27 iulie 2004: Petrila - "Nu exista viitor"

In coloniile muncitoresti din Aninoasa, minerii au uitat de ani buni de curent si de apa calda. Blocurile arata jalnic, apartamentele de la ultimele etaje sunt aproape distruse.

Lumina din ochii minerului cocosat de vremuri amare a palit de mult. Minerul din Valea Jiului este al nimanui, deasupra capului sau amenintand sabia disponibilizarii. Pentru el nu exista viitor, ci doar prezentul crud.

"Bosnia", "Dallas". Sunt numele unor colonii in care minerii traiesc de cativa ani buni. Aici, oamenii au uitat ce inseamna curent si apa calda. Au uitat sa mai traiasca. Au uitat sa mai spere. Foarte rar se gaseste cineva care sa-i deranjeze pe cei din Aninoasa. Iar cand un strain isi face aparitia in zona, toti se bulucesc la ferestre sa vada ce se intampla. Blocurile, unele nu chiar inalte, arata jalnic. Apartamentele de la ultimul nivel sunt aproape toate distruse. Nimeni nu s-a inghesuit sa le cumpere sau sa se mute ilegal in ele pentru ca intretinerea in Valea Jiului costa mai mult decat in Bucuresti. "Nu stiu cum dracu’ e asa de scumpa, ca noi scoatem carbune pentru curent, iar apa la noi este in cadere, nu trebuie pompata!", se minuneaza un localnic ce recunoaste ca are datorii mari la intretinere.

VIITOR. Chiar daca zona este una exclusiv miniera, copiii care traiesc acum in Aninoasa nici nu vor sa auda de lucrul in subteran. De langa oficiul postal, unde o angajata crede ca ne arde de glume cand intrebam de carti postale, pornim pe o straduta laturalnica si dam intr-un teren de sport. Cativa copilandri au incins o miuta. Joaca dur, fara sa tina cont de nimic. "Ma fac fotbalist pentru ca altfel o sa mor de foame aici", raspunde unul dintre pusti cand il intrebi ce vrea sa ajunga in viata. "Nu vreau sa ma fac miner pentru ca nu vreau sa mor."

DUSURI. Blocul de dusuri al minerilor din Aninoasa este o cladire fumurie, fara geamuri, de mult dezafectata. Pe vremuri, dusurile din cladire erau folosite la fiecare iesire din sut de catre mineri. Acum este dezafectat, a mai ramas doar cantina de la parter "care nici aia nu e prea folosita". La magazin se dau branza, oua, paine si ceva bauturica. Se vinde foarte bine berea care in general, ca si in alte locuri din aceasta zona, se da pe datorie. Zona pare parasita. In strada principala, pe stanga sunt niste blocuri urate, dar la intrarea in scara au interfon.

NEA IOAN. Intr-un magazin se agita un catelus. Atractia localului. "Va place?", intreaba un tip slab, cu ochii intrati adanc in cap. Vorbeste greu. Poate din cauza bauturii, poate din cauza foamei. "Am plecat de la 6 dimineata de acasa si nu am mancat nimic pana acum", spune el. Este angajatul Primariei, iar punctul de lucru este la stadion, unde trebuie sa coseasca iarba. A lucrat 18 ani la mina si il cheama Ioan Draguta. "Vezi sa nu scrii Ion, ca ala e nume de sluga", puncteaza mandru, dupa care incepe sa-si povesteasca greutatile. "Nu am luat ordonanta. Banii s-au dat in 1997, dar eu, cu doua luni inainte sa se faca disponibilizarile, l-am batut pe directorul care era atunci la mina si m-a dat afara", povesteste el.

Este de loc din Orsova si are patru copii. "Eu sunt sarac, dar nu mi-e rusine, ca asa sunt toti de aici. Cand am timp ma duc pe deal sa culeg zmeura. Astazi am adunat 25 de kile. Am luat 30.000 pe kil si am venit sa-mi platesc datoriile la carciuma si la aprozar", spune Draguta.

CEAUSESCU SI MINERITUL. Tot la crasma din localitate l-am gasit pe nea Ilie. Un barbat de aproape 45 de ani, peste al carui chip vremea si suferintele si-au lasat amprenta mult mai adanc. Nea Ilie este miner la Uricani din 1986 si spune ca pe vremea lui Ceausescu viata minerului era mult mai blanda "pentru ca lucram in mina, dar aveam cu ce. Aveam piese, aveam unelte, aveam salarii. Acum n-avem de nici unele". Nea Ilie sta intr-unul din blocurile din colonii. Nu are apa calda si curent electric. Nu mai vrea sa lucreze in mina. "Valea Jiului e abandonata. De astia care nu vor sa faca nimic in zona si chiar si de Dumnezeu", spune nea Ilie trist, dupa ce ii spun ca drumul pana la Aninoasa, spre colonii, mi s-a parut foarte mohorat. "Vedeti domnisoara. Aici totul e asa. Unde dai cu ochii asta gasesti. Aici nu exista viitor. Aici se traieste in trecut. Pentru ca atunci ne-a fost noua, minerilor, mai bine."

CARCIUMA DIN ANINOASA

Minerii si fostii mineri din Aninoasa care traiesc in colonii se cunosc intre ei. Fie de la carciuma, fie din mina. Locul lor de intalnire de obicei este la carciuma.

Aici isi pot spune in voie pasurile fara nici o reticenta si isi mai ineaca suferintele. Cand am intrat noi in carciuma din localitate, ne-au privit circumspecti, iar unii dintre ei chiar s-au ferit sa vorbeasca cu noi cand le-am spus ca suntem de la ziar. Unul dintre ei este nea Ilie, care si-a dezlegat cu greu limba, fiind convins ca am pus un microfon in cutia cu lacuste de pescuit a unui comesean care nu era din localitate. "Doar dumneavoastra si Mircea Radu de la "Din Dragoste" ati mai trecut pe aici pe la noi", striga o femeie catre noi, dupa ce aflam de unde suntem.