in graba din Istria, caci la 19:00 trebuia sa ajungem pe malul marii. Pe plaja de la 23 August ne asteptau scrumbii intinse pe plita, barbuni muiati in saramura, lufari cu otet si calcani in ciorba. La un pahar de Feteasca, restul echipei ne-a povestit ce a facut de-a lungul zilei in drum spre satul de bulgari. Dis-de-dimineata, inca in Babadag, cei doi baieti de la investigatii au gasit un subiect pe placul lor, ceva cu Dumnezeu si-o fabrica de zahar. Mai tarziu, in Lunca, Cristian Petru voia sa faca un material cu niste romani deportati din Bulgaria in 1940.
In timpul discutiei de la masa, Mihai Munteanu s-a retras cu un scaun si-un laptop, a cautat putina liniste si a inceput sa scrie reportajul pe malul marii. La 20:45 a trecut acceleratul de Satu-Mare, la zece fara un sfert, Sageata de Bucuresti. La miezul noptii am pus geana pe geana.
DRUMUL CARAVANEI
Etapa I - Hamangia
Etapa a II-a - Histria
Etapa a III-a - Jurilovca - Sulina - Sf. Gheorghe
Etapa a IV-a - Namoloasa - Marasesti
Etapa a V-a - Podul Inalt
Etapa a VI-a - Flamanzi
Etapa a VII-a - Darabani
Etapa a VIII-a - Humulesti
Etapa a IX-a - Tihuta
Etapa a X-a - Praid
Etapa a XI-a - Corund
Etapa a XIII-a - Horea, Avram Iancu, Rosia Poieni
Etapa a XIV-a - Castelul Huniazilor, Ghelari
Etapa a XV-a - Sarmizegetusa
Etapa a XVI-a - Petrila
Etapa a XVII-a - Maglavit
Etapa a XVIII-a - Izlaz
Etapa a XIX-a -Silistea Gumesti
Etapa a XX-a - Cuca Macaii
ECHIPA
CUM NE PUTETI CONTACTA
Caravana Jurnalul se va opri in localitatea dumneavoastra, conform traseului pe care vi l-am anuntat. Conectati-va la ea! Stiti amanunte interesante din trecutul localitatii? Sunteti eroii unei intamplari petrecute in ea? Aveti probleme cu autoritatile, va confruntati cu greutati de care ar trebui sa stim? Vreti sa ne povestiti pur si simplu despre orasul, comuna, satul dumneavoastra? Scrieti-ne sau sunati-ne! Localitatea dumneavoastra are o rezonanta in istorie, noi vrem sa-i aflam prezentul. O echipa a Jurnalului National va fi permanent in contact cu dumneavoastra.
