"Atletul albanez" din Slatina, ieftin ca braga

De 300 de ani, o familie de albanezi indulceste Slatina cu braga, halvita si inghetata. Pe la "Atletul albanez", cofetaria lui Hashim Memish, au trecut, de-a lungul vremii, artisti si ambasadori.

La "Atletul Albanez" nu arunci cu sulita dupa vreo bucata de halvita si nici nu trebuie sa alergi 400 de metri garduri pentru o inghetata de zmeura si lamaie. Asta pentru ca vitrinele "Atletului" duduie de halvita cu alune si torturi de inghetata.

Hashim Memish este intotdeauna acolo sa-ti stinga setea cu o cana de braga ori de citronada rece-gheata. O face asa cum o facea si tatal lui, Daud Memish in urma cu zeci de ani. Retetele si meseria de cofetar-bragagiu se transmit din tata-n fiu, la fel cum, generatie de generatie, o familie de albanezi stabiliti in Slatina acum aproape 300 de ani isi pastreaza limba, traditiile si religia musulmana.

RAIUL ZAHARICALELOR. Nici nu stii cu ce sa incepi cand vrei sa vorbesti despre mana de albanezi din inima judetului Olt. Toti copiii din Slatina te pot conduce la pravalia lor cu ochii inchisi. O casa veche, pe un colt de strada la fel de vechi, cu o firma care pare ca nu a mai vazut vopsea proaspata de ani buni, este raiul zaharicalelor din miezul Olteniei. Un rai care a supravietuit prin minune si indarjire - am aflat pe drumul spre bragagerie - tavalugului comunist. "La atletul albanez" a fost singura firma privata din Romania pe timpul regimului totalitar. Cum a fost posibil, totusi, acest lucru, am aflat abia dupa ce am gustat din toate bunatatile din vitrine, in timp ce-l asteptam pe Hashim sa iasa din laborator.

RABDARE SI BRAGA. "Si cati membri are familia dumneavoastra?". "Cum faceti halvita asta buna?". "De ce costa cupa de inghetata doar 5.000 de lei?". La acestea si la multe alte intrebari adresate tanarului cu alura de rugbist ori femeii cu batic infasurat pe cap din spatele tejghelei nu a fost chip sa aflam raspunsuri pe loc. "Asteptati-l pe unchiul" si "Fratele meu stie mai bine. Nu poate iesi din laborator, face inghetata si strica temperatura daca iese acum din camera", ne raspundeau invariabil, dand din umeri, tanarul si femeia. Am asteptat, ca n-aveam incotro, pret de o bucata de halvita, vreo doua cornete de inghetata si un pahar de braga. Un "Buna ziua!" hotarat, iesit de sub mustata sura a unui om mic si firav, ne-a trezit din betia de dulce. Fusese deja informat ca-l asteptam, ne-a invitat la o masa mai retrasa si a inceput sa depene povestea familiei Memish.

CELEBRI. Amza Pellea si Nicu Constantin au gustat braga la "Atletul Albanez"

REZISTENTA. Hashim, Nazmie, Hamdie, Djemal, Enver, Nadie, Abdullah, Hasbi si Imet sunt cei noua Memish slatineni ai anului 2005. Prin ei, traditia merge mai departe. "Daca am rezistat in anii comunismului sa fim singura firma privata din Romania, o sa ne fie mai usor acum, cand intram in Uniunea Europeana", priveste Hashim increzator spre viitor. "Ne-a fost foarte greu. 40 de ani au stat securistii pe capul nostru, sa cedam. Aveau un apartament vizavi, de unde ne urmareau, pe noi si pe clienti. Multi si-au luat gradele spionandu-ne. Eram «dusmani de clasa» si ajunsesem un fel de «tema» pentru scoala de securitate".

Memishii nu au cedat, desi au fost tentati sa paraseasca Romania din cauza presiunilor. Aveau pasapoarte albaneze, pe care le foloseau pentru a merge in strainatate dupa ingrediente si fructe exotice pentru dulciurile lor. Din tara abia faceau rost de zahar, vandut pe cartela in ultimii ani ai regimului comunist. Cum de nu au fost zdrobiti de sistem? "Aproape in fiecare zi dadeam declaratii ca ne opunem. La un moment dat, prim-secretarul Albulescu a reusit sa ne inchida firma, dar dupa o luna in care am mers in audiente la toti ministrii, ne-au dat voie sa functionam", povesteste Hashim.

VIITORI ROMANI. Albanezii si-au pierdut totusi vechile proprietati. Una dintre case le-a fost daramata, cu puscariasii, la 31 decembrie 1974. Acum, incearca sa-si recupereze bunurile si terenurile prin Legea 10. Hashim vrea sa-si extinda afacerea si in Bucuresti, cu un local "autentic oriental". Au inceput si demersurile pentru obtinerea cetateniei romane, dupa ce familia nu a renuntat la cetatenia albaneza atata amar de vreme. Isi vor pastra limba, traditiile si religia musulmana, stalpii identitatii lor. "Noi suntem familia nucleara a lui Toffler. Trebuie sa traiesti ca broasca testoasa si sa dainui 300 de ani", crede batranul Memish.

PRET "Multi securisti si-au luat gradele spionandu-ne. Pe multi dintre ei i-am facut insa sa fie cei mai mari ascultatori de Europa Libera si cei mai mari consumatori de braga, halvita si inghetata" Hashim Memish bragagiu albanez

Urmasii lui Skandenberg

Albanezii din familia Memish sunt mai slatineni decat multi locuitori ai Slatinei. Autoritatile ii considera un "stalp" al orasului, una dintre cele mai stabile si mai vechi familii de pe malul stang al Oltului.
Cand vorbeste despre cum au ajuns strabunicii lui la Slatina, Hashim isi rasuceste a poveste mustata sura: "Au plecat, imi zicea tatal meu, acum vreo 280 de ani din Llaci, de langa Kruja, vestita cetate a lui Skandenberg. Au luat drumul lui Tetovo, din Macedonia de astazi, dar timpurile tulburi i-au facut sa-si caute o alta casa". Au tot cautat calatorii un loc unde sa se stabileasca, pana l-au gasit. La Slatina.
"Le-a placut in Tara Romaneasca. Aici erau oameni calzi si primitori, care nu-i priveau urat pentru ca sunt venetici". Memishii si-au deschis afacerea pe care o continua si azi - cofetarie-bragagerie - si au tot batut drumul Slatinei pana in 1912, cand au hotarat ca aici este cel mai bun loc sa-si faca o casa. Un an mai tarziu, o intamplare cu iz de legenda avea sa le "boteze" firma cu numele "La atletul albanez". "Prin 1913, o echipa de luptatori turci, trimisi in Germania, la curtea kaiserului, de sultanul Abdul Hamid al II-lea, a trecut prin Slatina. Ajunsi aici, ca sa se distreze, cel mai voinic dintre ei a lansat o provocare localnicilor".
Cel care se incumeta sa lupte cu el si putea sa-l invinga primea un premiu promis, de 200 de napoleoni de aur. "Singurul care a indraznit sa-i accepte provocarea a fost unchiul meu, Sabit Memish, fratele cel mare al tatalui meu, o namila de arnaut. Dupa ce s-au luat la tranta si s-au luptat cat s-au luptat, unchiul meu l-a doborat pe turc si si-a incasat premiul. Banii nu i-a pastrat insa pentru el, ci i-a donat municipalitatii, in scopuri caritabile", povesteste Hashim. Explicatia generosului gest sta in faptul ca religia le interzice musulmanilor pariurile, dobanda si profiturile din jocuri de noroc.
Primaria Slatinei a apreciat gestul caritabil si a hotarat sa adauge la denumirea firmei Memishilor si cuvintele "La atletul albanez", "ca sa se stie ca suntem albanezi si nu turci, asa cum ne tot spunea lumea". 80 de ani mai tarziu, municipalitatea le-a recunoscut inca o data valoarea, acordand tuturor membrilor familiei Memish titlul de cetateni de onoare ai municipiului.

Braga pentru Rosapepe

Asa micuta cum e, pravalia albanezilor - pe langa care ai trece fara sa o bagi in seama daca nu te-ar imbia aromele dulciurilor - a fost vizitata de numeroase personalitati din Romania si strainatate. Multi dintre cei care s-au indulcit "La atletul albanez" au lasat si cateva cuvinte de multumire in "cartea de onoare", un caiet cu scoartele invelite in coperte de plastic. Doina Badea, Dan Puric, James Rosapepe (fostul ambasador al Statelor Unite), actori, cantareti, fotbalisti, politicieni si oameni simpli s-au semnat pe foile ingalbenite de vreme, cu aroma de halvita. Cei care n-au avut rabdare sa scrie si-au facut fotografii cu Memishii. Poze cu ambasadorul si delegatia oficiala ori cu Amza Pellea si Nicu Constantin stau si acum marturie pe peretele din spatele tejghelei. "Cinci cani de braga, una dupa alta, a baut Rosapepe. Nu se mai satura si-mi tot zicea «Thank you, mister Memish!»", rade Hashim.